Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: psihologie

Romani in lume

Eu

Published by:

ganduri de viataEu. Nu am vazut atatia oameni zambitori si relaxati intr-un an in Londra, cati am vazut astazi in centrul Timisoarei.

Viata e ‘pe val’ acolo si e lesne de inteles, parca nu se pune accent pe altceva, societate de consum foarte bine controlata(consumam fiinte inainte de toate:-), in care nu exista suflet si sensiblilitate sau ma rog, nu prea exista, in care zi de zi eram satula sa privesc fetele triste si deprimate din autobuze si metrou(pe strada nici nu aveam cand sa le observ, la cat de grabiti sunt oamenii si la ce ritm de viata exista), in care, in scurt timp ajunsesem si eu asa, “Tu- Maria, care iubesti oamenii?”

Da, eu care in general ma adaptez repede, eu ma izolam singura pentru ca imi doream liniste si aveam nevoie de liniste (de liniste interioara inainte de toate:). Am plecat pentru ca simteam ca nu mai aveam de ce sa raman, pentru ca am urmat o Facultate in Comunicare in care nu m-am regasit nefind alegerea mea, pentru ca mereu mi-am dorit sa studiez fie psihologia, fie arta sau impreuna daca se putea, pentru ca eram nemultumita de ce aveam sau ce nu aveam si m-am hotarat sa-mi creez singura propria viata. Sigur ca m-am implicat in fiecare moment  al crearii propriei mele vieti pana atunci, dar de ce nu ma regaseam nicaieri in ea? Singurul lucru mai imposibil decat cel de a ramane , era sa plec, sa-mi urmez visele si vocea interioara. Nu-mi doream sa ranesc pe nimeni, vroiam sa ma furisez in liniste pe usa din spate si sa nu ma opresc din alergat pana ce n-as fi ajuns la destinatie. Am mai luat o hotarare, sa ma rog, stiti voi,  lui Dumnezeu, in care nu mai credeam de mult. Un concept destul de strain pentru mine, incat era sa incep cu ‘Sunt o mare fana al lucrarii tale’. Mi-a  fost foarte usor sa ma indepartez de El, de valorile mele spirituale, de viata. Daca tu mi-ai luat ce aveam mai de pret, eu iti neg existenta, ba mai mult o sa te sfidez la nesfarsit si o sa demonstrez si altora ca nu esti decat o poveste. Dar viata mereu are un simt ciudat al umorului.

LondraIn urmatoarele zile ma intorc in Londra, in urmatoarele luni cu siguranta imi va lipsi atmosfera de aici, oamenii, locurile, poate pe alocuri si sistemulJ))) Am chef de glume dar de fapt, primul lucru de care ti se face ‘dor’ cand ajungi in Londra (in afara de familie) e sistemul romanesc, care ti-e cunoscut si e normal sa fie asa. dar ceea ce imi doresc sa subliniez e faptul ca, fie ca traiesti in Londra sau in Paris, Roma, Timisoara, Bucuresti, ele nu sunt doar niste orase si niste locuri care indiferent de frumusetea/lipsa de frumusete, oportunitatile/lipsa de oportunitati care le caracterizeaza, sunt importante ca si locuri de trait in masura in care in acele locuri simtim si reusim sa ne realizam si sa le asimilam ca fiind acel “acasa” de care avem nevoie, in toate aceste locuri exista oameni fericiti sau nefericiti, iar cine este fericit este fericit la fel de mult in oricare din acele orase, iar cine este nefericit este la fel de nefericit in oricare din ele. Ma gandeam la pasarile calatoare atunci cand migreaza, nu au harta si nici macar nu migreaza pentru ca ar sti drumul, sunt mii de kilometri, dar au in ele un fel de “GPS” si zboara dupa cum le spune acel simt intern incotro sa o apuce. Acest simt nu le inseala. Tot asa si eu, tu, oricare alta persoana, numai noi stim cu siguranta dar mai ales simtim ce este bine pentru viata noastra si ce ne implineste, ce ne face fericiti.

Cine stie ce e mai bine pentru mine decat eu?

Cine imi poate spune mie ce inseamna viata, iubirea pana nu ce ajung sa le experimentez, sa le inteleg?

Acum trei ani cand inca ma aflam pe bancile Facultatii de Comunicare din Timisoara, cu toate ca aveam planuri mari de cucerire a lumii, dar nestind oricum la vremea aceea unde ma va purta viata J) am primit cadou de la o persoana draga romanul Identitatea, de Milan Kundera. Un roman de vreo 150 de pagini ascuns intr-o coperta mov. In mijlocul acesteia sunt ilustrate doua chipuri: unul masculin si celalalt feminin, prezent in planul secund, pare ca-l vegheaza pe primul. Personajele se afla fiecare in cautarea celuilalt si ajung in cele din urma la Londra, unde ating fiecare o alta latura a identitatii lor. Ei par a fi doua suflete pereche ce se completeaza reciproc, doua jumatati de personalitate ce o intragesc pe cea comuna: Identitatea, ceea ce sunt impreuna. La un moment dat imi intalnesc si numele in carte.

Cred cu tarie ca nimic nu e intamplator, viata mi-a demonstrat de prea multe ori contrariul, iar lucrurile se intanpla cand trebuie, nu cand iti doresti tu.

Acum stiu ce ma face fericita, ce imi doresc, mereu incerc sa fiu mai aproape de mine prin tine, prin iubire, prin viata.

Pe curand suflet frumos,

Maria

mai multe articole in Arta de a fi Tu

Arta de a fi TU

Legea Atractiei-Atractia “inconstienta”

Published by:

ganduri inconstienteIn dimineata asta ma simt excelent. Iti doresc acelasi lucru si tie.

Sa continuam calatoria in drumul spre noul EU.

Ieri vorbeam cu prietenele mele despre cum putem concret sa ne schimbam in bine viata si sa atragem in mod concret ceea ce ne dorim.

Este foarte important ca in acest proces care este de lunga durata (trebuie sa ne schimbam modul de a gandi, de a vorbi, atitudinea) pentru a putea atrage cu adevarat lucrurile bune in viata noastra, este important ca partenerul, prietenii sau o persoana apropiata si de incredere sa fie atent(a) atunci cand vorbesti si sa-ti corecteze la timp tendinta de a fii negativ, de a te opune noului, indoielilor care sunt inradacinate in tine.

Trebuie sa ti se atraga atentia la felul in care vorbesti. Vorbele sunt gandurile tale care sunt vibratii pe care tu le emiti.

Asa cum am mai spus Universul vibreaza la gandurile nostre si raspunde gandurilor noastre.

Trebuie sa ne punem dorinte si Universul ni le implineste, nu este problema noastra cum o face, ci doar ca o face.

Exact ca in povestea duhului din lampa lui Aladin sau pestisorul de aur.

Chiar nu v-ati intrebat niciodata cine a “inventat” aceste povesti si mai ales de ce?

Sa fie doar multa imaginatie sau sa fie foarte mult adevar la mijloc. Tu ce zici? Gandeste-te cu multa atentie la asta:)

Legea Atractiei raspunde indiferent de vibratiile pe care tu le emiti: pozitive sau negative. Pur si simplu raspunde.

Trebuie sa fim atenti la urmatorul aspect.

Multi oameni sunt curiosi legat de faptul ca atrag in permanenta acelasi gen de oameni, aceeleasi gen de situatii.

Ei sunt absolut siguri ca nu transmit nici un fel de ganduri negative, nu au ceva negativ in viata lor sau experiente negative.

Asta se intampla pentru ca transmitem in mod inconstient, vibratii negative, in urma unor observatii pe care le facem.

Sa luam un exemplu si sa vorbim despre bani.

Te uiti in portofel si nu observi bani sau sunt foarte putini. Ce simti?

Ce transmiti? Sentimentul de lipsa, de frica, evenual panica. Sentimente negative. Chiar daca nu o faci in mod special, Legea Atractiei pur si simplu raspunde vibratiilor tale si-ti ofera mai mult in aceeasi directie

Universul nu stie ce anume a generat “vibratiile tale negative” el doar le primeste.

Pur si simplul faptul ca noi observam transmitem vibratii (pozitive sau negative), indiferent ca este vorba de bani, relatii, sanatate, munca etc

Important este sa intelegem ca Legea Atractiei exista in viata noastra, indiferent ca intelegem sau nu, ca ne place sau nu, credem sau nu.

Daca iti place ce observi atunci bucura-te din plin, sarbatoreste asta si vei obtine si mai mult.

Daca nu iti place ce primesti atunci este momentul sa te adancesti in intelegerea Legii Atractiei si in mod Constient sa opresti ce nu-ti place , ce nu vrei si sa incepi sa atragi in viata ta ce-ti doresti.

Sa atragi in mod deliberat ce vrei in viata ta.

Ma uit cu atentie la cei in jurul carora traiesc si pot sa trag o prima concluzie ca aceasta teorie functioneaza.

Sunt de aproape 6 ani in Londra si am cunoscut tot felul de oameni, ii vad in parcuri, la sala de gym, in cafenea, la munca.

Pot sa spun ca de-al lungul discutiilor cu englezii eu Niciodata nu i-am auzit vaitandu-se, plangandu-se, barfind, nu-si pierd timpul la televizor.

Zambesc tot timpul, sunt activi, citesc foarte mult, cand se intalnesc discuta despre lucruri frumoase, nimicuri, stau la o cafea si privesc pe cei din jurul lor, se bucura de soare, de rasetele copiilor, de berea din pub, de parul blond, de verdele din parc. Se bucura de orice. Nu discuta niciodata despre probleme. Viata este asa cum ne-o facem.

Imi amintesc de vremurile cand eram in Romania.

La reactiile  celor care vedeau o femei grasa pe strada de exemplu.

“Uita-te la aia, e nesimtita, o vaca”. Ce transmite el?

Se uita ore intregi la niste emisiuni care le spala creierul, care ii alimenteaza negativ, emisiuni cu barfe, filme cu intrigi, emisiuni de “diverstisment” de cea mai proasta calitate, ore nesfarsite de emisiuni politice si stiri violente, babe violate, femei umilite, barbatii nefericiti.

Dupa terminarea emisiunii se pun pe comentat si incep sa se agite si mai tare.

Isi barfeste colega, seful, nemultumit de viata sexuala.

Ce spune barbatul? Toate femeile sunt curve si merita sa fie batute. (evident el neavand nici o femeie in viata lui)

Ce spun femeile cand vad o femeie frumoasa si aranjata?

“Aia sigur e curva ca altfel nu are de unde sa aiba atatia bani sa se intretina”.

Toate aceste ganduri sunt vibratii negative.

Ce atrag ai?

Oamenii de acelasi nivel cu ei. Care gandesc la fel, vorbesc la fel, se comporta la fel.

Sunt intr-un cerc vicios din care pot scapa doar daca isi schimba felul in care gandesc si mai ales daca devin constienti ca Atrag exact ceea ce gandesc.

Urmatorul pas in calatoria noastra este in Lumea Cuvintelor si efectele lor asupra noastra.

Legea Atractiei

In Londra este soare, este o zi minunata, eu ma simt fantastic.

Iti doresc si tie sa te simti la fel.

Fii ceea ce iti doresti!

Pe curand,

Maddie Ancuta

 

 

 

 

 

 

 

 

Mesaje de dragoste

Magicianul sau Summer Son

Published by:

Magicianul sau summer sonCu ceva vreme in urma am fost cuprinsa de niste sentimente diverse, coplesitoare, puternice. Stiam ca le-am mai trait. Cu aceeasi intensitate. Stiam cand si cu ce ocazie. Nu-mi aduceam aminte numele carti. Dar imi aminteam ce simteam atunci cand o citeam. La un moment dat m-am identificat cu personajul. Aveam momente in care simteam ca nu mai pot sa citesc, inima imi batea nebuneste. Lasam cartea din mana, ma invarteam nebuneste prin camera incercand sa ma calmez. Spunandu-mi nu este decat o carte. Doamne dar ce carte! Carte care mi-a schimbat modul de a gandi.

Mintea mea cauta frenetic sa-si aminteasca numele cartii. Stiam ca o sa-mi amintesc. La un moment dat am avut o viziune cu tine. Ca de obicei nu vad decat niste ochii foarte negrii. Nici nu stiu ce culoare au ochii tai, dar din cauza intensitatii eu ii vad intotdeauna negrii. Si imi amintesc instantaneu.. “MagicianulJohn Fowles.

Cine a citit ”Magicianul” stie ca este un amalgam de literatura, magie, tarot, mitologie greceasca si psihologie.

Nicholas Urfe, un tanar absolvent de Oxford, se decide sa accept un post de profesor de engleza pe o insula greceasca izolata, pentru a fugi de viata sa londoneza si de o relatie esuata de iubire. Aici il intalneste pe batranul Conchis, la casa caruia incepe sa-si petreaca timpul liber. Pe proprietatea lui Conchis incep sa apara personaje misterioase, mitologice, femei din alte veacuri, se desfasoara povesti si se dezvolta o multitudine de scenarii.

Conchis isi creaza propria sa lume, pune in scena un joc “de-a Dumnezeu” si urmareste cu sange rece participantii.

Forta cartii rezida atat in interminabilele rasturnari de situatie, cat si in numeroasele aspecte exploatate si analizate: speranta, teama, dragoste, frica, curaj. Cititorul, alaturi de Nicholas, ajunge sa experimenteze toata aceasta gama de sentimente, culminand la anumite scene cu un sentiment de paranoia, ca nimic din realitatea noastra inconjuratoare nu este ceea ce pare.

Tocmai din acest motiv, nici macar faptul ca aceasta carte este de dimensiuni intinse nu mai constituie un impediment. Oricine reuseste sa patrunda in actiunea acestui roman, se va vedea in imposibilitatea de a renunta la lectura sa. Pentru ca dincolo de povestea uneori frustrant de misterioasa, Fowles ne face constienti de pericolul in care ne aflam si noi, de usurinta cu care putem fi manipulati si determinati sa credem ceea ce vor altii sa credem.

Magicianul face parte din categoria acelor carti care, multa vreme dupa ce le-ai citit, iti mai raman puternic in minte. Este o carte care te face sa iti pui numeroase intrebari si, de ce nu, sa te faca sa schimbi felul in care privesti lumea din jurul tau.

Exact aceleasi sentimente le port cu mine si in mine de ceva vreme. Rasturnari spectaculoase de situatie, telepatie, amintiri din trecut, povesti cu final neasteptat.

Dupa ce mi-am amintit numele cartii am simtit o usurare imensa.

Imi amintesc ca de foarte multe ori eram tentata sa ma uit la sfarsitul cartii sa vad cum se termina. Dar de fiecare data inchideam cartea, uitandu-ma la ea hipnotizata.

Daca ar fi sa te compar cu ceva.. te-as compara cu aceasta carte “Magicianul”… datorita diversitatii si amalgamului de trairi. Daca o sa ai vreodata sansa sa o citesti.. citeste-o .. este o carte uimitoare ai sa o iubesti, o sa te capriveze, o sa te seduca. O sa incepi sa citesti tot ce a scris John Fowles. “Colectionarul”, “Iubita locotentului Francez”. Toate cele 3 carti au fost ecranizate.

Sincera sa fiu.. am luat “cartea care esti TU” si m-am uitat la sfarsitul ei.. nu ca sa citesc finalul povestii.. ci ca sa vad cate pagini mai am de citit. Am inchis “cartea”, uitandu-ma fascinata la “Ea” si am zambit. Am citit doar 100 de pagini si mai am de citit inca 900. Astept cu nerabdare fiecare zi sa rasfoiesc inca o pagina.. Stii de ce? retraiesc acelasi sentiment.. pe care l-am trait cand am intrat in pielea personajului lui Fowles… ma descopeream in fiecare pagina. Acum ma redescopar in fiecare zi. Nici nu stiam cat de dor mi-a fost de mine.

Nu-ti place sa-ti spun Muza… chiar daca asta esti pentru mine. Tot timpul am momente de inspiratie, viziuni, telepatie.

Asa ca m-am hotarat sa-ti spun simplu “Summer Son”

 

Maddie Ancuta