Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: povesti de viata

Romani in lume

POVESTILE SUPRAVIETUITORILOR

Published by:

Ajutor umanitarPOVESTILE SUPRAVIETUITORILOR

 

De ce?

Acum mai bine de cinci ani mi se propunea sa fiu reporter pentru o emisiune medicala la un post nou de televiziune din Bucuresti, Romantica TV.

Dupa doua luni de la lansare, deveneam producator al emisiunii. Cred ca anii petrecuti la Romantica TV au fost cei mai frumosi ani din viata mea. Au fost  ani in care am invatat ce inseamna suferinta, compasiunea, saracia, omenia, prietenia.

Emisiunea al carui producator eram, se numea Supravietuitorii. Zilnic prezentam cazuri cu oameni bolnavi, oameni care aveau nevoie de ajutor.

 

Credeti-ma, nu este deloc usor ca zilnic sa vorbesti cu astfel de oameni, cu familiile lor, nu este deloc usor ca zilnic sa iti vezi de viata ta lasand la o parte povestile unor oameni care nu au avut dreptul la o viata normala.

 

Poti da vina pe un sistem sanitar, pe parintii inconstienti, pe societate, poti da vina pe oricine, ce simti cunoscand astfel de oameni nu poate fi schimbat, oricati vinovati ai gasi. Din momentul in care ii cunosti, din momentul in care stai de vorba cu astfel de oameni, cand ii privesti in ochi, viata ti se schimba. Pentru totdeauna.

 

Noua rubrica le este dedicata lor, Supravietuitorilor de atunci si de acum, dar si fostilor mei colegi.

 

 

Cine sunt  ei?

 

Ei sunt cei carora viata nu le-a dat o sansa la o viata normala. Sunt oameni care se incapataneaza sa traiasca, desi medicii nu le-au dat sanse de supravietuire. Sunt oameni al caror destin fost schimbat in mod tragic de un accident. Ei sunt adevaratii oameni de la care avem atatea de invatat.

 

De le ei putem invata adevaratul sens al cuvantului curaj.

 

Acum cateva zile cineva a post ape internet un anunt umanitar. O fetita avea nevoie de ajutor. Asa am cunoscut-o pe Mihaela Toma, presedinte al Fundatiei Salvand un suflet, salvam viitorul.

 

Asa a inceput totul!

 

 

PRIMUL SUPRAVIETUITOR CARE ARE NEVOIE DE AJUTOR:

ELENA NAFTANAILA

 

Povestile Supravietuitorilor.

Pentru ca ei sunt adevarate exemple a ceea ce inseamna curaj, iubire, speranta!

 

Citeste-i povestea! Doar asa vei intelege ca TU ai primit atatea daruri de la viata!

 

De multe ori m-am intrebat ce isi doreste de fapt un parinte pentru copilul lui? Sa il vada la scoala? Sa il vada realizat? Sa il vada cu o familie? Sa il vada cum devine la randul lui parinte?

Nimic din ce isi doreste nu pare prea mult, nu-i asa?  Pentru ca sunt asteptari normale pentru un parinte.

Cam astea sunt asteptarile parintilor pe care ii cunosc eu. Ni se pare atat de firesc incat de cele mai multe ori uitam ceea ce este de fapt important: SA FIE SANATOS! Singurul moment in care cred ca suntem constienti in totalitate de cat de importanta este sananatatea este momentul in care mama ii cere imediat dupa nastere doctorului sa isi vada copilul, sa se asigure ca este bine. Apoi uitam.

Cum te-ai simti daca ai cunoaste  un parinte care nu isi doreste decat ca fetita lui sa traiasca? Sa traiasca asa cum este, bolnava, marginalizata?

Nu poti sa taci, nu poti sa te prefaci ca nu il vezi.

 

Citeste-i povestea! Doar asa vei intelege ca TU ai primit atatea daruri de la viata!

Povestea Elenei incepe ca oricare alta poveste. A fost un copil dorit, a fost un copil normal la nastere.

Si patru luni de viata aparent normale. Parinti care se bucurau de copilul lor, un copil care de abia pasea in viata.

Primul semnal de alarma a aparut cand parintii au observant ca Elena nu isi misca capul.  Au mers la doctor. Un prim diagnostic socant: retard psihoneuro-motor.

Cauza? Un vaccin. Asa au spus medicii. Un banal vaccin a schimbat viata unei familii, a hatarat destinul unui copil.

Apoi au urmat alte si alte vesti groaznice. Investigatiile ulterioare au aratat ca fetita suferea si de paralizie cerebrala infantila,  de biplegie spastica si epilepsie, de tetrapareza spastica.

Diagnostice peste diagnostice, cuvinte pe care le intelege doar un specialist.

Cred ca un om simplu are intreba doar: E grav? Ce inseamna asta?

Ce inseamna? Inseamna ca acest copil nu va avea niciodata o viata normala, inseamna ca nu va merge, ca nu ma vorbi, ca nu iubi niciodata.

O realitate dura de care s-au lovit doi oameni simpli, doi oameni care si-au dorit sa fie parinti.

Zilnic, de 15 ani, acesti oameni  traiesc cu gandul ca fetita lor nu va avea niciodata o viata normala, ca nu va merge niciodata, ca nu va vorbi.

Cu un venit de aproximativ 150 de lire pe luna, suportand un tratament care costa aproape 100 de lire, parintii au aflat acum doua saptamani o noua veste: daca nu ii vor cumpara fetitei un carut care sa ii protejeze coloana vertebrala, riscul de sectionare a maduvei spinarii este enorm.

Sunt ani buni de cand nu ma mai intreb de ce unii copii au parte de tot ce isi doreste un copil (jucarii, prieteni, parinti iubitori) si de ce altii nu numai ca se nasc in familii sarace dar si sunt condamnati la suferinta.

Poate ca exista pana la urma o soarta.

Dar cand ajungi a cunosti astfel de parinti carora nu li s-a permis sa viseze la momentul in care fetita lor va suferi din dragoste pentru prima oara, la momentul in care ea va pleca de acasa, cand intalnesti astfel de oameni care nu isi doresc decat ca copilulor lor sa TRAIASCA, cand nu te roaga decat sa ii ajuti sa stranga 400 de euro pentru un carut… atunci cred ca NU AVEM DREPTUL SA FIM INDIFERENTI.

Putem alege sa ii condamnam pe parinti, ca nu au mers la scoala, ca nu au facut ecografii, ca nu au un venit. Putem alege sa dam vina pe un stat care nu ii ajuta pe cei care au cu adevarat nevoie de ajutor. Sau putem alege sa ajutam noi. Totul este pana la urma o chestiune de optiune personala.

S-au strans 100 de euro pana in acest moment. Haideti sa strangem si restul de bani.

Intrati pe site si donati:

http://www.salvati-un-suflet.org/donatii.html

 

redactor Oana Grigore

 

O sa completez si eu  prezentarea Oanei Grigore.

In primul rand vreau sa-ti multumesc Oana pentru ca nu esti indiferenta

Multumesc si doamnei Mihaela Toma,

 

Pentru  cei care nu ma cunosc vreau sa le spun ca in Romania am infiintat o  Asociatie pentru Copii si Tineret care avea foarte multe proiecte: promovarea si sustinerea copiilor talentati,  demararea proiectului after school , incepand  din orasul meu , acest proiect dorind sa se  extinda la nivelul tarii (pentru asta am colaborat cu Inspectoratul Scolar si impreuna incepusem scrierea unui proiect care urma sa fie inaintat Guvernului Romaniei si Parlamentului Romaniei).

Un proiect necesar copiilor din Romania dar si parintilor.

Sprijinirea copiilor care proveneau din familii nevoiase, a copiilor cu parinti plecati in strainatate, consilierea copiilor si parintilor, sprijinirea si consiliere copiilor cu nevoi speciale, sprijinirea scolilor si gradinitele prin aducerea de Fonduri Europene.

Probabil ca unul dintre proiectele mele  pentru  atragerea de fonduri europene pe masura POSDRU inca zace intr-un  birou,

Datorita acestui proiect am fost invitata in SUA la o conferinta internationala unde se discutau aceste probleme la nivel mondial.

A fost acolo, am cunoscut oameni minunati, am invatat foarte multe, m-am intors plina de entuziasm in Romania  convinsa ca impreuna cu cei din jurul meu vom oferi sanse reale copiilor, adolescentilor, tinerilor romani.

Din pacate nimeni nu are puterea necesara sa faca fata mizeriei politice din Romania. Erau zeci de ONG-uri ale unor doamne dragute, sotii ale unor politiceni. Interesul lor se activa brusc doar de Craciun si Pasti.

Sa fii om,  sa fi uman trebuie sa fii  24 de ore din 24 .

Nu doar  sub flasurile fotografilor jurnalisti.

 

Datorita nesimtiri si ipocriziei politice din Romania , s-au pierdut 1.5 mil de euro, proiect scris pe masura POSDRU, pentru ca nu a fost semnat niciodata de autoritatile locale, care culmea imi erau parteneri (semnat si stampilat) dezamagirea a fost crunta.

Proiectul era scris pentru 60 de copii (3-6 ani) proveniti din familii sarace, cu parintii plecati in strainatate, abuzati emotional si  sexual, autism, dislexie,  ADHD , sindrom Down etc.

ajutor umanitarAm continuat sa-i ajut si sa-i sprijin voluntar.

Aveti idee cata lume imi era alaturi?

Foarte putina, desi era simplu sa ajute.. voluntar. Nu te costa nimic sa iei un copil in brate si sa-i mangai capusorul sau sa-i stregi lacrimile.

Stiti cumva ce este in sufletul unei fetite de 5 ani abuzata sexual de bunicul ei?

Cand alti copii la 5 ani alearga de colo colo fara griji?

Ati reusit vreodata sa ridicati privirea unui astfel de copil?

L-ati imbratisat vreodata ca sa-l opriti din tremurat si frica?

Ati incercat vreodata sa-l atingeti si  copilul sa fuga disperat, simtind totusi ca tu nu-i vrei raul?

Ai strans vreodata un astfel de copil in brate, care desi temator capata  incredere in tine si-ti zambeste timid?

Care luni de zile nu are curajul sa te priveasca… si dintr-o data vine la tine si te ia in brate?

Si-ti multumeste ca nu l-ai abandonat?

Domnii politicieni cu siguranta NU au facut asta niciodata.

De ce nu fac asta romanii? Nu stiu.. as vrea ca intr-o zi sa aflu si eu.

De ce este atata indiferenta.?

O imbratisare, o poveste , chiar si o papusa veche inseamna enorm pentru foarte multi copii.

Gestul nostru  marunt conteaza enorm pentru cei mai putin norocosi.

Nu fiti indiferenti.

Maine poate ca vei fi tu cel care ve avea nevoie.

Eu o sa vin sa te ajut.. dar singura nu voi putea.

Am nevoie de TINE!

Poate vrei sa ma ajuti TU.. si Tu.. SI TU…

suma care trebuie stransa pentru Elena nu este foarte mare.

Orice donatie cat de mica ..este importanta pentru Elena si familia ei.

 

Multumesc!

si multumim

 

cu stima

Maddie Ancuta

 

 

 

 

Arta de a fi TU

Schimba ce poti schimba

Published by:

Schimba ce poti schimba, da-le drumul celorlalte.

Tschimbarile care conteazaimpul este scurt. Nu este o noutate pentru nici unul dintre noi, asa ca este firesc sa avem grija de  el, sa nu-l lasam  sa ne  scape  printre  “degete”.

Va plac pantofii? Mie  da, foarte mult. Nu, nu , nu  o sa vorbim despre moda:)

Va plac fotografiile? Mie da, chiar foarte mult.

Va plac oamenii? Mie da, foarte mult.

Va propun un exercitiu pe care sa-l faceti in seara asta la intoarcerea spre casa.

Fiecare  om  are o  poveste .

Nu trebuie sa aiba un blog in care  sa o scrie. Poveste o poarta in sine tot timpul.

Eu citesc  mii de povesti zilnic. Cum, probabil o  sa va intrebati?

Simplu.

Pantofii spun povesti. 🙂

Unii sunt sofisticati, altii sunt sportivi, altii sunt eleganti, unii imbatraniti si scofalciti, alti fericiti, unii sunt jucausi, plati sau cu mult sclipici.

Imi ridic ochii de la pantofi si ajung la chipuri.

Nu, nu este nici o diferenta intre  pantofii si chipul celui care  ii poarta.

Vad chipuri fericite, triste, ingandurate, indiferente, stresate, obosite, jucause, zambitoare, plate sau pline de sclipici

Ce anume  face  diferenta?

Viata evident, viata pe care o traim, gandurile care ne insotesc  in fiecare zi.

Aud aproape zilnic urmatoarele cuvinte: ” Am  lasat multe de la mine si cu toate astea nu a fost bine”.

Da, este evident ca nu a fost bine, pentru ca ai lasat de la tine pentru cineva  sau ceva, ai incercat sa schimbi o  parte din tine pentru cineva sau ceva, ai incercat sa te redefineste pentru cineva sau ceva.

Gresit. Tu esti TU!

Nu esti un fel de mancare care trebuie redefinit  pentru un alt gust.

Ce vei face maine cand vei cunoaste pe altcineva care va dori altceva de la tine?

Vei incepe sa te chinui din nou ca sa incerci sa fie bine?

Pentru cine sa fie bine? Pentru tine cu siguranta ca  nu.

Pentru cineva sau ceva care nu te accepta, nu te intelege, nu te aprecieaza pentru ceea ce esti?

Si  daca maine o  sa plece si vei cunoaste  o alta persoana ce vei face?

Vei incepe din nou  jocul chinuitor  al contorsionistului care incearca sa intre intr-o cutie ce nu-i este pe masura? care nu-l defineste? care nu este a lui?

Este adevarat ca trebuie  sa intelegem, sa ascultam , sa ajutam a tunci cand ni se cere acest lucru,  in momentul cand cineva vine la tine in mod direct  si-ti cere ajutorul.

Daca maine lumea intreaga va veni sa-ti ceara ajutorul crezi ca o poti face? Nu cred.

Nu, nu-ti cer sa te  opresti in  a  oferi ajutorul si a  fi empatic  cu cei din jurul tau.

Eu fac asta  zilnic. V-am spus ca-mi plac oamenii.

Dar trebuie sa gasim calea care face diferenta.

Sunt  situati in care  ajutorul nostru conteaza, in altele  este doar o  pierdere de timp.

Este o pierdere de timp sa incerci sa schimbi ceva ce evident nu poate fi schimbat, risti ca viata sa treaca pe langa tine si  sa o ratezi.

Ieri am vorbit cu o doamna foarte draguta, la intrebarea mea legata de ce  mai face, m-a intrebat: “Vrei sa stii cu adevarat ce fac? Eu i-am spus:  “Da, chiar vreau sa stiu“.

Ea mi-a raspuns senina si optimista. “Sunt in cautarea fericirii, o sa o gasesc. De abia astept  sa-ti povestesc si sa scriu”

Am  zambit. 🙂

Imi plac oamenii care zambesc.

Evident ca  sunt  oameni care pot schimba  multe in jurul lor.

Dar hai sa ne gandim  putin

Esti cumva presedintele SUA?

Ministrul Apararii?

Presedintele ONU?

Esti urmatorul candidat  al Vaticanului?

Crezi ca poti opri razboiul din Afganistan?

Esti seful unui birou foarte important, ai putere de decizie, poti schimba  planul de marketing, creste vanzarile pentru ca esti foarte bun la asta. Cateodata vrei chiar mai mult, ideile tale sunt geniale, cu toate asta seful tau care are si mai mare influenta in deciziile luate in departament, nu este incantat de pozitia ta. Poti face ceva? Nu, nu cred.

Imi amintesc  de  mine si prietenii mei, care ca si multi alti tineri, puternici, entuziasti ne-am  promis ca vom  schimba lumea.  Nu-i asa ca si tu ai avut gandurile astea?

Nereusita lasa un gust amar.

Refuz cu  hotarare ideea de  a mai face politica.  Am  simtit gustul otravitor  al politici. O  parte  din prietenii mei sunt pe un drum  pe  care eu am refuzat sa merg, pentru ca stiam ca nu voi putea face nimic din ce as fi dorit sa fac.

Nici ei nu au reusit. Singurul lucru pe care insa  au reusit sa-l faca, a fost sa se schimbe, dar nu in modul in care-l visam, cand tineri fiind, ne prindea noaptea intr-un post de radio, filosofam, promitandu-ne noua ca : Noi vom  face diferenta.

Iti doresti foarte multe sunt convinsa de asta, dar uite ca nu le poti schimba.

Ale carui ganduri le auzi zilnic?

Ale  tale, desigur.

Daca est evident ca nu poti schimba soarta oamenilor din Sudan desi iti doresti,  poti schimba insa altceva.

Singura putere si influenta pe care o ai, este doar asupra ta.

Singurul lucru pe care il poti schimba cu adevarat, asupra caruia tu ai putere esti doar tu.

Minunat, nu-i asa?

In sfarsit ai o mare oportunitate de a face ceva bun.

Ai sansa de a aduce o mare contributie.

Incepand cu tine  si lasand  sa se vada asta.

De ce sa pierzi timpul explicand unor oameni care nu vor sa te asculte?

De ce sa consumam, timp, energie, resurse intr-o directie in care nu avem nici un fel de control. Nici un fel de  succes?

Fa schimbari acolo unde se poate.

Sunt absolut convinsa ca un profesor  poate ajuta un tanar sa-si gaseasca drumul in viata, dar nu-i poate scrie viata.

Sunt convinsa ca un medic  poate salva viata unui om, dar nu poate face nimic daca la iesirea din spital acesta afla ca  iubita lui l-a parasit.

Sunt convinsa ca un bun preot poate aduce  prin intelepciunea lui linistea in sufletele celor care cauta speranta in Dumnezeu.

Sunt convinsa ca un  bun consilier  poate aduce la suprafata si pe cei mai intunecati sufleteste,  dar, cateodata  ridica din umeri neputincios. Nu poate schimba  nimic,  acolo unde nu se doreste schimbare.

Te intreb inca o data crezi ca poti schimba viata celor din jur?

Poate ca da, poate ca nu.

Dar stiu sigur ce anume poti schimba.

Tu.

Dedicandu-te tie, lucrurilor personale pe care le poti schimba,  acolo unde poti face sa se vada diferenta.

Schimbandu-ne gandurile, atitudinea  suntem  singuri de rezultat.

Sa te schimbi in asa fel incat viata ta sa fie exact ce-ti doresti.

Nu te schimba pentru altcineva sau pentru ceva anume

Oricand acel “cineva poate pleca  a doua zi”. Acel ceva maine s-ar putea sa nu mai fie.

Tu in schimb  esti in fiecare zi cu tine. Singurul pe care-l poti schimba ca sa fi fericit esti doar TU. Cu siguranta vei vedea imediat diferenta.

Doar pe tine te poti schimba in asa fel incat sa-ti gasesti linistea, fericirea si implinirea de care  ai nevoie.

Ce conteaza in viata?

Timpul.

Noi.

Gandurile noastre si rezultatele lor.

Schimba doar ce poti schimba, restul lasa-le  sa plece.

mai multe articole in Arta de a fi TU

Maddie Ancuta- counselor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Relatii si sex

Hartuirea sexuala cand NU inseamna NU

Published by:

poveste adevarata

Hartuirea sexuala cand NU inseamna NU

In timpul in care facem un comentariu la articolul 5 comportamente pe care femeile le considera ciudate la un barbat, mi-am amintit o intamplare petrecuta in Romania.

Toata lumea stie ce inseamna hartuirea sexuala, a auzit cel putin o poveste sau a fost poate martor la o astfel de nefericita intamplare sau chiar a trecut personal prin asa ceva.

Hartuirea sexuala  apare in diferite forme. Agresorul poate fi un coleg de servici, client, profesor, medic, prieten, o persoana straina etc

Victima poate fi barbat, femeie, copil, adolescent.

Se intampla cu ceva vreme in urma in Romania.

El un barbat  35-40 de ani, casatorit, familie, cu o viata aproape perfecta in ochii societatii, foarte cunoscut in orasul respectiv.

Ea tanara, lucra in mass media locala foarte cunoscuta in orasul respectiv.

Pentru cineva care lucreaza in mass media nu este nimic ciudat cand primeste telefoane de felicitare, scrisori, flori sau mesaj de admiratie.

Oamenii sunt liberi sa exprime ce simt.

La un moment dat, ea primeste o invitatie mai speciala de la un barbat care o invita sa iasa impreuna.

Femeia refuza.

El afla numarul ei de telefon si continua sa o contacteze lansandu-i diferite invitatii pe care ea le refuza politicos dar ferm.

Barbatul insista spunand ca este doar o invitatie la o cafea, pentru ca el personal o admira foarte mult pentru ceea ce face si isi doreste doar sa o cunoasca personal.

De ziua ei primeste telefon de la el. Nimeni din afara cercului ei de prieteni nu stia de ziua ei. Mai mult, unde se afla ea in acel moment in care a primit telefonul nu avea treaba cu mass media.

El i-a spus ca o asteapta sa iasa si o invita de ziua ei la o cafea. Ea spus NU si a inchis telefonul.

A ramas blocata cu telefonul in mana, persoana din fata ei intrebandu-o ce s-a intamplat.

Atunci ea i-a povestit femeii respective pe scurt ce se intampla, ca este un barbat pe care ea nu-l cunoaste dar care o urmareste de ceva vreme  hartuindu-o cu telefoane si tot felul de invitatii.

O vreme telefoanele nu au mai sunat, iar ea s-a linistit, desi incepuse sa fie obsedata de gandul ca cineva o urmareste, stie unde se duce, ce face, detalii personale.

Intr-o zi vine  mama ei de la munca si ii spune ca a venit la locul ei de munca un tip serios, dragut, care lucra in locul X, foarte important, ca o felicita pentru emisiunile realizate si ca ce mama mandra trebuie sa fie ea  pentru realizarile fiicei.

Povestind putin despre el unde lucreaza, cine este si ce face.

Atunci a aflat ea ca el este un puternic “stalp” al comunitatii locale si ca el este prieten foarte bun cu sotul unei colege de a ei. Ca el este un tip deosebit, cu foarte multe realizari personale si ca acesta doreste sa o cunoasca etc

Fata ii spune ca nu-l cunoaste si ca nu vrea sa-l cunoasca, nedandu-i mamei detalii despre ca s-a intamplat, nevrand sa o alarmeze si fiind ferm convinsa ca se va descurca si singura. Considera in continuare ca a fost doar o intamplare neplacuta care s-a terminat si nu are sens sa-si aminteasca despre ea.

Intr-o zi vine acasa mai tarziu decat de obicei.

Cum intra in casa mama ei ii spune ca dl X.Y o asteapta pentru a-i prezenta un proiect.

Atunci ea l-a vazut prima data pe el. O astepta in camera ei zambind.

Socul a fost imens pentru fata. El s-a prezentat, a felicitat-o pentru realizari, spunandu-i ca isi doreste o colaborare cu ea.

Ea i-a spus ca pentru genul ala de proiect nu vorbeste acasa si ca trebuie facut intr-un loc oficial impreuna cu sefii ei.

In tot acest timp, el incercand sa se apropie fizic mai mult de ea.

A plecat, lasandu-o pe fata terorizata.

Mama ei fiind toata doar un zambet pentru recenta vizita a dl X.Y important in orasul respectiv.

O perioada telefoanele s-au oprit.

Intr-o zi primeste un telefon de la dl X, spunand ca venise sa o invite la restaurant. spunandu-i ca  o place foarte mult si ca nu poate intelege de ce il refuza. Ca el ii poate oferi ce nu o sa-i ofere nimeni niciodata,   o femeie ca ea merita un barbat ca el si ca isi pierde timpul cu prietenul ei.

Fata i-a spus atunci ca il va reclama la politie daca continua cu mesajele, telefoanele, urmaritul in locurile publice.

El i-a spus ca nimeni nu va pune la indoiala credibilitatea lui si ca ea este doar o fata avida dupa publicitate.

  Acesta poveste a continuat mai mult de 1 an. El afisandu-se in fata ei de fiecare data cu un zambet calm pe fata.

Singurul ei martor a fost colega de munca care a fost martora la telefonul primit de ziua ei de nastere si careia i-a povestit tot prin ceea ce trece. Femeia s-a oferit sa o ajute in cazul in care lucrurile ar fi scapat de sub control.

Ea si-a  schimbat  felul de a se imbraca, si-a schimbat numarul de telefon, pleca cu masina de la locul de munca, evitand sa mai mearga o perioada pe jos.Incercand in permanenta sa fie insotita de cineva. Ea i-a spus mamei ei sa nu-l mai primeasca in casa pe dl X daca acesta se invita din nou si-a alertat toti cunoscutii sa nu dea date despre ea sau numere de telefon nimanui fara acordul ei.

Efectul psihologic asupra ei a fost puternic.

Era in permanenta incordare, tensiune, avand cosmaruri, se simtea neputincioasa si terorizata.

Barbatii nu inteleg ca pentru o femeie care refuza avansurile unui barbat, insistenta lui este covarsitoare pentru ea.

Chiar si glumele pe care el le considera nevinovate, pentru o femeie poate insemna foarte mult.

Ciupitura sefului de obraz, glumele proaste ale colegului care o intreaba ce a visat in urma cu o noapte  sau daca intr-o dimineata este mai frumoasa decat de obicei este doar rezultatul unei partide de sex. Daca femeie se inroseste in mintea lui poate gandi ca ei ii place.

O femeie care poarta decolteu sau fuste scurte nu inseamna ca a  iesit la agatat, o femeie politicoasa sau prietenoasa nu inseamna ca este o femeie deschisa propunerilor de natura sexuala.

Sa invadezi spatiul personal prin glume proaste , atingeri nedorite este conform legii hartuire.

Cand o femeie spune NU inseamna NU, lasam de o parte bancurile si glumele proaste de pe internet care spun ca: “o femeie care spune NU inseamna DA”.

O femeie cand spune ferm unui barbat NU inseamna NU clar.

Conform legii  202/2002 care defineste hartuirea sexuala ca fiind „situatia in care se manifesta un comportament nedorit cu conotatie sexuala, exprimat fizic, verbal sau non-verbal, avand ca obiect sau ca efect lezarea demnitatii unei persoane si, in special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor”.

Inca o data vorbim despre relatii.

Daca iti place o femeie, faci avansuri si ea te refuza nu insita.

Intotdeauna femeia raspunde pozitiv barbatului de care se simte atrasa, langa care se simte in siguranta, langa care se simte bine.

Alte exemple concrete de hartuire sexuala ar fi:

  • comentarii indecente in legatura cu felul in care arati sau cu viata ta privata;
  • mesaje, SMS-uri obscene;
  • atingeri, imbratisari nedorite;
  • propuneri si avansuri sexuale directe;
  • invadarea spatiului personal/intim prin apropierea nepermisa;
  • expunerea indecenta si ostentativa a unor parti ale corpului;
  • amenintari, constrangeri;
  • conditionarea unor beneficii in plan profesional de oferirea unor servicii de natura sexuala.

Hartuirea sexuala nu se manifesta intotdeauna in mod public, ea poate avea si un caracter privat. In acest al doilea caz, agresorul afiseaza, de cele mai multe ori, imaginea unei persoane de inalta tinuta morala.

Cele mai ingrozitoare cazuri de hartuire sexuala sunt cele in care victima e subalterna/subalternul, iar miza e locul de munca.

Manifestarile hartuirii sexuale pot fi: priviri insistente (focalizate spre decolteu sau spre organele sexuale), aluzii cu conotatii sexuale, comentarii incomode sau apelative nedorite, atingeri (ciupituri, imbratisari, mangaieri nedorite), propuneri indecente.

De cele mai multe ori, hartuitorul nici nu incearca sa justifice comportamentul. In multe cazuri chiar nici nu constientizeaza ca acesta este inadecvat, iar cand este intrebat, il minimalizeaza, prezentand totul ca pe o gluma.

Efectele hartuirii sexuale asupra victimei sunt extrem de diverse: scaderea performantei profesionale sau scolare, cresterea absenteismului; schimbari in modul de a se imbraca. Hartuirea sexuala poate duce la transfer, izolare sociala, pierderea locului de munca, divort.

A lua atitudine impotriva unui asemenea comportament poate fi prilej de barfe si discutii publice.

Hartuirea sexuala poate determina pierderea increderii in sine si in oameni, tulburari de alimentatie si de somn, dificultati de concentrare, sentimente de culpabilitate, depresie, anxietate, ganduri de sinucidere.

In concluzie, similar seductiei si violului, hartuirea sexuala este o infractiune care nu trebuie confundata cu nici una dintre acestea si care are multiple implicatii comportamentale, psihologice si sociale.

Lupta impotriva acestui tip de agresiune consta in inabusirea ei din fasa:

– o mimica ferma, lipsita de orice timiditate si de orice urma de zambet;

– o replica clar exprimata, cu o intensitate normala a vocii: „Nimic nu-ti da dreptul sa spui asta!”, „Ia mana!” „Inceteaza!”

Chiar si astazi, cand anumite aspecte ale hartuirii sexuale sunt cuprinse in paginile codului penal, putine cazuri ajung in instanta. De obicei, constientizand ca infractiunea e greu de probat si dorind sa puna capat umilirilor, victima alege sa renunte la locul de munca.

Te-ai confruntat cu o experienta similara?

Maddie Ancuta

articole similare in Arta de a fi TU!