Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: povesti adevarate

Arta de a fi TU

Lasa-ti inima sa rada!

Published by:

sa rademCat de important este sa razi?

Viata este grea, este o lupta. Toata lumea stie asta.

Din pacate, de foarte multe ori noi o facem si mai grea.

Viata este plina de lucruri amuzante de asemenea, dar nu stiu de ce, lumea nu rade.

Ne pierdem in detalii irelevante, ne pierdem in trecut si nu observam partea amuzanta a vietii.

Exageram de fiecare date in reactiile noastre, gandim mult prea mult, intoarcem gandurile si actiunile pe toate fetele.

Cateodata este bine sa analizezi anumite situatii…

dar… poti sa o faci cu umor.

Razi de tine, razi cu tine, razi de situatie dar NU RADE niciodata de ceilalti. Sunt la fel de rataciti in viata ca fiecare din noi.

Ne lasam pusi la pamant de tot felul de ganduri inutile, de lucruri pe care le-am facut sau nu le-am facut.

Viata este facuta pentru a fi traita cu bucurie, soarele care ne lumineaza drumul sa-l lasam sa ne lumineze si sufletul, sa traim lucrurile importante cu placere, nu sa ne agitam, sa ne certam doar pentru ca am spart o ceasca sau ca gunoiul nu l-a scos inca nimeni din casa.

Ceasca poate fi inlocuita oricand , o discutie apasatoare te va bantui mult timp si-ti va induce o stare de discofort, o relatie tensionata cu cei din jur.

Razi de situatie, pastreaza umorul fata de tine, razi cu tine.

Te va ajuta direct sa recapeti simtul proportiilor, sa te descarci de energia negativa, .

Rasul elibereaza endorfine in corp, ceea ce te va face sa te simti mult mai bine. Asta te va ajuta sa ai o noua perspectiva asupra vietii, relatiilor sau diferitelor situatii.

Nu sugerez sa spui glume non stop sau sa faci sotii toata ziua, ci doar sa fi capabil sa vezi partea plina de umor a ceea viata iti pune in fata.

Intotdeauna exista umor in aproape orice situatii.

Sau cel putin eu asa vad, chiar si in situatiile mai putin fericite.

Probabil ca este strans legata cu stare de bine, de confort de fericire care este in tine.

In urma cu 2 luni am ajuns de urgenta la spital, dupa o noapte in care am crezut ca voi muri.

Am plecat din spital, urmand ca in urmatoarele saptamani sa primesc raspuns daca am cancer sau nu.

Un prieten mi-a spus: “Du-te acasa si te odihneste“.

La iesirea din spital am vazut ca ploua!

Am plecat din spital plina de optimism, am tras cu nesat in piept aerul spalat de ploaie.

Am fost ferm convinsa ca voi primi in cel mai scurt timp rezultate negative de la spital.

Am intins palmele si am deschis gura zambind fericita. Mi-am adus aminte de copilaria mea, de bunicii mei, de zarzarul sub care ma ascundeam sa scriu. De ploile de vara, puternice cand ieseam in picioarele goale, in fata casei si incepeam sa dansez in ploaie.

Nu stiu la ce se gandeau cei din jurul meu, dar stiu la ce ma gandeam eu.

Iar eu eram fericita si ma jucam cu ploaia.

Am ajuns acasa, am dat drumul la muzica, am inceput sa scriu, am ras, am vorbit cu voi si cu cei dragi mie.

Sunt ferm convisa ca cei care cred in zambete si nu ezita sa o faca, trec mult mai usor peste greutatile pe care viata ni le pune in fata.

Eu chiar gasesc ceva sa ma bucur sau chiar sa rad in orice situatie.

Sunt genul de om care rade mult, rade pana il doare burta..daca as fi copil mic sigur as face pe mine de la atata ras 😛

Asa ca va invit si pe voi sa priviti cu zambet viata, iar ea o sa va zambeasca inapoi.

Te poate face sa razi o palarie, o fotografie sau o pisica. Copiii te fac sa razi, chiar si o situatie neplacuta la servici poti sa o transformi in ceva amuzant.

Lasa-ti inima si mintea sa se joace.

Te-ai uitat vreodata pe cer? Sigur ca ai facut asta.

Ai vazut cum se joaca cerul cu norii lui?

Ce vezi acolo?

Eu vad foarte multe povesti, vad chipuri, vad soare, vad joaca.

Vad ..de fapt ce reflecta sufletul meu.

Eu zambesc acum  si-ti zambesc tie.

Tu ce faci?

 

O fata foarte frumoasa mergea pe strada si la un moment dat s-a impiedicat si a cazut. Toata faza a fost vazuta de un grup de indivizi, care au ras zgomotos. Tipa s-a ridicat si a spus:
– Ce bine ca aici nu este nici un barbat, altfel mi-ar fi fost incomod.

 

Matrimoniale:
Ma marit. Urgent. Nu-mi place shoping-ul. Vorbesc putin, gatesc gustos, niciodata nu ma doare capul. Iubesc fotbalul!

 

O blonda in troleibuz. La un moment dat ii suna telefonul mobil.
Ea incepe sa-l caute: in buzunar, in geanta – nu-l gaseste. In cele
din urma spune:
– Fuck! Sigur l-am uitat la serviciu!

ps.. cred ca toata lumea a patit asta la un moment dat

 

O doamna se plimba pe strada, cand a fost acostata de o femeie vagaboanda, zdrentaroasa si cumplit de murdara, care i-a cerut vreo 2 dolari pentru a avea ce sa manance la cina.

Si-a scos portofelul, a scos 10 dolari si a intrebat:
– Daca iti dau banii astia, o sa iti cumperi vin cu ei, in loc de cina?
– Nu, am incetat sa beau in urma cu multi ani in urma! a spus femeia vagaboanta.
– O sa ii folosesti ca sa mergi la cumparaturi, in loc sa iti procuri ceva de mancare? a intrebat doamna
– Nu imi pierd vremea prin magazine, spuse femeia. Trebuie sa imi petrec cea mai mare parte a timpului incercand sa raman in viata.
– O sa ii cheltui prin vreun salon de infrumusetare, in loc sa iti iei de mancare?
– Chiar esti sarita! i-a replicat femeia. Nu mi-am mai facut parul la coafor, de 20 de ani!
– Ei, bine, a continuat doamna, nu o sa iti dau banii. In loc de asta, as vrea sa te invit sa iei cina la un restaurant, impreuna cu mine si sotul meu, in seara asta.
Femeia vagaboanta ramase de-a dreptul socata.
– Sotul tau nu se va infuria daca faci asta? Stiu ca sunt murdara si cred ca miros dezgustator…
Doamna i-a raspuns:
– Fii linistita, e in regula. Este foarte important ca el sa vada cum arata o femeie care a renuntat la cumparaturi, coafor si bautura…

 

 

Maddie Ancuta

 

 

 

 

 

 

 

 

Arta de a fi TU Mesaje de dragoste

Intalnirea cu sufletul pereche. Alegeri

Published by:

intalnirea cu sufletul perecheCui ii plac povestile?

Mie cu siguranta:)

Imi plac povestile de viata, povestile din care invat, povestile in care ma descopar, povestile care ma fac sa vibrez, povestile care ma fac sa rad si povestile care ma fac sa plang. Povestile care imi arata ca sunt un om “viu” intr-o lumea care se misca ametitor de repede.

Suntem oameni, adeseori confuzi si nesiguri pe noi sau pe cei din jurul nostru.

Suntem strabatuti de sentimente care ne ridica sau ne doboara.

Ajungem in varful ” muntelui” ca sa ne prabusim  de acolo .

Jos  ne reanalizam, ne gandim la deciziile luate sau ce ne-a facut sa ne prabusim.

Ne lingem ranile, ne adunam si o luam de la capat.

Aseara v-am spus o poveste. O poveste de dragoste. Am avut emotii, am citit cu emotie. Cred cu tarie ca nimic nu este mai important in viata decat iubirea si ca iubirea  este cea care ne ajuta sa mergem inainte.

Atunci cand ea lipseste, viata noastra este lipsita de stralucire care ne fac sa radiem.

Multe voci  afirma cu tarie ca munca poate suplinii lipsa dragostei, pot sa spun ca pana la un punct, in perioada de tranzitie catre adevarata dragoste poate fi adevarata.

Sunt oameni care iubesc munca pe care o fac si sunt dedicati ei. As vrea sa stiu care este motivatia lor interna, sa le cunosc sau mai bine zis sa le inteleg structura interna, ca sa pot intelege si aceasta fateta.

Stiu doar ca viata noastra este o suita de alegeri si decizii. Unele sunt  mai usor de luat, altele mai greu.

Povestea de aseara a fost o poveste simpla, frumoasa. Povestea unor decizii.

Acesta poveste am primit-o in urma cu 6 luni intr-un mesaj.  Dimineata cand m-am trezit, desi eram somnoroasa am citit povestea, dupa care am recitit-o, inca o data si inca o data.

Este vorba de un soldat american care inainte de a pleca in razboi se duce la biblioteca si ia o carte de poezii. Citeste cartea, dar mai impresionat a fost de comentariile lasate de o o femeie pe marginea fiecarei poezii. Erau gandurile ei. Cartea fusese donata de catre persoana respectiva asa ca avea numele si adresa donatorului pe carte.

Ajuns pe front si inca sub impresia cartii si a comentariilor, ia decizia de a-i scrie spunandu-i cat de tare l-au marcat comentariile ei.

Din acel moment, incepe intre cei doi o corespondenta intensa. Cu cat isi scriau mai des relatia lo devenea din ce in ce mai puternica.

La un moment dat el o roaga sa-i trimita o fotografie.

Ea ii spune ca daca dragostea lui este adevarata nu conteaza cum arata, asa ca nu i-a trimis nici o fotografie.

Au continuat sa corespondeze, devenind din ce in ce mai apropiati sufleteste.

Razboiul se termina.

Asa ca el se pregateste sa se intoarca in SUA. Se hotarasc sa se cunoasca.

Si-au dat intalnire in New York, in Grand Central Station. Ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.

 
Intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? 
 Corespondenta dintre ei, l-a facut sa se indragosteasca de femeia necunoscuta, ii cunostea sufletul, ii cunostea gandurile. Stia ce este sufletul lui pereche. Avea sa se intalneasca cu sufletul lui pereche. Emotiile erau coplesitoare.
 
Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si… era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir. 

Langa el s-a oprit o doamna mai in varsta. Avea un trandafir in mana.
Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de neatragatoare si imbatranita. Voi ce ati fi ales? 
 

Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el,  l-a privit si l-a intrebat:

          Vii cu mine soldat?
 

Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana mai in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:

          Buna ziua,  si a invitat-o la cina.
 

Iar aceasta i-a spus:

          Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.
Alege cu inima!
pentru voi cu drag
Maddie Ancuta
Mesaje de dragoste

Calatoria spre viata de dupa viata

Published by:

Viata dupa viata19 Iunie Stau pe cerdacul casei parintesti. Linistea verde din jurul meu imi umple sufletul de incantare. Amintirile copilarie mele ma fac sa visez. Chipul mamei imi zambeste cald  printre amintiri. Ii simt mainile calde cum ma mangaie pe cap, imbratisarea ei parfumata. O vad cum se apleaca sa-mi dea sarutul de noapte buna. Ii aud vocea plina de dragoste si ritmul molcom al cuvintelor atunci cand imi spunea o poveste. Imi e dor de ea. Imi e dor si de mine cel de atunci. Nu v-am spus numele mamei mele. Are cel mai frumos nume: Dora. Vantul suiera printre copacii pe care i-am plantat acum 15 ani impreuna cu mama. Ei vor ramane multi ani si ne vor purta printre frunzele lor dragostea dintre mine si mama. Privesc in jur. Totul poarta urmele mamei mele. Dintr-o data imi amintesc de tabloul pictat impreuna. Cu pasi repezi intru in casa sa-l caut. Tabloul ne reprezinta pe noi doi. O mama frumoasa si buna si un baiat nazdravan si indraznet. Dora si Adrian Il privesc si o lacrima de fericire mi se prelinge pe chip. Am fost un copil norocos sa am o mama atat de puternica si extraordinara. Pe spatele tabloului inca se vad cuvintele scrise de noi. Indiferent unde te vor duce pasii voi fi alaturi de tine. Dragostea mea te va purta pretutindeni. Dragostea mea iti este ingerul pazitor care va fi langa tine tot timpul. Dorul de tine o sa fie in mine pentru totdeauna. Te iubesc baiatul meu, cu dragoste mama ta Dora. Te iubesc si multumesc ca esti mama mea. Adrian A trecut o saptamana de cand mi-am luat ramas bun de la mama.  Lumea ma priveste straniu si nu poate intelege de ce nu plang. Doua vecine chiar m-au acuzat ca de cand am plecat am uitat de mama, ca sunt un fiu risipitor si ca nu am stiut sa o apreciez. Nu pot sa plang. Nu vreau sa plang. Nu am motive sa plang. Mi-am iubit si-mi iubesc mama. Nici pe mine nu ma iubesc cat o iubesc pe ea. Dar nu pot plange. Stiu ca ii este bine in lumea in care este acum. Stiu ca este fericita. Stiu ca este alaturi de bunicii mei, de toti prietenii ei de o viata. In lumea in care este acum este este plina de iubire, de lumina, de intelepciune. Este fericita si iubita. De asta avem nevoie cu totii. Sa fim iubiti si fericiti. Moartea este drumul spre viata adevarata pe care o meritam. Niciodata nu m-a speriat ideea de moarte. Pentru ca stiu cum este  atunci cand dupa viata pleci intr-o calatorie catre o alta viata. Poate ca este momentul sa povestesc  ce s-a intamplat cand am avut accidentul si am murit. Eram in drumul de la scoala spre casa, intr-un grup cu alti baietii. Era iarna. Radeam si ne bateam cu bulgari de zapada. Dintr-o data o masina a derapat si ne-a izbitit din plin pe toti. Doi prieteni de ai mei au fost doar impinsi,eu am murit.  Imi amintesc ca lumea din jur striga disperata dup ajutor. Eu incercam sa-i linistesc si sa le spun sa nu-si faca griji, ca totul o sa fie bine. Ii priveam de sus pe toti. Imi priveam corpul lungit pe zapada. Nu am realizat imediat ca este corpul meu. M-am dus la sofer sa-i spun ca totul o sa fie bine. Am incercat sa-l ating, dar mana mea a trecut prin el. Nimeni nu ma auzea indiferent cat de tare vorbeam. Alergam de la unul la altul, dar nu ma vedeau. A venit si salvarea. Eu ii priveam uimit pe fiecare. Medicul a inceput sa-mi faca resuscitarea. Eu ii spuneam sa se opreasca. La un moment dat am simtit cum urc foarte repede, Pamantul se indeparta sub picioarele mele. Am traversat un tunel intunecos. La capatul lui am fost intampinta de fiinte luminoase, care straluceau. Totul era plin de lumina, locurile erau extraordinat de frumoase. Am ramas in lumina de acolo. Stiam ca toti oamenii de acolo ma iubesc. Dintr-o data mi-am revazut bunicii care erau frumosi si fericiti. Au venit la mine si m-au imbratisat. Dar m-au rugat sa ma intorc la mama mea pentru care are nevoie de mine. Acest lucru m-a facut sa ma intorc. Eram inconjurat de multa dragoste si liniste, dar gandul si dragostea pentru mama mea m-au facut sa revin. Asa ca lumina m-a condus inapoi spre tunel si eu am coborat. Dintr-o data am vazut-o pe mama mea plangand. Atunci am deschis ochii si am privit-0. Ea mi-a zambit privindu-ma cu intensitate in ochi. Stia ca o sa ma intorc la ea.   va continua… Pasi in trecut   M.A orice copiere sau preluare de  text sub aceasta semnatura este interzisa