Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: povesti adevarate

Arta de a fi TU

Credinta si Iubire

Published by:

credinta si iubireIeri de dimineata am primit un mesaj: “Crede in ce visezi” si nu se referea la dorintele mele de zi cu zi, ci se referea la visurile mele , viata mea, credinta mea.

Am simtit un val de caldura si lumina cum imi cuprinde tot corpul.

O persoana necunoscuta imi vorbea ca si cum m-ar fi cunoscut de o viata, de secole.

Simt lumina, credinta, iubire, speranta, liniste.

Sunt inconjurata de ingeri pazitori. Nu-i vad, nu-i cunosc, dar ii simt in fiecare zi laga mine.

Sunt oameni care ma ajuta sa vad, sa am incredere in ceea ce simt, care ma ajuta sa ma inteleg si sa ma dezvolt spiritual.

O fac cu dragoste, intelepciune, blandete.

Daca ar fi sa ma definesc prin cuvinte as spune: CREDINTA SI IUBIRE.

Nu sunt habotnica, nu am fost si nu voi fi.

Chiar la sfarsitul anului 2012 am scris un articol despre anul acesta si am spus ca anul 2013 este anul CREDINTEI.

Pentru mine CREDINTA inseamna  IUBIRE.

Nu vorbesc in termeni religiosi, nu vreau sa povestesc ca am descoperit un nou cult sau sunt deschizator de alte orizonturi.

In viata trebuie sa avem CREDINTA. Doar ea ne va ajuta sa vedem viata, sa o intelegem, sa iubim, sa iertam, sa respiram, sa ne dezvoltam, sa trecem cu usurinta printre greutati, in momentele de criza, atunci cand avem probleme.

Ce inseamna un sistem al CREDINTEI?

Nu exista o definitie, nu este simplu de asezat in cuvinte.

Este legat de ce crezi TU despre viata, despre Univers, despre Dragoste, despre ce crezi TU ca se intampla dupa ce mori.

In viata mea ca fiecare dintre noi am avut si eu momente de cumpana. Acele momente m-au facut sa inteleg.

Fiecare zi din viata noastra este o lectie.

Fiecare zi din viata noastra ne vorbeste.

Suntem inconjurati de lectii, de povesti, de sentimente, de ganduri.

Credinta ne ajuta sa le vedem.

Recent cainele meu, un frumos si inteligent golden retriever, a fost lovit de o masina.

In dorinta lui de joaca, de iubire, de noi prieteni, a tasnit efectiv spre un alt caine. A fost o fractiune de secunda, nici nu apucasem sa-i pun lesa.

Lucky nu este cainele meu. Lycky face parte din viata mea.

L-am luat pentru ca il iubesc.

El m-a ales pe mine. Intre mine si cainele meu exista iubirea si dragoste neconditionata.

Fiecare zi este frumoasa pentru ca el exista.

Fiecare dimineata este frumoasa pentru ca el vine langa mine, ma priveste si-mi vorbeste. Cateodata ofteaza.

Animalele ca si oameni au suflet.

Felul in care ma priveste ma face sa cred ca noi doi ne cunoastem dintr-o alta viata.

Ma priveste adanc si intens in ochi ca si cum ar vrea sa-mi spuna ceva.

Si imi spune. In fiecare zi imi spune, imi arata, ma face sa inteleg.

Am alergat la primul vet (traiesc in Londra, care este uriasa, nu este simplu de strabatut), dupa care l-am dus la spitalul pentru animale.

L-am lasat acolo cu inima sfasiata de durere.

Cand am primit telefonul de la spital in care mi s-a spus ca a lesinat de doua ori (se temeau de congestie cerebrala) si-l vor muta de urgenta intr-un alt spital unde au medici de garda 24 din 24 de ore, m-am prabusit. Era o distanta intre noi de peste 150 de km. Nu stiam unde era. Traficul in Londra la aceea ora fiind infernal.

M-am asezat in genunchi si cu toata fiinta mea m-am conectat la catelul meu.

Simteam ca ii este frica, ca este singur, ca nu intelege ce este cu el, ca nu intelege unde se afla, ca ii este teama ca l-am abandonat.

M-am rugat pentru el si i-am transmis toata dragostea mea.

A doua zi medicii mi-au spus ca sunt uimti cat de puternic este cainele, cat de bine suporta injectiile. Nu a plans nici macar o data.

Dupa accident, in sala de asteptare, am vazut caini plangand.

Doua zile nu i-au putut face anestezie pentru radiografie pentru ca era inca sub soc.

In tot acest timp m-am rugat si i-am spus ca il iubesc, ca am nevoie de el, ca nu l-am abandonat.

A trecut prin doua operatii foarte grele. Tot acest cosmar a durat o saptamana.

Acum este langa mine si imi zambeste.

Credinta  poate sa fie in Dumnezeu sau in mai multi zei.

Credinta poate sa fie in ceva anume sau cineva anume.

Important este sa crezi. Atat timp cat crezi viata ta  poate fi mult mai buna decat este.

Atat  timp cat crezi viata ta este plina de lumina.

Stiu, toti suntem in cautarea unor raspunsuri. Daca nu le-am gasit asta nu inseamna ca trebuie sa ne oprim.

Inseamna ca trebuie sa mergem inainte pana descoperim ce ne face viata mai buna.

Nu sunt in masura sa dau sfaturi ce fel de sistem de valori sau credinta sa ai.

Ce anume te poate ajuta sa faci fata momentelor grele, ce inseamna Universul sau ce anume iti ofera clinistea sufleteasca.

Daca  sistemul tau de valori promoveaza ura, violenta, razbunarea, dispretul fata de semenii tai atunci trebuie sa te reanalizezi.

Credinta nu inseamna umilinta, supunere, frica.

Credinta este un sistem personal.

In care tu crezi. Nu trebuie sa demonstrezi nimanui, nu trebuie sa explici,  nu trebuie sa te justifici, nu trebuie sa impui, nu trebuie sa convertesti pe nimeni.

Credinta te ajuta pe tine!

Sa crezi in Dragoste, Iubire, Dreptate, Frumos, Bunatate, Intelepciune, Optimism, Adevar.

Sa crezi in ceea ce te face pe tine fericit si te ajuta ca viata ta sa fie asa cum iti o doresti!

Iubirea neconditionata!

 

Stii ce este iubirea?
Este Bunăvoinţă şi generozitate.
Dizarmonia apare atunci când
Confunzi dorinţa cu iubirea. De fapt
Distanţa între ele este nesfârşită.

Mevlana Jalaluddin Rumi”

“O simpla raza de lumina alungă întunericul de pe suprafața pe care o ajunge. Întunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se petrece când lumină lipsește. Păstrând raționamentul anterior, răul absolut nu există ci este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absenței credinței în Dumnezeu în inima omului”.

ALBERT EINSTEIN

Multumesc si minunatilor medici care au fost alaturi de mine si Lucky!

mai multe articole in Arta de fi TU

pentru voi cu iubire si credinta in suflet

Maddie Ancuta

 

 

 

 

 

 

 

Romani in lume

Inger si demoni

Published by:

ingerii morti

Inger si demoni

Au trecut mai putin de 48 de ore de cand am cunoscut-o pe Mariana Gordan.
Stiu ca sunt sensibila, poate mult prea sensibila pentru lumea asta.

Scriu sub impresia cartii biografice a Marianei care o sa fie lansata luna viitoare in mod oficial.

Scriu si plang.

La pagina cu nr 90 am pus mana pe telefon si am sunat-o pe Mariana.

I-am spus printre lacrimi ca este eroina mea.

In 48 de ore am invatat mai mult despre oameni decat am invatat toata viata mea.

Adesea fug de ce simt, pentru ca nu am puterea sa duc mai departe covarsitoarele emotii care ma coplesesc.

Cine este Mariana Gordan?

Pictorita, sculptorita, scriitoare, premiata pentru scurt metraj. Descrierea profesionala.

Este o femeie pe care am indragit-o din prima clipa.  Spunem ca cei care seamana  se atrag. Asa este.

In mai putin de 10 ore dupa ce ne-am cunoscut la Ambasada Romaniei din Londra, am fost invitata in atelierul, casa ei si viata ei.

Am vorbit despre multe intr-un timp foarte scurt si am aflat ca  avem multe in comun. Am plecat cu manuscrisul ei.

Am ajuns acasa si m-am apucat sa citesc.

O carte despre viata ei, Romania, Securitate, violenta, caderea lui Ceausescu, politica  de manipulare,  America, Marea Britanie, spioni romani in Londra, minciuni politice, dragoste, disperare, dezamagire, incercari de sinucidere, resemnare, foarte mult talent, foarte multi bani, minciuni, naivitate, incredere in barbati, viol, saracie.

Se spune ca daca vrei sa cunosti un om sa mergi o mila in pantofii sai.

Am pus “pantofii” Marianei in picioare si am mers viata ei de cand s-a nascut pana in ziua de azi.

Mariana Gordan s-a nascut intr-o familie simpla, intr-un sat din judetul Arad.

La 6 luni mamei ei i s-a spus ca fiica sa, se va marita de 3 ori, va pleca peste mari si tari si o sa fie o femeie foarte cunoscuta.

Mama ei atee fiind, nu a crezut aceste prostii.

10 ani mai tarziu, o alta femeie ii spune acelasi lucru.

De ce plang? este intrebarea fireasca.

O fata inteligenta, frumoasa, cu ochii albastrii ca cerul senin de vara, foarte talentata, cu o mare pofta de invatare.

Din pacate scoala e fost un cosmar pentru ea. Nu reusea sa invete literele si sa citeasca ca ceilalti copii.

Pe vremea aceea nimeni in Romania nu stia ce inseamna dyslexia.

Asa ca era tratata de profesori ca un copil retardat.

La 10 ani incearca pentru prima data sa se sinucida cu medicamentele care le lua pentru pietrele de la rinichi.

Nu este inteleasa, ascultata, i se spune doar sa fie supusa, profesorii o umilesc, copiii o umilesc.

La 14 ani incearca din nou sa se sinucida, dar ii promite mamei ca o sa stea in viata de dragul ei.

La 18 ani in anul 1979 a fost condamnata in absenta la 30 ani de puscarie, pentru inalta tradare.

O pustoaica care nu a intrat la facultatea de Arta, pleaca in vacanta de vara ajutata de parintii ei care ii gasesc un job pe litoralul romanesc.

Intr-o zi un autocar plini cu englezi se cazeaza la hotelul unde lucra ea.

Singurul cuvant rostit de ea era “yes”.

In comparatie cu ceilalti care faceau bisnita, ea era cuminte.

Dar incepuse sa-i deseneze pe englezi care in generozitatea lor au vrut sa o plateasca. 20 de lire in 1979 erau foarte multi bani.

Ea ii refuza pentru ca asa a fost invatata de mama ei. Nu accepta nici macar cadourile.

Securitatea este informata, asa ca vin sa aiba o discutie cu ea.

Pe scurt, este acuzata ca are prieteni “imperialisti”. Trimisa in Arad si arestata la domiciliu, urmand ca procesul sa aiba loc in octombrie

Englezul carui i-a facut un portret o ajuta sa fuga cu un pasaport fals, in care era declarata sotia lui.

Ajunsa in UK, incepe o mediatizare imensa asupra cazului ei, minciuni, manipulari. A cunoscut si oameni onesti care au ajutat-o.

Eroul ei englez, se transforma intr-un monstru.

Isi doreste din nou sa fuga, dar nu are unde.

Intamplarea face sa cunoasca o americanca care o vede  la o masa desenand niste cuvinte in japoneza.

Ea ii spune ca este pictorita.

Americana o invita in SUA, sa faca portretul copiilor ei. Ii plateste transportul, ii obtine viza.

Ajunsa in SUA, lumea i se aseaza la picioare.

La inaugurarea celor patru tablouri, americanca o intreaba cat o costa tablourile.

Ea ii spune nimic si ii multumeste pentru oportunitatea facuta sa ajunga in SUA.

Americanca ii cere sa-i spuna pretul tablourilor.

Asa ca ea cere 2000 de dolari pentru fiecare tablou. Americanca ii ofera 5000 de dolari si o invata sa-si aprecieze munca. Asa ca se vede cu un cec de 20000 de dolari in mana. Avea 19 de ani.

Viata ei ia o intorsatura fantastica.

Cunoaste un roman Ion, care ii spune cele mai frumoase cuvinte si ca EA este aleasa lui.

Se indragosteste de el si accepta sa se casatoareasca. Dragostea ei adolescentina, increderea in barbatul care I-a spus ca o iubeste o face fericita, convinsa ca si-a intalnit sufletul pereche.

Dupa ce au semnat actele el i multumeste pentru pasaportul britanic, spunandu-i ca acesta a fost scopul lui si ca a trebuit sa minta ca o iubeste.

Casatoria se anuleaza.

Se intoarce cu inima franta si falita in Londra.

A investit toti banii intr-o afacere a lui Ion si a unui profesor roman de istorie care au deschis un restaurant.

Profesorul fuge cu banii in Alaska.

Intoarsa in Londra fara bani, fara casa, singura complet, o ia de la cap.

Continua sa povesteasca despre societatea britanica, hartuire, comunism, tradare, minciuni, salvari miraculoase, dar si despre faptul ca landlordul intr-o noapte a intrat peste ea si a violat-o.

La proces descoperindu-se ca erau mult mai multe victime, acesta fiind un violator in serie.

Este gratiata impreuna cu altii printr-un decret dat de Ceasusescu.

Dorea cu disperare sa se intoarca in Romania sa-si vada fratele, parintii, rudele.

Mama ii spune sa nu vina pentru ca riscurile sunt imense.

In august 1989, face rost de la Ambasada Romaniei in Londra de un act care ii garanta ca poate intra fara probleme in tara.

Asa ca face pasul. Dupa 10 ani de exil fortat se intoarce in Romania.

Intrata in tara este arestata.

Dupa 24 de ore este deportata, la interventia din Londra

Se reintoarce in Romania in decembrie 1989 unde traieste din plin revolutia.

Povesteste despre cealalta casatorie cu barbatul de care era profund indragostita, dar acesta iubea doar banii ei.

Asa ca la divort, el fura tot ce poate de la ea, ajungand homeless.

Cand realizeaza ca barbatul de langa ea a vrut doar banii eii,  incearca din nou sa se sinucida.

Cartea este dura pentru ca viata ei a fost dura si nemiloasa, dar suprinzator de darnica in acelasi timp.

Povesteste de asemenea despre premiile castigate, recunoasterea ei ca artist dupa ce demonstreaza lumii talentul ei.

Cartea trebuie citita, pentru ca este o carte despre lupta, speranta, pirederi, viata, lacrimi, disperare, agonie si extaz.

Cine este Mariana Gordon ?

O femeie puternica, cu cei mai senini ochi albastrii pe care i-am vazut in viata mea, blanda, sensibila, prietenoasa, calda, foarte talentata si apreciata, inteleapta si plina de iubire. Fascinata de oameni si body language, iar asta se vede in toate lucrarile ei.

Continui sa plang, chiar nu ma pot abtine. Am citit in mai putin de 24 de ore, toata viata ei cu toate detaliile fericite si mai putin nefericite.

Acum  pregateste  expozitia din Florenta de luna viitoare.

Eu am povestit pe scurt. . Sfarsitul cartii este declaratie ei de dragoste pentru arta. Arta i-a salvat viata, Anularea casatoriei ei din SUA nu s-a facut atunci, asa ca a primit in Romania, invitatia de a -si ridica green cardul. L-a refuzat. Ambasada americanA fiind socata de reactia ei. Si acum este pe o lista dubioasa a serviciilor speciale. In carte sunt niste informatii legate de securitate, agentii romani dubli din Londra, dubiosii de la Consulat. Prezinta inclusiv niste chestii politice de culise inclusiv de la revolutie. A castigat f multe premii.

Ea este cea care a pus mozaicul in Oxford circus, Finsbury Park si Bakerloo lines. In Finsbury park este integral lucrarea ei, in celelalte au mai ramas doar anumite portiuni.

Cand o sa fie lansata cartea.  pentru cei care vor  sa o cunoasca pe Mariana Gordan o sa anunt toate detaliile din timp.

Pentru cei care vor sa vada o parte dintre lucrarile ei acesta este adresa ei de website

http://marianagordan.com/

mai multe articole despre romani in Romani in lume

Maddie Ancuta

Mesaje de dragoste

Alb si negru-Mesaj de dragoste

Published by:

mesaj de dragosteAlb si negru-Mesaj de dragoste

Ti-am promis ca iti voi scrie, desi eu nu fac promisiuni de teama ca nu voi putea sa le respect.

Meritam sa fim iubiti.

Eu! Tu! Fiecare dintre noi.

Meritam un strop de fericire si un suras in fiecare dimineata.

Nu-i asa ca nu ai mai zambit de foarte mult timp?

Nu mai tin minte pentru cine a fost primul mesaj. Cine pe cine trebuia sa salveze? Eu pe tine? Tu pe mine?

Stii despre ce vorbesc? Atunci cand am aruncat sticla cu mesajul in ea. Era pentru tine sau era pentru mine? Nu mai stiu.

Iti amintesti ca atunci cand eram copii, aveam cate un prieten imaginar. Toti copiii au cate un prieten imaginar.

Stau ore intregi pe covor jucandu-se cu masinutele sau pieptanand papusile, merg pe strada turuindu-le gura.

Parintii nu-i inteleg si fug in goana mare cu ei la doctor.

Noi suntem copii mari. Avem nevoie de un prieten, fie el si imaginar.

Eu am nevoie sa cred in tine. Tu vrei sa nu te mint.

Stiai ca animalele vad viata in alb si negru? Doar cand mor vad in culori.

Noi vedem in culori, dar,  traim viata in  alb -negru. Fara nuante si fara sa ne pese prea tare.

Stii de ce iti scriu?  Ai nevoie de mesajele mele. Stii de ce? Pentru ca eu iti inteleg tacerea, am invatat sa o ascult.

Aseaza-te comod si nu uita sa-mi zambesti.

Sa-ti spun o poveste frumoasa de dragoste. O poveste bazata pe incredere si fidelitate.

Intr-o zi un profesor a gasit un pui de caine. O rasa deosebita Akita. Rasa regala. Cainele s-a pierdut. Oare?

Destinul i-a dat sansa puiului de caine sa-si aleaga stapanul, iar stapanul s-a indragostit de frumosul catelus.

Cainele a crescut. Nu era un caine obisnuit,  sa alerge dupa bete si mingii.

Era un caine cu suflet la fel de puternic si frumos ca Universul. In fiecare zi isi conducea stapanul la gara si il astepta in fata garii in fiecare seara la ora 17.00.

Intr-o zi profesorul nu s-a mai intors. Cainele a asteptat nemiscat in fata garii sa-si vada stapanul, care nu a mai venit niciodata, pentru ca murise in timpul orei, in fata studentilor.

Fata profesorului l-a luat la ea acasa, traind intr-un alt oras. Cainele, Hatchi a fugit. De  fiecare data fugea. Alerga zeci de kilometrii pana la gara de unde trebuia sa vina stapanul sau.

Era la datorie zi si noapte. Timp de 10 ani nu s-a miscat din fata garii, decat ca sa manance. Toti locuitorii micutului orasel stiau povestea si erau impresionati de devotamentul regalului Hatchi. Cainele stia ca si-a condus la gara stapanul, dar nu l-a condus si acasa.Dupa 10 ani sotia profesorului se reintoarce in oras, ducandu-se la mormantul sotului.

Dintr-o data il vede pe Hatchi, foarte batran, asteptand trist in fata garii. S-a dus langa el, s-a asezat langa el si l-a intrebat daca poate sa-l astepte pe stapan/sot impreuna.

L-a luat in brate pe Hatchi. Acesta a  murit in bratele ei, plecand la intalnirea cu stapanul sau.

O poveste despre dragoste, fidelitate, speranta si incredere neconditionata.

Cainele nu si-a abandonat niciodata stapanul, dar cat de usor suntem noi oamenii abandonati atunci cand cerem ajutorul sau cand ne este greu, desi ni se spune ca putem avea incredere deplina.

Stii ce imi  doresc?

Sa vad viata in alb si negru, chiar daca pentru toti ceilalti pare deformata si hidoasa, dar sa o traiesc in devotament si dragoste

ps. pe maine!

Maddie Ancuta

mai multe mesaje de dragoste