Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: poveste impresionanta

Arta de a fi TU

Dragostea nu costa nimic

Published by:

Dragostea nu costa nimic

Un fermier avea niste catelusi pe care  dorea sa-i vanda. A pus semne de-a lungul intregii sale ferme, ca are, 4 catelusi de vanzare. La un moment dat,  s-a auzit strigat. A intors capul, s-a uitat in jos. In spatele gardului care despartea ferma sa de drum, era  un baietel.

”Domnule”, a spus el, as dori sa cumpar unul dintre catelusi. ”Bine”, a spus fermierul, in timp ce-si stergea transpiratia de pe fata, acesti catelusi se trag din parinti campioni si costa o multime de bani.

Baietelul si-a plecat brusc capusorul, oftand. Si-a bagat mana in buzunar si a scos un pumn de monede si le-a intins fermierului. Am 39 de centi, este suficient doar ca sa ma uit la ei? Desigur a spus fermierul. Dintr-o data, el a inceput sa fluiere ”Aici Dolly!”, a strigat el. Cateaua a venit la gard, urmata de cei patru catelusi. Baietelul si-a lipit fetisoara de gard, ca sa-i vada mai bine. Ochisorii lui straluceau de bucurie vazand joaca micutilor bulgarasi blanosi. Dar in timp ce catelusa venea spre gard, baietelul a observat ca din cusca a mai iesit un catelus, mic, schiop, care incerca din rasputeri sa-i ajunga pe fratiorii sai. Dintr-o data, baiatelul a strigat. ”Il vreau pe acela”, aratand cu degetul catre catelusul care de abia mergea. Fermierul a ingenunchiat in fata gardului, catre  baietel si i-a spus: ”Fiule, nu vrei acel catelus. Niciodata nu va alerga, sau juca cu tine, asa cum fac alti catelusi”.

Atunci, baietelul s-a dat un pas inapoi  si a inceput sa-si ridice pantalonul de pe piciorul drept, scotand la iveala un pantof special, atasat la o tija metalica care inlocuia piciorul. Uitandu-se la fermier, a spus: ”Dupa cum vezi domnule, eu nu pot alerga, si catelusul are nevoie de cineva care sa-l inteleaga”.

Cu lacrimi in ochi, fermierul a ridicat puiul de catel si i l-a inmanat baietelului.

”Cat costa?” a intrebat copilasul.

”Nu te costa nimic”, a raspuns fermierul. Nu exista taxa pe iubire. Dragostea nu costa nimic.

Am postat aceasta povestioara pentru mesajul ei simplu. Dragostea nu costa nimic. In fiecare zi, imi sar in ochii discutii interminabile despre valul masiv de refugiati.

Sunt si vor fi o mare problema pentru Europa. Mancare, cazare, apa, wc-uri, conditii de viata care sa se ridice la nivelul Occidentului.

Discutiile sunt multe si agresive, rasiste, discriminatorii, Este cu adevarat ciudat valul asta masiv de imigranti.. UNESCO, Red Cross si alte organizatii umanitare probabil ca  investigheaza   ce se intampla.

Un lucru este clar pentru mine. Acesti refugiati sunt victime, sunt femei, copii, tati. Sa fim seriosi, teroristii nu strabat Mediterana cu barca si nu alerga printre liniile de cale ferata, nu se ascund sub tiruri.

Teroristii ISIS despre care absolut toata presa londoneza scrie, citim despre ziaristi care se inflitreaza in discutiile online a celor care racoleaza tinerii britanici, miresele pentru ISISș presa este plina de astfel de povesti. Acestia sunt oameni bine pregatiti, au bani, acte ,pasapoarte, cicula cu avionul, sunt finantati de tot felul de organizatii.

Razboaiele, actele teroriste sunt sustinute, sponsorizate  de UK, SUA, Germania etc

Ne uitam urat la musulmani. Este adevarat ca sunt diferiti de noi, in primul rand ca nu stim mare lucru despre ei, stim prea putin de la ei, stim in schimb ce ni se spune in mass media. Vedem tot filmulete oribile despre asasinate, barbati sadici, criminali.

Nu spun ca sunt cei mai nefericiti oameni din lumea asta, nu spun ca sunt cei mai rai oameni din lumea asta.

Romanii sunt imprastiati peste tot in lumea asta. Se scrie urat si despre romani, se vorbeste urat despre romani. Romanii care fura, se ocupa cu traficul de droguri, prostitutie, crime…dar in acelasi timp sunt si romani de foarte buna calitate despre care presa nu prea vorbeste: medici, profesori, ingineri, arhitecti.

Ca de fiecare data eu va invit doar sa va opriti inainte de a judeca si condamna o natiune despre care nu stim nimic.

Un lucru este cert. In momentul de fata intreaga Europa ( ma refer ca si populatie) urmareste ce se intampla cu acest val imens de refugiati. Noi nu stim de fapt ce se discuta la masa Europei si dc nu cumva refugiatii astia nu sunt decat o momeala..adica discutia si agitatia din jurul lor nu face decat sa ne distraga atentia de la alte probleme mult mai grave, care au loc departe de ochii nostrii . Daca ne uitam la istorie.. absolut toate conflictele au pornit cu genul asta de strategie. Intotdeauna vor face in asa fel incat sa te faca sa te uiti in alta parte ca ei sa poata lucra fara probleme. Dezbina si stapaneste”. Acesti refugiati care sunt convinsa ca sunt finantati. Zarurile sunt inca in aer, urmeaza sa fie aruncate pe masa,  jocurile sunt deja facute…

Oamenii astia sunt naivi, asa ca sunt o masa perfecta de manipulare.. cunoastem deja povestea ca noi o traim de ani de zile…

Una peste alta, ca fost analist politic si om de presa stiu ca stirile sunt trunchiate, cateodata departe de adevar.

In acest moment si noi si ei suntem manipulati.

Pentru cine doreste sa citeasca putin despre razboiul din Siria va invit sa accesati acest link care duce la un material postat de mine pe pagina mea de RazboiSiria

 

Maddie Ancuta

 

Romani in lume

Un copil condamnat la suferinta si tristete

Published by:

Un copil condamnat la suferinta si tristete

 

Soarta? Ghinion? Nici nu cred ca mai conteaza. Cu siguranta este vorba de o realitate crunta. Copiii speciali nu sunt putini, povestile lor sunt cutremuratoare, sunt  un exemplu ca uneori viata este mai mult decat dura pentru unii dintre noi.

In putinul timp liber pe care il are a inceput sa lucreze origami 3D (lebada, suport de ou sau bomboniera, paun, iepuras, cosulet etc.) cu gandul de a le vinde pentru a strange bani pentru recuperarea fetitei ei. Pana acum totul a fost fara vreun rezultat, iar durerea pe care o simte nu se poate exprima in cuvinte.

O noua poveste impresionanta a Supravietuitorilor.

Elena este mama a trei copii, un băiat de 8 ani, Marius Constantin, și doi gemeni, un baiat si o fata de 2 ani, Remus si Ioana Ruxandra.

 “Gemenii i-am nascut la 34 de saptamani natural. Ioana s-a nascut cu o intarziere de 10 minute fata de baiat, iar medicii spuneau ca nu are nicio sansa de supravietuire.

După 5 zile i-am botezat in spital, apoi fetita a inceput sa-si revina incetul cu incetul. Am stat o luna de zile cu ei internata in spital. La plecare nimeni nu mi-a spus nimic decat să am grija de ei.

6 luni fetita mea a fost intr-o agitatie, spasticitate si extensie continua. Nu stiam ce are, intreband medicii pediatrii, ne spuneau ca este din cauza colicilor. Am inceput sa luam tot felul de siropuri pentru colici, am schimbat biberoanele, tetinele, i-am schimbat laptele dar totul fara nici un rezultat.

La 6 luni au racit si am fost cu ei la medicul de familie. Dupa consultative, am intrebat ce se intampla cu fetita, de ce isi aruncă capul pe spate. Doamna doctor mi-a recomandat sa merg cu ea la neurologie pediatrica”.

Parintii au mers cu fetita la Spitalul de Pediatrie din Pitesti. Medicul neurolog s-a uitat la ea si la mama si a recunoscut ca su se poate pronunta daca copilul o sa se faca bine.

“Ne-a trimis sa facem programare la fizioterapie. Ajunsi acolo doamna doctor ne-a programat peste o luna si jumatate deoarece ea pleca in concediu. Plini de durere am ajuns acasa. Nu stiam ce diagnostic are, ce se intampla cu ea, ne puneam tot felul de intrebari.

O luna si jumatate mi se parea o vesnicie. Am luat hotararea de a merge mai departe. Ne-am programat la Spitalul Clinic de Psihiatrie Alexandru Obregia din Bucuresti la sectia de neurologie pediatrica. Pe 20 iulie 2010 am ajuns acolo. Doamna doctor a vazut-o si mi-a spus ca este foarte grav si ca trebuie sa facem RMN sa vada exact ce are. Am intrebat daca exista un tratament la boala ei, iar ea mi-a spus ca nu exista nimic decat kinetoterapie si recuperare la centre specializate. Pană la aflarea diagnosticului m-a trimis sa fac sedințe de kinetoterapie spunandu-mi ca se plateste. Desi ne descuram foarte greu am acceptat sa merg la sedințe. Ajunsa acolo, kinetoterapeuta, o fata de 20 de ani, mi-a dat o lovitura puternica spunandu-mi ca fetita mea nu o sa vorbeasca si nu o sa mearga niciodata. Simteam ca-mi fuge pamantul de sub picioare. Dupa cateva zile i-am făcut RMN-ul rezultatul a fost unul ingrozitor.

Fetița mea este diagnosticata cu:

·         paralizie cerebrala mixta piramidoextrapiramidala

·         intarziere globala in dezvoltarea psihomotorie (VD < 3luni)

·         encefalomalacie multichistica (aspect IRM cerebral)

·         prematuritate sarcina gemelara”

Rezultatul a fost inspaimantator pentru parinti, iar durerea cea mai mare este ca la aceasta boala nu exista un tratament, decat foarte multă kinetoterapie şi recuperare.

 

“In zilele in care am fost la sedintele de kinetoterapie din Bucuresti am invatat eu sa-i fac exercitiile de recuperare, deoarece nu aveam posibilitatile financiare necesare pentru a merge la centrele de recuperare specializate,iar fratiorul ei fiind foarte mic avea nevoie de ingrijire.

Dupa doua luni si jumatate am revenit la Bucuresti cu amandoi copii. Doctorii vroiau sa ii consulte pe amandoi, baiatul era bine dar la fata nicio schimbare, din contra, pe fisa de externare mi s-a mai scris un diagnostic: microcefalie.

In octombrie fetita a inceput sa faca niste ticuri. Dupa aparitia primilor dinti, ticurile au incetat.

In mai 2011 au aparut acele ticuri. Dupa sarbatorile pascale am mers cu ea la Bucuresti. Ne-au ca  sunt crize epileptice. I-am facut analize de sange, consult ORL, electroencefalografie si consult oftalmologic. In urma consultului oftalmologic am primit o noua lovitura, doctorul spunandu-mi ca nu va vedea niciodata deoarece s-ar putea ca nervul optic sa fie afectat”.

 

La iesirea din spital diagnosticul a fost:

·         epilepsie focala simptomatica, crize focale de emisfer stang cu generalizare secundara rapinda (tratament – DEPAKINE 4 ml/zi)

·         paralizie cerebrala spastica tetrapareza spastica cu elemente extrapiramidale de cauze pre și perinatale

·         intarziere globala in dezvoltarea psihomotorie severă (VD < 3luni)

·         microcefalie

·         encefalomalacie multichistică (aspect IRM cerebral)

·         prematuritate sarcina gemelara

“Pe 6 iunie am fost la un centru de recuperare din epilepsie. Nu ne-a primit deoarece fetita noastra facea crize epileptice si tratamentul pe care il au ei nu o sa dea niciun rezultat spunandu-ne sa revenim dupa 3 luni de la stoparea lor. Dupa cateva zile, pe 20 iunie, cu ajutorul lui Dumnezeu acele crize au incetat.

In iulie trebuia să mergem cu ea la control dar pentru ca nu am avut bani, ne-am reprogramat in octombrie.

Si acum fetita noastra este linistita doar cand doarme, mananca foarte greu, nu stie sa inghita, se ineaca foarte des. Este foarte greu, nu stim ce sa mai facem nu avem banii necesari pentru a merge cu ea la centre de recuperare specializate din tara sau strainatate”.

 

 

Ioana Ruxandra fost condamnata la suferinta si tristete. Cum e oare lumea pentru ea? Cum credeţi ca se roagă la Dumnezeu, cum credeti ca apreciaza lucrurile importante ale vieţii, dar pe cele marunte?

 

Va asteptam pe site-ul  www.salvati-un-suflet.org daca doriti sa o ajutati.

 

redactor Oana Grigore