Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: poveste de dragoste

Mesaje de dragoste

Portret fara chip

Published by:

dans Nu am nevoie sa te vad pentru ca te stiu.

De unde? poate dintr-o alta viata. Poate ca in tabloul in care am fost pictata stateai langa mine, respirai impreuna cu mine.

Acum suntem impreuna aici, din nou. Stam nemiscati si ne privim in tacere.

Nu vreau sa te vad pentru ca sufletul meu te picteaza in fiecare zi.

Culorile ma napadesc ca florile intr-o zi de primavara.

Privesc panza alba a sevaletului si iti zambesc. Te pictez. Panza se umple de forme si culori

Iau culoare rosie si-ti pictez pasiunea din suflet.

Verdele este smaraldul ochilor tai.

Albul este frumusetea sufletului tau.

Albastrul este linistea pe care o am atunci cand te simt.

Picaturile de negru  sunt noptile tale zbuciumate.

Galbenul este momentul cand imi zambesti.

Dintr-o data peste panza mea se lasa seara.

Luna mare si puternica arunca magia stralucirii ei peste noi.

Toatea culorile se amesteca si iau forma ta de barbat .

Atunci tu ma iei in brate.  Bratele tale puternice ma inconjoara, rochia mea rosie se impleteste in jurul picioarelor tale.

Rosul pasiunii sufletului meu te imbratiseaza.

Albul sufletului meu iti ia sufletul si ti-l saruta.

Negrul ochilor mei este amestecat tacut cu smaraldul privirii tale.

Albastrul nopti il simt in dansul care ne uneste.

Dansul nostru este perfect.

Pe panza mea  culorile noastre se amesteca si raman in sarutul rosu al pasiunii care ne rascoleste.

Peste culorile mele, negrul noptii trage cortina.

Stelele ne stralucesc geloase pe dansul nostru.

Noi ramanem imbratisati intr-o noapte albastra fierbinte.

Dimineata iti zambesc si -ti arat tabloul.

Ma privesti in continuare in tacere.

Verdele ochilor tai se impleteste cu negrul stralucitor al privirii mele.

Acum intelegi de ce tabloul meu nu are nevoie de chipul tau.

Pentru ca este deja pictat in sufletul meu.

 

Maddie Ancuta

 

 

 

copiere sau preluarea oricarui material sub acesta semnatura este interzisa.

 

 

 

 

 

 

Mesaje de dragoste

Magicianul sau Summer Son

Published by:

Magicianul sau summer sonCu ceva vreme in urma am fost cuprinsa de niste sentimente diverse, coplesitoare, puternice. Stiam ca le-am mai trait. Cu aceeasi intensitate. Stiam cand si cu ce ocazie. Nu-mi aduceam aminte numele carti. Dar imi aminteam ce simteam atunci cand o citeam. La un moment dat m-am identificat cu personajul. Aveam momente in care simteam ca nu mai pot sa citesc, inima imi batea nebuneste. Lasam cartea din mana, ma invarteam nebuneste prin camera incercand sa ma calmez. Spunandu-mi nu este decat o carte. Doamne dar ce carte! Carte care mi-a schimbat modul de a gandi.

Mintea mea cauta frenetic sa-si aminteasca numele cartii. Stiam ca o sa-mi amintesc. La un moment dat am avut o viziune cu tine. Ca de obicei nu vad decat niste ochii foarte negrii. Nici nu stiu ce culoare au ochii tai, dar din cauza intensitatii eu ii vad intotdeauna negrii. Si imi amintesc instantaneu.. “MagicianulJohn Fowles.

Cine a citit ”Magicianul” stie ca este un amalgam de literatura, magie, tarot, mitologie greceasca si psihologie.

Nicholas Urfe, un tanar absolvent de Oxford, se decide sa accept un post de profesor de engleza pe o insula greceasca izolata, pentru a fugi de viata sa londoneza si de o relatie esuata de iubire. Aici il intalneste pe batranul Conchis, la casa caruia incepe sa-si petreaca timpul liber. Pe proprietatea lui Conchis incep sa apara personaje misterioase, mitologice, femei din alte veacuri, se desfasoara povesti si se dezvolta o multitudine de scenarii.

Conchis isi creaza propria sa lume, pune in scena un joc “de-a Dumnezeu” si urmareste cu sange rece participantii.

Forta cartii rezida atat in interminabilele rasturnari de situatie, cat si in numeroasele aspecte exploatate si analizate: speranta, teama, dragoste, frica, curaj. Cititorul, alaturi de Nicholas, ajunge sa experimenteze toata aceasta gama de sentimente, culminand la anumite scene cu un sentiment de paranoia, ca nimic din realitatea noastra inconjuratoare nu este ceea ce pare.

Tocmai din acest motiv, nici macar faptul ca aceasta carte este de dimensiuni intinse nu mai constituie un impediment. Oricine reuseste sa patrunda in actiunea acestui roman, se va vedea in imposibilitatea de a renunta la lectura sa. Pentru ca dincolo de povestea uneori frustrant de misterioasa, Fowles ne face constienti de pericolul in care ne aflam si noi, de usurinta cu care putem fi manipulati si determinati sa credem ceea ce vor altii sa credem.

Magicianul face parte din categoria acelor carti care, multa vreme dupa ce le-ai citit, iti mai raman puternic in minte. Este o carte care te face sa iti pui numeroase intrebari si, de ce nu, sa te faca sa schimbi felul in care privesti lumea din jurul tau.

Exact aceleasi sentimente le port cu mine si in mine de ceva vreme. Rasturnari spectaculoase de situatie, telepatie, amintiri din trecut, povesti cu final neasteptat.

Dupa ce mi-am amintit numele cartii am simtit o usurare imensa.

Imi amintesc ca de foarte multe ori eram tentata sa ma uit la sfarsitul cartii sa vad cum se termina. Dar de fiecare data inchideam cartea, uitandu-ma la ea hipnotizata.

Daca ar fi sa te compar cu ceva.. te-as compara cu aceasta carte “Magicianul”… datorita diversitatii si amalgamului de trairi. Daca o sa ai vreodata sansa sa o citesti.. citeste-o .. este o carte uimitoare ai sa o iubesti, o sa te capriveze, o sa te seduca. O sa incepi sa citesti tot ce a scris John Fowles. “Colectionarul”, “Iubita locotentului Francez”. Toate cele 3 carti au fost ecranizate.

Sincera sa fiu.. am luat “cartea care esti TU” si m-am uitat la sfarsitul ei.. nu ca sa citesc finalul povestii.. ci ca sa vad cate pagini mai am de citit. Am inchis “cartea”, uitandu-ma fascinata la “Ea” si am zambit. Am citit doar 100 de pagini si mai am de citit inca 900. Astept cu nerabdare fiecare zi sa rasfoiesc inca o pagina.. Stii de ce? retraiesc acelasi sentiment.. pe care l-am trait cand am intrat in pielea personajului lui Fowles… ma descopeream in fiecare pagina. Acum ma redescopar in fiecare zi. Nici nu stiam cat de dor mi-a fost de mine.

Nu-ti place sa-ti spun Muza… chiar daca asta esti pentru mine. Tot timpul am momente de inspiratie, viziuni, telepatie.

Asa ca m-am hotarat sa-ti spun simplu “Summer Son”

 

Maddie Ancuta

Amintirile Evei Mesaje de dragoste

Regasirea

Published by:

Inceput de povesteGandurile mele parca sparg linistea din camera. Simt nevoia sa respir aerul curat al diminetii. Ciripitul zglobiu al robinului care vine in fiecare zi la fereastra camerei mele imi aduce un suras pe fata. Este o zi frumoasa, ca toate celelalte. Iti aud respiratia usoara. Inchid ochii si te vad. Nu stiu de ce fac asta. Este suficient doar sa ma intorc si sa te privesc.

In nari port mirosul tau. Toata pielea mea este impregnata cu tine. Vad cum mana ta ma cauta in pat. Tresar. Nu stiam ca faci asta. Somnul tau este linistit ca al unui copil. Zambesti in somn. Oare ce visezi? Zambesc, amintindu-mi de jocul nostru. Tu visezi si eu iti spun ce ai visat.

Mana mea se indreapta spre camera de fotografiat. Incep sa-ti fac fotografii. Nu mai stim numarul lor. Micuta camera este plina cu chipul tau… in orice loc imi intorc privirea … ochii mei intalnesc ochii tai atat de patrunzatori si negrii.

Iti privesc corpul lung si frumos care imbie sa fie iubit. Patul rascolit aminteste de o noapte fierbinte de amor. Te privesc cu dragoste si tristete.  Inima mea se infioara de cate ori iti simte tresarirea corpului. In lipsa mea, imbratisezi cu putere perna. Eu stiu ce nu stii tu acum. Va veni o zi in care eu voi pleca iar tu nu vei intelege de ce fac asta.

Privirea imi aluneca spre noi. A trecut deja  an, ai intrat ca o furtuna in viata mea.. Nu am stiut atunci cine esti si cum imi vei schimba intreaga viata.

Sunt uimita de faptul ca te-am regasit dupa atata timp.

Stiu ca te iubesc.. dar nu ti-am spus-o niciodata. Dar sunt convinsa ca stii asta. Privirea mea iti mangaie ca o aripa de fluture chipul. M-am indragostit.. de fapt reindragostit de ochii tai din prima clipa cand te-am vazut. Nu frumusetea ochilor tai negrii m-a impresionat ci expresivitatea lor. Gandurile mele se intorc in trecut.

– La ce te gandesti? Esti foarte ingandurata…m-ai intrebat privindu-ma printre ochii intredeschisi

– Buna dimineata! iti raspund zambind, apropiindu-ma cu pasi moi.

Mainile tale ma trag spre tine, intr-o imbratisare calda si plina de dragoste. Imi e in fiecare zi dor de tine. Imi place cum ma alinti. Imi place sa ma trezesc in fiecare dimineata langa tine si sa-ti vad ochii tai care spun atat de mult. In fiecare zi gasesc in ei o poveste noua. O caldura care ma face aproape sa lesin imi cuprinde tot corpul. De cate ori ne privim in ochii stim ce gandim unul despre celalat. Zambesc.

– Acum la ce te gandesti? buzele tale se strivesc de ale mele. Spune-mi!

Eu ma alint in continuare in bratele tale…

-Mi-am amintit de ziua cand te-am cunoscut. Dupa ce ne-am despartit, cateva zile am umblat nauca. Aveam impresia ca esti in mintea mea si-mi citesti fiecare gand. M-am speriat atunci. Chiar am fost convinsa ca stii tot ce gandesc.

-Atunci uita-te in ochii mei acum.. si lasa-ma sa-ti citesc gandurile iar tu citeste-le pe ale mele.

Gura ta imi cuprinse intr-o imbratisare dulce buzele mele flamande de tine. Mana ta aluneca spre sanul meu si-l cuprinse ca intr-un caus.

Saruti asa cum scrii

va continua…

Maddie Ancuta

copiatul oricarui text fara acordul autorului este strict interzisa