19 Iunie Stau pe cerdacul casei parintesti. Linistea verde din jurul meu imi umple sufletul de incantare. Amintirile copilarie mele ma fac sa visez. Chipul mamei imi zambeste cald printre amintiri. Ii simt mainile calde cum ma mangaie pe cap, imbratisarea ei parfumata. O vad cum se apleaca sa-mi dea sarutul de noapte buna. Ii aud vocea plina de dragoste si ritmul molcom al cuvintelor atunci cand imi spunea o poveste. Imi e dor de ea. Imi e dor si de mine cel de atunci. Nu v-am spus numele mamei mele. Are cel mai frumos nume: Dora. Vantul suiera printre copacii pe care i-am plantat acum 15 ani impreuna cu mama. Ei vor ramane multi ani si ne vor purta printre frunzele lor dragostea dintre mine si mama. Privesc in jur. Totul poarta urmele mamei mele. Dintr-o data imi amintesc de tabloul pictat impreuna. Cu pasi repezi intru in casa sa-l caut. Tabloul ne reprezinta pe noi doi. O mama frumoasa si buna si un baiat nazdravan si indraznet. Dora si Adrian Il privesc si o lacrima de fericire mi se prelinge pe chip. Am fost un copil norocos sa am o mama atat de puternica si extraordinara. Pe spatele tabloului inca se vad cuvintele scrise de noi. Indiferent unde te vor duce pasii voi fi alaturi de tine. Dragostea mea te va purta pretutindeni. Dragostea mea iti este ingerul pazitor care va fi langa tine tot timpul. Dorul de tine o sa fie in mine pentru totdeauna. Te iubesc baiatul meu, cu dragoste mama ta Dora. Te iubesc si multumesc ca esti mama mea. Adrian A trecut o saptamana de cand mi-am luat ramas bun de la mama. Lumea ma priveste straniu si nu poate intelege de ce nu plang. Doua vecine chiar m-au acuzat ca de cand am plecat am uitat de mama, ca sunt un fiu risipitor si ca nu am stiut sa o apreciez. Nu pot sa plang. Nu vreau sa plang. Nu am motive sa plang. Mi-am iubit si-mi iubesc mama. Nici pe mine nu ma iubesc cat o iubesc pe ea. Dar nu pot plange. Stiu ca ii este bine in lumea in care este acum. Stiu ca este fericita. Stiu ca este alaturi de bunicii mei, de toti prietenii ei de o viata. In lumea in care este acum este este plina de iubire, de lumina, de intelepciune. Este fericita si iubita. De asta avem nevoie cu totii. Sa fim iubiti si fericiti. Moartea este drumul spre viata adevarata pe care o meritam. Niciodata nu m-a speriat ideea de moarte. Pentru ca stiu cum este atunci cand dupa viata pleci intr-o calatorie catre o alta viata. Poate ca este momentul sa povestesc ce s-a intamplat cand am avut accidentul si am murit. Eram in drumul de la scoala spre casa, intr-un grup cu alti baietii. Era iarna. Radeam si ne bateam cu bulgari de zapada. Dintr-o data o masina a derapat si ne-a izbitit din plin pe toti. Doi prieteni de ai mei au fost doar impinsi,eu am murit. Imi amintesc ca lumea din jur striga disperata dup ajutor. Eu incercam sa-i linistesc si sa le spun sa nu-si faca griji, ca totul o sa fie bine. Ii priveam de sus pe toti. Imi priveam corpul lungit pe zapada. Nu am realizat imediat ca este corpul meu. M-am dus la sofer sa-i spun ca totul o sa fie bine. Am incercat sa-l ating, dar mana mea a trecut prin el. Nimeni nu ma auzea indiferent cat de tare vorbeam. Alergam de la unul la altul, dar nu ma vedeau. A venit si salvarea. Eu ii priveam uimit pe fiecare. Medicul a inceput sa-mi faca resuscitarea. Eu ii spuneam sa se opreasca. La un moment dat am simtit cum urc foarte repede, Pamantul se indeparta sub picioarele mele. Am traversat un tunel intunecos. La capatul lui am fost intampinta de fiinte luminoase, care straluceau. Totul era plin de lumina, locurile erau extraordinat de frumoase. Am ramas in lumina de acolo. Stiam ca toti oamenii de acolo ma iubesc. Dintr-o data mi-am revazut bunicii care erau frumosi si fericiti. Au venit la mine si m-au imbratisat. Dar m-au rugat sa ma intorc la mama mea pentru care are nevoie de mine. Acest lucru m-a facut sa ma intorc. Eram inconjurat de multa dragoste si liniste, dar gandul si dragostea pentru mama mea m-au facut sa revin. Asa ca lumina m-a condus inapoi spre tunel si eu am coborat. Dintr-o data am vazut-o pe mama mea plangand. Atunci am deschis ochii si am privit-0. Ea mi-a zambit privindu-ma cu intensitate in ochi. Stia ca o sa ma intorc la ea. va continua… Pasi in trecut M.A orice copiere sau preluare de text sub aceasta semnatura este interzisa
Tag Archives: poveste de dragoste
Plec dar raman cu tine
Plec dar raman cu tine.
Azi nu vom dansa tangou.
Azi esti oglinda mea magica, in care ma privesc, ma vad, ma simt, ma inteleg.
Azi vei fi magia mea.
Voi lasa rochia rosie plina de pacate si voi purta rochia mea lunga si alba.
Aud sunetul salbatic al marii cum ma cheama. Ma apropii de tine, cu miscari calme de felina, sustinandu-ti privirea. Stam fata in fata nemiscati, doar o muzica tanguitoare ne inconjoara. Inchid ochii. Aud freamatul trupului tau, rasuflarea ta fierbinte, dorintele noastre, senzualitatea ta. Gandurile tale imi mangaie sanii, care tresar nelinistiti sub gandul tau.
Buzele mele rosii si salbatice asteapta intredeschise sa guste dulceata gurii tale.
Corpul meu tanjeste dupa tine in ritmurile lenese ale muzicii. Zapuseala din camera mi-a lipit rochia de trup.
Gura ta vine spre mine si incepe sa ma guste incet, lenes si cu rabdare. Bratele tale ma inconjoara iar eu ma las cuprinsa de tine. Ma las patrunsa de tine in ritmurile doar de noi auzite.
Deoadata zgomotul marii se aude foarte puternic, iar atingerea ei ne mangaie trupurile intinse pe nisip.
Deschid ochii si te privesc cu atentie. Poate nu am facut-o pana acum, desi de multe ori m-ai facut sa zambesc.
Ganduri ciudate imi trec prin minte. Racoarea marii imi linisteste respiratia fierbinte.
Am nevoie de tine sa-mi fii oglinda magica. Sa-mi fii constiinta, liniste, tango, rosul, pasiune, muza. Sa fiu ce sunt, sa fiu ce gandesc, sa fiu ce-mi doresc fara sa ma judeci. Sa ma scoti din nelinistea care ma inconjoara.
Sa fiu insula ta de liniste si libertate unde noi doi dorim sa ne iubim.
Te vreau in mine, atunci cand fug de tine doar ca sa fiu cu gandurile mele.
Doresc sa-mi simt trupul zguduit de gandurile tale, sa stiu ca sfarcurile mele se ridica brusc si obraznice cand tu ma doresti.
Sa-mi fii tangou intr-o noapte fierbinte spaniola!
Marea calda ne mangaie trupurile imbratisate, luna se retrage rusinata parca de trupurile noastre goale, care se iubesc tandru, monoton, lung si pervers, inca o data si inca o data.
Azi am fost imbracata in alb.
Maine voi purta rochia rosie a pacatului si ne vom seduce in ritmul patimas al tangoului.
Ramai cu mine. Ca sa pot respira… am nevoie de tine!
Maddie Ancuta
copiere, preluarea articolelor sub aceasta semnatura fara acordul autorului este interzisa.
mai multe povesti in Mesaje de dragoste
In cautarea unei muze
Parisul anilor 1800…
Oare de ce nu pot sa-i spun ca o iubesc? Oare de ce nu pot iubii?
Jaques privea femeia frumoasa care dormea langa el. O caldura placuta ii brazda trupul. Ii mangaia piele alba si catifelata, mirosea a flori salbatice. Se apleca asupra ei si o saruta delicat.. Este atat de frumoasa. Oftatul neretinut sparse tacerea diminetii
Anna deschise ochii si-l privea in tacere. Jaques i-a prins privirea verde de smarald, o privea. Buzele ei rosii il atatau, o saruta dar nu cu pasiunea de care stia ca este in stare.
Patul era ravasit, erau doar urmele unei nopti salbatice si cu toatea astea.. De ce nu poate sa o iubeasca?
Ii admira frumusetea. Se ridica din pat se duse sa-si ia creionul si coala alba…
Incepu-se sa o schiteze. Asa cum era in pat: parul despletit si negru. Un san obraznic iesise la iveala,picioarele albe si delicate…
Problema lui .. sunt ochii…se uita la toate schitele si panzele imprastiate in camera, zeci de lucrari reprezentand nuduri, femei frumoase dar, el nu era multumit niciodata…
Le lipseste ceva. Le lipseste viata, sufletul. Stralucirea ochilor. Cum sa dau viata unui tablou daca nu ma inspira.
Ochii lui negrii o scrutau cu infrigurare, incercand sa gasesca la ea ceva sa-l inspire. Dar nu simtea …Doamne nu m-ai pot sa pictez, un strigat disperat ii strabatu mintea
Se aude un ciocanit la usa.
Jaques se ridica, parasind sevaletul. Trecu prin fata oglinzii. Se vazu. Corpul inalt si puternic ca a unui animal de prada. Parul negru ravasit si rebel, ochii lui negrii si stralucitorii faceau din el nu numai un barbat frumos dar mai ales deosebit.era Un inger rebel.Un inger decazut cum isi spunea singur.
Dar ochii lui spuneau o poveste. Ochii lui erau tristi adeseori.
Asa probabil sunt artistii, in cautarea imposibilului.Intotdeauna vor mai mult si nici macar ei nu se inteleg pe sine.
In drumul spre usa se uita la peretii plini da tablouri. Sute de ore nebuna de munca si totusi e nemultumit.
De cate ori lua o panza noua.. avea sentimentul ca se va ineca in albeata ei…
– Buna dimineata Jaques ! un barbat maruntel navali in camera.
– Jaques ai sa te imbolnavesti daca o sa continui asa. Iesi si tu din casa, dar incearca ziua. De atatea ori te-a invitata sotia mea la masa, spuse Mario, impresarul lui.
Am venit sa-ti spun ca peste o luna putem inchiria galeria Rose asa ca vei putea deschide expozitia. O sa vinzi toate tablourile.Arata-mi ce ai mai lucrat.
Jaques cu un ton aspru il opri.
-Nu este nimic gata si nu cred ca or sa fie gata. Nu am inspiratie.Nu sunt multumit de nici una din lucrarile mele.
-Esti nebun Jaques. Nu mai fi atat de dur si de critic cu tine. Esti obosit. Probabil ca iar ai chefuit asta noapte. Viata asta a ta nebuna o sa te distruga. Trebui sa te potolesti. Poate nu ar fi o solutie rea sa te asezi la casa ta. Sa te insori cu o fata buna care sa-ti faca copii sa aiba grija de tine.
-Stii bine ca eu nu o sa ma insor niciodata. Eu o astept pe EA, care sa-mi reaprinda dragostea nebuna de viata, sa ma inspire.Viata mea este pictura, un zambet larg ii acoperi chipul frumos si salbatic.Nu m-as vedea cu o sotie pe cap care sa ma inebuneasca de una si de alta. Sunt un spirit liber. Eu vreau sa iubesc IUBIREA. Vreau sa o desenez. Am nevoie de sufletul meu pereche. Nu vreau doar sa ma insor. IUBIREA O IDEALIZEZ. Ddar nu ai tu cum sa intelegi asta, continua pe un ton usor ironic. Ai trei copii si-ti inseli nevasta fara rusine.Nu-mi tine mie teorii.
– Bine… bine.., raspunse Mario usor amuzat, dar cum ai sa gasesti tu IUBIREA? daca toata ziua stai in casa.. iar noapte petreci ca un nebun.
Plimba-te… iesi afara…spui ca nu-ti gasesti Muza.. poate ca este afara si te asteapta.. rase el zgomotos..
Dar poate ar fi si mai bine daca ai pune pe usa. Anunt. CAUT MUZA. Sa vezi ce de femei vor veni la usa ta . Doar tu sa fi pregatit.
-Bravo Mario in sfarsit ai avut si tu o idee buna, rase Jaques zgomotos.O sa dau anunt. In cautarea unei Muze.
Chiar am nevoie de o Muza…Muza este mesagera unei eterne povesti de dragoste. Este femeie suprema, care poate fi o zeita dau poate fi fata de la coltul strazii care imi canta si danseaza seara pe la ferestre. Muza este în artă ceea ce o spioană este în război, femeia aparent inexistentă şi în acelaşi timp omniprezentă! Nimic nu este mai necunoscut lumii decât muza, deşi muză poate fi orice femeie. Ea poate fi virgină sau nu, căsătorită sau nu, poate avea copii sau nu, practic neexistând nici un fel de reguli definite!
Stilul meu de pictor nu poate fi influentat de mine. Ci de femeie suprema. Vreau sa o iubescfara sa o ating. Vreau sa o intuiesc de la distanta. Vreau sa ma inspire.
Am nevoie sa lupt pentru o un suflet trup frumos de femeie.
Ca sa exist peste secole, am nevoie de EA. Trebuie sa o pictez pe EA. Sa ma seduca, sa ma domine, sa ma inspire, sa ma faca sa iubesc. Eterna poveste de dragoste.
Orice femeie poate iubi un soţ cu care împarte patul, orice femeie poate face copii, orice femeie poate avea o slujbă, o casă, bani, amanţi.
Puţine femei au însă suflet de muză! Femeia care poate iubi de la distanţă, femeia care poate iubi fără atingeri, acea femeie devine nemuritoare!
Din nefericire însă, cele mai multe femei sunt prea imature pentru a fi muze, mult prea speriate pentru a înţelege când sunt iubite în cel mai frumos mod cu putinţă. Adevăratele opere de artă se nasc mereu şi mereu din iubiri imposibile!
Trist dar adevărat, din iubirile posibile se nasc în general doar căsnicii şi copii!
Acum intelegi de ce eu nu ma pot insura? de ce nu pot iubi? de ce nu ma pot lasa iubit? eu caut DRAGOSTEA eterna pe care vreau sa o pictez.Vreau ca peste zeci de ani cand oameni vor privii picturile mele sa descopere cum arata adevarata DRAGOSTE…
Va continua…
Maddie Ancuta
copierea sau reproducerea oricarui text sub aceasta semnatura este interzisa.
