Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: poezie de dragoste

Mesaje de dragoste

Vreau să petrec alături de tine!

Published by:


 UITARE
Nopţi prea lungi,nopţi prea scurte,
Zile frumoase şi zile urâte,
Ceasuri ce bat,ceasuri ce tac,
Tu m-ai uitat,eu te-am uitat…Visele prea lungi,visele prea scurte,
Zile bune puţine şi zile rele multe,
Şansa a venit,şansa a plecat,
Eu te-am uitat,tu m-ai uitat.Ploi prea lungi,ploi prea scurte,
Amintiri frumoase şi amintiri urâte,
Clopote ce bat,clopote ce tac,
Tu m-ai uitat,eu te-am uitat.Săruturi prea lungi,sărutări prea scurte,
Buzele sunt dulci şi buzele sunt mute,
Lacrimi ce ard,lacrimi ce cad,
Eu te-am uitat,tu m-ai uitat.Nori prea deşi,nori prea rari,
Tu acum apari şi apoi dispari,
Chipul tău vesel,chipul tău întristat,
Tu m-ai uitat,eu te-am uitat.Ape prea reci,ape prea calde,
Valuri mici şi valuri înalte,
Luna a venit,luna a plecat,
Eu te-am uitat,tu m-ai uitat,Idei prea isteţe,idei prea trăsnite,
Idealuri reuşite şi idealuri nereuşite,
Câmpul verde,câmpul uscat,
Tu m-ai uitat,eu te-am uitat.Zăpezi prea puţine,zăpezi prea multe,
Ierni lungi şi ierni scurte,
Oameni ce vorbesc,oameni ce tac,
Eu te-am uitat,tu m-ai uitat.

Natură confuză,natură mortală,
Un căntec pierdut pe bolta stelară,
Privim îndelung un răsărit de soare
Şi ne pierdem adânc,în uitare.

PICTEZ NEÎNCETAT CHIPUL TĂU
Pictez neîncetat chipul tău,
Soarele apare la un colţ de cer,
Culorile le amestec,totul e magie
Şi inima în dar,eu îţi ofer.Un cântec se aude tot mai rar,
Natura vie ne înconjoară din plin,
Mirosul devine tot mai dens,
Iar păsările apar ca din senin.În zborul lor pur şi divin,
Străbat zarea în lung şi în lat
Dându-i o nuanţă plină de magie,
Ca într-un vis de neuitat.Se lasă seara liniştită,
Stelele se prind în hora mare,
Luna le priveşte oftând
Şi apoi se ascunde în uitare.Pictez neîncetat chipul tău,
Noaptea se lasă tot mai grea,
Culorile le amestec cu dor,
Iar tu ai intrat la inima mea.DIN CARTEA;DIN FUM DE ŢIGARĂ…
FLOARE DE CIREŞ
Floare de cireş
Deschide-te tu suflet trist,
Şi vezi cum la umbra ta
Plânge un suflet de artist.Atâta puritate
Purtată în suflet vie
Prin jocul de culoare,
Doar amintirea de copilărie.Parfumul inocent
Pe care îl emanezi,
Trăieşti încă acea emoţie
În somn când mă visezi.Iubire efemeră
Trăită în miez de noapte
Îţi sărut buzele dulci
Atât de pure şi nevinovate.Există gingăşie
Prin mângâieri divine,
Ascultă natura cum naşte
Frunze albe cristaline.Te-ai îmbrăcat,
Tu suflet trist,
În floare de cireş,
Ca un mare artist.
VREAU
Vreau să petrec alături de tine
Timpul care mi-a mai rămas,
Să ne topim ca doua lumănări
Pănă în ultima clipă şi ultimul ceas.Dorinţa arzătoare să fie veşnic vie
Şi tot mai dulce-al tău sărut,
Să privim mereu tot inainte
Şi să uităm de vechiul nostru trecut.Să ne înăltăm tot mai sus
Să alegem fiecare căte o stea,
Apoi să ne punem căte o dorinţă
Şi apoi încet te voi săruta.Să plutim printre stelele fugare,
Să fim oaspeţii lunii de cristal,
Să ne invelim în măngăieri usoare,
Şi în sărutări ca de opal.Vreau să petrec alături de tine
Căt mi-a mai rămas din viaţă
Şi să topim cu ale noastre sărutări,
Ura care s-a transformat în gheaţă.
MAMA :06-V-1991
De nimeni nu îmi este dor
Decât de mama mea,
Căci sufletul ei cald şi bun
Mereu mă alinta.Şi mă privea în ochi mereu,
Cu dragoste de mamă bună
Şi vorbe dulci ea îmi spunea
Sfaturi de zână bună.E mama mea şi o iubesc
Şi sufletul îl simt aproape,
Căci nimeni pe acest pământ,
De ea nu mă desparte.Mă învăţa tot ce e bun,
Să lupt,să învăţ şi să iubesc
Şi tot ce mişcă pe pământ
Eu ca să ocrotesc.Ca ea nu e nimeni pe pământ
Şi nu cred că există oare,
O floare mai gingaşă cum e ea
Fiinţă atât de atrăgătoare.
Multumesc inca o data Mihai pentru minunatele poezii:)
La multi ani tuturor! O primavara frumoasa si sa ne auzim intotdeauna cu bine
Maddie Ancuta
Mesaje de dragoste

Dragoste in versuri

Published by:

           poeti romani                   Iubitorilor,  autorilor de poezie le dedicam o rubrica speciala. Am avut si eu incercari de a scrie poezie, dar raman la proza. Las creatorii de poezie sa ne umple sufletul de placere si visare..

Invit pe aceasta cale pe cei care scriu poezie dar si proza, pe cei care doresc sa publice sa ne contacteze.

Azi va prezint un tanar indragostit de frumos, arta si poezie

                        POEZIA… … este versul inimii … e ceea ce noi cei care o scriem nu o putem reda verbal, pentru ca Ea este glasul inimii noastre, a sentimentelor ce ne apasa, a cuvintelor pe care gura nu le poate grai ci doar mana le poate aseza in versuri.

                                                                                                                                                  Morar Calin Lucian( 09.09.1980  Oradea jud Bihor)

Cu respect ne inclinam in fata voastra.

Maddie Ancuta

 

                   Ninge

Ninge, cu fulgi mari si albi,

Prin geam mã uit, încerc sã-i ocolesc

Departe printre ei, chipul tau îl zãresc

La el încerc s-ajung, însã nu reusesc.

 

Sã fie doar o nalucire sau doar visul

Unei priviri de dragoste atinse?

Sã-ncerc sa te ating dar tu sa fii departe

Si-n ochii mei sa mi te-nchipui,

Si sã te vad atât de-aproape?

Plutind usor, si strãlucind…..

Asemeni unui fulg de nea?

 

E ger, e frig, tu esti departe,

Mã-ntreb de ce în iarnã m-ai lasat

Inima mea inghetata, de dorinta arde

Sã te ating, sã-ti spun din nou cât te iubesc!

 

Privesc spre fulgii mari care danseazã,

În jurul unui felinar batrân,

Îi rog pe ei sa imi îndeplineascã,

Dorinta , de a te aduce înapoi.

 

În dansul lor timid spre caldarâm,

Parcã-mi soptesc cu totii-n cor, pe-acelasi glas

Sã ma intorc încet, în zare sã privesc,

Dar totul e-nghetat in jur, e-ntunecat,

La fel ca sufletul, de iubire brãzdat.

 

                       

                                      Cu gândul la tine sunt acum

Cu gândul la tine sunt acum

Chiar dacã tu departe esti acum de mine,

In sufletul meu esti aici si-ti spun

Cât mi-e de greu fara de tine.

 

As vrea sa fiu oceanul cel abastru,

Care te mangâie cu valul sau,

Sã fiu eu soarele cel cald si blând de la amiazã

Ce- ti mângâie tot trupul.

 

Astept sa vii napoi, în brate sã te iau

Sã-ti simt din nou bataia inimii,

Astept sã vii napoi, da mana sã te tin din nou

Sã-ti spun cat mi-ai lipsit…

 

                        De ce?

Zac singur in fata unui bec ce luminează slab,

Privesc cu drag  o poză , cu noi doi

O lacrima agale îmi spintecă obrazul

Si mă intreb de repetate ori: De ce?

 

De ce? tu ai plecat, de ce? nu esti acum cu mine

De ce? mă chinui ca pe un necunoscut

De ce? eu stau in fata becului cu poza ta in mână

De ce? eu te iubesc, si tu m-ai dat uitării?

 

Sunt zile-n tregi si nopti la rând,

De când m-am năpustit în întuneric

Astept, astept, să vină raza mea de soare

Si să străpungă bezna care mă cuprinde.

 

Privesc cu ochii-n-lăcrimati în depărtare

Si sper în fiecare clipă să te văd venind

Astept la fiecar ticăit al ceasului să vii

Si tremur în nestire când telefonul sună.

 

                                                              Dragoste in versuri

Doar pentru tine vreau sã scriu

În versuri, dragostea ce-ti port sa o descriu

Sã-ti spun din inima, cu glasul viu

Cã te iubesc, asa cum doar eu stiu.

 

Cu tine viata vreau sã mi-o trãiesc,

În brate sã te strâng, usor sã îti soptesc,

Vorbe de-amor, si sentimentele ce izbucnesc

Din inimã si suflet, pentru fiinta ce-o iubesc.

 

În fiecare clipã, când, de mana ne tineam,

Stiam cã am gãsit ceea ce imi doream

Si fericit, cu patimã, în ochii tãi adânc priveam,

În clarul lor, iubirea ta eu o vedeam.

 

Nimic nu-i mai frumos decât sã stii iubi,

Si sã te lasi purtat de valul fericirii,

Sã-ti tii iubita-n brate în fiecare zi

Si împreunã sã plutiti, spre un tarâm al nemuririi.

 

                                             

Nostalgie

 

Aprind din nou o tigaretă si privesc

Cum fumul ei s-evaporă în depărtare

În fiecare clipă mă gîndesc la ce era-ntre noi,

Si cum s-a stins, ca fumul de ţigare.

 

Dar timpul a trecut, si-am încercat să las in departare amintirea,

A tot ce-a fost frumos, a tot ne-a legat

Am încercat să uit că nu eşti lângă mine

Si să mai fac un pas, ca să te pot uita.

 

Un timp ce trece spune, că vindecă o rană

Dar o iubire stinsă, de-a fost adevărată, va rămâne

O poartă către suferinţa cea eternă,

O rană ce nici timpul n-o mai poate vindeca.

 

Mă mai gandesc şi-acum cu nostalgie

La tot ce între noi a fost… o dată,

Si din ţigară, un fum, adânc mai trag în piept,

As vrea să-ntreb destinul…de ce a fost nedrept.

 

Romani in lume

Mihail Rujoiu: “Eu cred că este loc sub soare pentru toată lumea”

Published by:

poet romanMihail Rujoiu: “Eu cred că este loc sub soare pentru toată lumea”.

 Mihail Rujoiu s-a născut la 20 ianuarie 1969, Câmpina. Mihail Rujoiu este un poet la început de drum ca şi debut literar cu volumul de versuri ” Din fum de ţigare…”, dar activitatea creatoare a luat naştere încă din tinereţe, luând premiul al-II-lea la concursul de creaţie literară “Roşu Vertical”, 1985.

Oana Grigore: Ce va ispiră? De unde vă vin ideile pentru poeziile pe care le scrieți?

Mihail Rujoiu: Poezia pentru mine este-dor, tristeţe, revoltă, bucurie şi optimism.

Oana Grigore: Vă considerați un om împlinit?

Mihail Rujoiu: Da.Sunt un om împlinit cu cele doua fetiţe ale mele care au făcut ca boala grea pe care o am să o pot duce mai uşor si să îmi îndeplinesc visele de a scrie cărţi.

Oana Grigore: De ce anume se teme omul dar și poetul Mihail Rujoiu?

Mihail Rujoiu: Eu mă tem doar de Dumnezeu.Cred că experienţa de viaţă şi greutăţile prin care trecem şi eşecurile din dragoste pot face poezia pe care o scrim sa fie mai sensibilă .Eu cred că este loc sub soare pentru toată lumea.

Oana Grigore: Cât mai sunt de atrași tinerii de poezie? Considerați că vremea cărților a apus?

Mihail Rujoiu:.Este foarte greu de spus despre tinerii din ziua de astăzi.Sunt foarte multe neajunsuri şi incertitudini în viaţa lor dar sper că-ci în timp se vor rezolva.Vremea cărţilor nu a apus şi nu va apune niciodată.

 Oana Grigore: Cum vi se par vremurile in care trăim acum? Mai ales că tot mai mulți români decid să plece din țară.

Mihail Rujoiu:.Vremurile sunt foarte grele,suntem dezbinaţi şi plini de ură şi cred că este foarte greu să îmbunătăţim relaţiile intre noi dar nu este imposibil.Cred că plecarea aceasta dintr-o ţară în alta se va sfarşi într-o zi şi lucrurile se vor aşeza pe un drum normal.

redactor Oana Grigore

TE VĂD
AUTOR MIHAIL RUJOIU

Te văd tristă şi abătută,
Cu părul străns într-un coc,
La găt mărgele de lacrimi
Şi faţa rosie ca de foc.

Trupul se unduie uşor,
Aplecat un pic în faţă,
Te strecori încet şi anevoios,
Totul în jur e doar ceaţă.

Îmbrăcată de sus pănă jos
Într-un voal de mătase,
Cu privirea încă mai cauţi,
Printre amintirile frumoase.

Şi totuşi tristeţea te apasă,
Paşii sunt tot mai adănci
Şi durerea din sufletul tău,
Pe veci vrei s-o alungi.

Te simt mai rece ca niciodată,
Eşti ca un sloi de gheaţă,
Aş vrea să te topeşti
Şi să reînvii la viaţă.

Căci tu ai stat prea mult
Tristă şi abătută
Şi printre atătea gănduri negre,
Ai devenit durerii slugă.

Şi crezi că tu poţi duce,
În suflet grea povară,
Dar într-o zi ea te va doborî
Şi vei ajunge doar umbră goală.

Trezeşte-te căt încă nu este prea tărziu,
Ia viaţa de la capăt şi luptă
Şi vei vedea căt ai pierdut,
Căt ai stat tristă şi abătută.

Şi mergi cu zămbetul pe buze
Şi atunci ceaţa o vei risipi
Şi după atăta amară tristeţe
Soarele raze calde îţi va dărui.

ARD ÎN NOAPTE:1996
AUTOR MIHAIL RUJOIU

Ard în noapte file albe
Pe o flacără de vis
Şi cuprind a tale gănduri
Într-un veşnic paradis.

El umbrit de umbra rece,
Ea a stins focul amar,
Care le pălise viaţa
Şi duşmanii într-un altar.

Inima bate mai rar,
Nopţile sunt tot mai reci,
Am ajuns să stăm acum
Precum florile-n ghiveci.

Timpul trece,apa trece
Iarăşi,viaţa mea la fel,
Amintirea se răsfrănge
Răstignită într-un inel.

Ziua neagră,noaptea neagră
Mă ascund mereu,mereu,
Pănă cănd lumina albă
Va topi şi chinul meu.

ALBA ELEGIE:II-X-1994

Ultima cale de pămănt am parcurs-o aseară
În vis,în şoapte bătute adănc
De copote arse în privirile mele.
Ce sclipeau,în mijlocul unui soare magnific.
Erau munţii cu creste zvelte ce ardeau,
Vărfuri de brazi sculptaţi în stăncă
De răuri care coborau de jos în sus,
Apăsănd cerul cu palmele-i calde
Care ardeau în pumnii unui meteorit,
Timpul mort aflat în cuvinte de culori
Indescifrabil îmi şoptea adănc
Scrăşnind din dinţi,se voia în
Dureri calme,atingănd cerul înalt,
O albă elegie.

DIN CARTEA:DIN FUM DE ŢIGARĂ…