piramida lui Kheops – Radio Catch22 London

Sa descoperim Romania enigmele Romaniei

ora.19.00 Londra, 21.00 Romania o noua emisiune despre enigmele Terrei. De data asta vom vizita Romania.

TROVANTII din VALCEA ! Un fenomen care fascineaza o lume intreaga adica pietrele care cresc.

Lacul Dracului. Ochiul Beiului.

Sfinxul Banatean.Sfinxul de la Topleţ. Sfinxul de pe Valea Cernei. Un megalit enigmatic, uitat de toti!

Uriasii lui Densusianu

Uriaşii, acest popor fantastic al tradiţiilor româneşti, ne este prezentat ca aparţinând primelor timpuri ale antropogenezei. Ei sunt cunoscuţi în tradiţia populară sub diferite nume precum: urieşi, jidovi, tătâni, tartori sau tătari. Ei ar fi locuit pământul înaintea oamenilor obişnuiţi iar legendele povestesc multe lucruri ciudate despre neamul lor.

Uriaşii făceau parte din categoria oamenilor giganţi, un singur uriaş fiind echivalentul a douăzeci şi cinci de oameni obişnuiţi[1] Datorită puterilor lor extraordinare sunt numiţi cu epitetele de „pozniţi” şi „voinici fără pereche”. Dimensiunile lor erau colosale. Capul lor era cât o bute mare, părul lung şi încâlcit, ochii extrem de mari, trupul planturos, mâinile şi picioarele lungi şi mersul şleampăd. Când se deplasau călcau din deal în deal[2], puteau duce o vacă în spate fără vreun efort, puteau transporta copaci imenşi din care îşi construiau case iar când se delasau prin pădure, prăvăleau în urma lor copacii făcând pârtii largi prin pădure. Când beau secau pâraiele şi râurile, revărsau lacurile când se scăldau, cu ciocanele lor erau în stare să prăvălească stânci enorme, iar paloşele lor erau în stare să reteze vârfurile munţilor

Vom discuta si despre Piramida lui Kheops dar si cateva din misterele care vin din zona paranormalului.

Maddie Ancuta

Castelul din coral sau castelul iubirii dezamagite.

Era un biet omulet care isi petrecea cea mai mare parte a noptilor lucrand la ridicarea unui monument in memoria unei iubiri fara speranta. Din 1923 pana in 1951, micutul Edward Leedskalnin ( nu avea decat un metru si jumatatea si cantarea 50 de kilograme) a deplasat astfel blocuri masive de coral cantarind in medie pana la treizeci de tone, cu ajutorul unor tehnici rudimentare, in orice caz artizanale. Rezultatul, care pare sa tina mai mult de improvizatie decat de un plan prestabilit, continua si azi sa-i uimeasca pe arhitecti si pe ingineri si sa atraga peste o suta de mii de turisti pe an.

Obiectul iubirii lui Leedskalnin si cauza acestei munci herculeene era o adolescenta careia nu a vrut sa-i spuna numele. Refuzat, chiar in ajunul casatoriei, el isi parasise tinutul de pe malul marii Baltice si venise sa traiasca in Florida. Folosind materiale de constructie gasite la fata locului, incepuse atunci, pe zece pogoane de pamant, sa cladeasca un castel din corali, cu siguranta in speranta ca o va atrage pe aleasa lumii lui in Statele Unite.

Fata nu a venit niciodata, dar Leedskalnin si-a continuat efortul, invaluind-si marea opera intr-o aura de mister si grandoare. Nimeni nu a aflat vreodata cum proceda pentru a ridica blocurile enorme din corali si pentru a le face sa alunece la locul lor in corpul cladirii. O singura data a fost zarit vag manevrand o bucata de 9 tone, cu o asemenea dexteritate de parca ar fi putut s-o miste cu un deget. Dar, de obicei, cand avea vizitatori, Leedskalnin isi intrerupea munca si nu o relua decat dupa ce pleca toata lumea, astfel incat sa nu fie vazut niciodata lucrand.

A murit in 1951 ducand cu el in mormant secretul. Putinul care lasase sa se afle despre procedeele sale aminteau intr-un fel de tehnicile folosite la construirea piramidei lui Kheops. El se multumise totdeauna sa spuna doar ca stapanea legea gravitatiei.

Leedskalnin nu a avut insa noroc in dragoste. Acum cinci ani ani s-a luat legatura cu tanara pentru care fusese facuta aceasta munca herculeana si a fost intrebata daca i-ar placea sa viziteze castelul de coral. ” Nu ma interesa cand aveam 16 ani, acum cand am 80 nici atat”, a raspuns ea.

Azi, in jur de 8000 de turisti viziteaza in fiecare luna castelul (Sudul Floridei) pentru a se putea extazia in fata unor minuni precum o reproducere de tone a planetei Saturn, impreuna cu inelele ei, cocotata pe niste ziduri groase de un metru; sau planeta Marte, reprezentata si ea printr-un glob de coral de 18 tone, care zace ceva mai incolo, incremenit pe orbita ei.

Acest monument consacrat iubirii te duce neaparat cu gandul la Tadj Mahall din Angra, India. Este vorba de un mormant considerat cea mai mare reusita arhitecturala a lui Chah Djahan, imparatul constructor mongol, care a pus sa fie construit pentru sotia lui favorita Mantaz Mahal. Tadj Mahal a fost totusi cladit de sute e muncitori calificati ajutati de plane si schele care servisera deja la construirea superbelor palate mongole, de mii de sclavi si de animale de povara care le aduceau materiale.

Castelul din coral a fost construit noaptea numai de un singur om.