Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: minunile lumii

Top Secret

A opta mare enigma a Universului

Published by:

a opta minune a lumiiA opta mare enigma a Universului.
Toate aceste incursiuni în trecutul umanităţii constituie o fascinantă călătorie ontologică spre izvoarele primordiale, o călătorie iniţiatică la capătul căreia încep să se destrame ceţurile dense ce au învăluit, o vreme, timpii ignoraţi.
Admirăm – cum s-ar putea altfel – giganticele construcţii din Valea Regilor, Coloşii Memnon, marile temple din Teotihuacan, Monte Albân, Tuia şi Yucatân, dar trebuie să înserăm aceste realităţi în cadrul generic al civilizaţiilor terestre.
„Mările de nisip“ africane, nesfârşitele deserturi de loess ale Asiei aduc mărturii care ne invită la o mai profundă, mai neinhibată investigaţie a începuturilor. Asemenea mărturii modifică sensibil cronologiile acceptate până mai ieri. Ele dau o nouă rânduială nu numai reperelor în timp; ele modifică imaginea pe care ne-am format-o despre opera constructivă a vremurilor revolute şi spiritul diriguitor care a animat-o.
Sahara – depozitara vestigiilor a zece milenii de civilizaţie – ne-a păstrat o uimitoare operă care ar merita să fie incluşii printre „minunile” lumilor apuse: o construcţie subpământeană, care măsoară, în lungimi însumate, aproape cât inegalabilul „zid chinezesc
Această lucrare colosală o constituie foggarele, sistem de canale subterane de colectare a apelor freatice, care se aseamăna ca sistem de construcţie cu khattarele marocane, cu gamaturile afgane şi iraniene şi, într-o măsură, cu apeductele subterane proprii regiunilor aride ale Asiei. Ele însumează – considerând laolaltă atât sistemele de aprovizionare în funcţiune, cât şi reţelele „moarte” – dimensiuni impresionante: 10.000 kilometri, dintre care mai bine de o treime sunt exploatate azi în regiunile algeriene şi marocane ale Saharei. Asemenea lucrări realizate cu mijloace rudimentare au implicat folosirea, mulţi ani de-a rândul, a zeci de mii de oameni. Canalele, puţurile au fost săpate mai cu seamă de sclavi originari de prin ţinuturile Nigerului şi ale Senegalului, capturaţi în fulgerătoare expediţii de jaf întreprinse de „călăreţii indigo”, tuaregii. Foggarele constituie, dat fiind coordonatele vremurilor în care au fost realizate, un monument de inventivitate şi forţă ce poate egala, prin efortul încorporat, piramidele Egiptului antic.
Acest ingenios sistem de captare a apelor a fost încetăţenit în regiunile sahariene în împrejurări şi într-un timp care ne îndrumă până în veacul fabulosului Harun al-Raşid.
Cu Harun al-Raşid, sultanul cel înţelept dar iute la mânie, ne-am întâlnit încă din anii copilăriei, în lumea poveştilor ticluite de Şeherezada, în acele de neuitat „O mie şi una de nopţi“. Dar dacă Simbad marinarul, Ali Baba sau imprudentul Aladin nu sunt decât făpturi închipuite pentru a însufleţi pildele Şeherezadei, Harun al-Raşid nu este o ficţiune. El a trăit aievea şi a stăpânit Bagdadul şi Persia către sfârşitul veacului al optulea, cu mai puţină cumpănire, se pare, decât ni—l înfăţişează povestea.
Să zăbovim puţin în această epocă în care Persia cunoaşte mari frământări interne, provocate de aprige lupte religioase între „drept credincioşi” şi grupurile de schismatici care dădeau alte înţelesuri Coranului. In acele împrejurări tulburi, au părăsit ţara- sau au fost nevoiţi să plece – o seamă de oameni printre care se aflau şi boramiki, urmaşii unui clan de budişti iranieni. După multe peregrinări, ei au ajuns în Africa de nord; de aici, unii dintre boramiki, alăturându-se oştilor islamice care năvălesc în Nuliara, pătrund adânc în deşert, unde se vor statornici definitiv.Barmaka, urmaşii lor, formează o comunitate musulmană oarecum închisă, cantonată în special în oaza algeriană Touat. Sunt multe indicii care conduc la concluzia că boramikii sunt cei care au construit în Sahara primele foggare, după modelul kanatelor, apeductele subterane specifice reţelelor de irigaţie iraniene. Un element în plus: în ţinuturile Touatului se află o ramificată reţea de foggare, excelent întreţinute de iscusiţii cultivatori barmaka.
Astăzi, în Sahara funcţionează mai bine de o mie de foggare care înglobează, un sistem de canale subterane zidite ce însumează peste 3000 de kilometri. Cele mai vechi foggare au fost construite In Sahara algeriană, în raza oazelor Saoura, Gourara, Tidikelt, I ouat – patria tribului barmaka – şi în preajma multor altor localităţi înşirate de-a lungul celor 1200 de kilometri ce jalonează celebra „cale a palmierilor”, care începe în vecinătatea frontierei marocane şi se sfârşeşte la oaza In-Salah.

Enfandurile – canalele subpământene ale foggarelor, săpate la câţiva metri sub nisipurile şi argilele roşii – pot fi totuşi uşor identificate, datorită muşuroaielor ce apar la anumite distanţe de-a lungul traseului lor. Acoperite cu pietre plate şi mărăcinişuri, moviliţele ascund gurile unor puţuri verticale intermediare. Prin ele coboară din când în când cei care au în grijă buna funcţionare a foggarelor pentru a curăţa enfandurile de nisipul infiltrat Canalele subterane au înălţimea unui stat de om, permiţând deplasarea cu destulă uşurinţă între puţurile de aerisire.

Foggarele sahariene constituie lucrări impresionante prin insolitul lor şi, mai ales, prin extraordinarul efort ce l-au necesitat; în aceste construcţii de mare anvergură sunt încorporate milioane de ore-muncă, efortul a nenumărate generaţii de cultivatori. Ele vădesc, prin ingeniozitatea şi amploarea construcţiei, un deosebit simţ al organizării şi o cunoaştere temeinică a tehnicii de captare a apelor freatice. Constructorii de foggare şi-au săpat fântânile în punctele „mai înalte” ale pânzei freatice, îndrumând apoi apa prin canale uşor înclinate, într-o progresie bine chibzuită, pe un traseu rectiliniu prestabilit, până la bazinul de colectare din centrul oazei.
Colosala lucrare ne aduce în minte cuvintele savantului francez H. P. Eydoux: „Efortul saharianului are o esenţă eroică, paradoxală; el reprezintă un protest constant împotriva imposibilului, o sfidare faţă de dificultăţile generate de mediul potrivnic”.

Mai multe articole in Top secret

Top Secret

Borobodur una din minunile lumii

Published by:

templu

Borobodur una din minunile lumii. Reprezentare a celor trei sfere cosmice

Templul piramidal Borobodur din insula Java, înalt de 42 metri, a fost construit în jurul unei coline care i a constituit „miezul“; axul masiv îi asigură stabilitate şi o rezistenţă perfectă. Este structurat în şase terase suprapuse de forma unui pătrat, primul având latura de 123 metri. Platformele descresc progresiv, lăsând la fiecare etaj un spaţiu deschis. Ultima terasă dreptunghiu­lară susţine patru platforme circulare, al căror diametru se micşorează pe măsură ce se apropie de cer. La ultimul nivel se înalţă stupă, sanctuarul monumental cu un diametru de 15 metri. Patru largi scări de piatră, rânduite pe diagonala platformelor pătrate, conduc spre treptele superioare, destinate marilor ceremonii rituale. Geometria variabilă a teraselor nu este un artificiu arhitec­tonic şi nici expresia unei rezolvări estetice; în aceste insolite îmbinări structurale se încifrează anumite idei: platformele pătrate simbolizează simţurile, iar terasele circulare, spiritul, sufletul ce accede spre absolut.

Edificiul ce se profilează, masiv şi graţios totodată, pe siniliul cerului este împodobit cu un brâu de 1300 panouri de piatră migălos sculptată, însumând o lungime de 5 kilometri. Frizele ilustrează scene din viaţa lui Buddha şi a discipolilor săi, porniţi pe calea desăvârşirii morale şi spirituale. în desfăşurarea epică a fiecărei scene plastice se includ mii de elemente figurative ce aduc o multitudine de informaţii din sfera civilizaţiei javaneze în răstimpul celui de al optulea şi al nouălea veac al erei noastre; aflăm, astfel, interesante detalii despre pescuit şi cultura câmpului, despre formele construcţiilor laice şi religioase, despre navele, armele şi uneltele proprii acelor locuri şi acelui timp.

Complicata structură arhitectonică, geometria insolită a teraselor circulare, frontoanele decorate cu plăci sculptate, forma marelui templu ce încununează impresionantul monument, totul este sub­ordonat gândirii religioase, totul şi fiecare element în parte al ansamblului are un înţeles şi un mesaj simbolic.

Borobodurul este o oglindă spirituală care evocă procesul de purificare a sufletului ce străbate, după desprinderea lui din închisoarea trupului pământean, cele trei sfere cosmice: lumea simţurilor şi a pasiunilor, lumea formelor materiale şi lumea-lipsită de forme, absolutul. Stupă, templul de sub cer, reprezintă sfârşitul drumului, pătrunderea în absolut. Această piramidă terasată –   ultimă şi rafinată expresie a formei iniţiale, din epoca megalitică-  simbolizează totodată, prin cele zece terase, lungul parcurs al iniţierii şi al desăvârşirii spiritelor ce râvnesc să atingă puritatea şi sacralitatea eternului Buddha.

Concepţia celor trei sfere cosmice – o altă faţă, extrem-orientală, a cercurilor suprapuse ale hyperboreenilor – aparţine doctrinei buddiste Mahayana, dar – afirmă indianistul Wirjoso Parto – ea se interferează cu alte idei-simbol ale vechilor credinţe indoneziene. Această bijuterie de piatră, „cel mai remarcabil monument de artă buddhistă a secolului 8“, abstractizează astfel, încărcându-l de simboluri şi sensuri mistice, rolul eternului lăcaş în care este venerată de 12 secole amintirea înţelepţilor regi ai dinastiei javaneze Sailendra

 

Indo06-Pura-Borobodur1

Borobodur

BorobudurHaut

Borobodur

templu

Borobodur

Borobodur

documentare si tehnoredactare Maddie Ancuta