minuni ale lumii – Radio Catch22 London

Top Secret

Misterioasa Doamnă din Elche

February 2, 2013 Published by: Maddie Ancuta

Misterioasa „Doamnă din Elche“

In câmpurile funerare şi în alte perimetre arheologice din Andaluzia, Granada şi Marcia, au fost descoperite o seamă de obiecte ce provin din orizonturile regatelor tartesiene. Bronzuri desăvârşit turnate, cratere metalice pentru libaţii şi ritualuri religioase, ceramică fină, în parte de origine miceniană, precum şi sculpturi realizate din piatră albă şi cretă roşie (să fi fost acea „piatră roşie“ evocată în Timaios?). Printre sculpturi, câteva înfăţişează femei înveşmântate în robe drapate cu falduri somptuoase, amintind frescele din Knossos şi Thera. Pe multe vase se află incizate elemente decorative care sugerează înrudiri cu motivele geometrice cretane, vădind în această privinţă asimilarea, în forme noi, tartesiene, a influenţelor arealului cultural al Mediteranei. Se decelează, totodată, şi influenţe ale vetrelor culturale autohtone ce s-au exercitat în spaţiul iberic de către populaţiile aborigene: iberii şi iberocelţii. Cât de intens s-au afirmat aceste determinante, cât de rafinat s-a săvârşit sinteza multiplelor şi originalelor influenţe, ne oferă prilejul de a medita o sculptură descoperită în Câmpurile de la Elche, un loc însingurat aflat la distanţă de 12 kilometri de ţărmul mării, nu departe de Alicante.

Statueta, cunoscută azi sub numele de Doamna din Elche impresionează nu numai prin puritatea trăsăturilor şi armonia întruchipării ei, ci şi prin expresia sa aparte, ce ascunde parca un surâs, o întrebare: „ştiţi voi de unde vin, ştiţi voi cine sunt?”, Unii istorici o înscriu ca pe una dintre cele mai reprezentative figuri feminine din orizonturile vechimii: Venus din Wilendoil, Venus din Laspugne, Venus Danubiana… Doamna din Elche, Venus Iberica, cum mai este numită de criticii de artă, are un plus de farmec, o strălucită grandoare. Ea are întipărită pe chipul senin – odinioară fardat cu ocru roşietic, asemenea zeiţelot helladice – o lumină umană şi în acelaşi timp o superbă detaşare de contingent, proprie divinităţii. O asemenea realizare confirma cu elocvenţă opinia exprimată de reputaţi cercetători – printre care Conception Blanca de Torrecillo, Jose Malaguer şi profesorul Antonio Blanco -, părere potrivit căreia Tartesos constituia în urmă cu 2500…3000 de ani un activ focar de civilizaţie. O civilizaţie care a topit, la foc înalt, în creuzetul devenirii ei, preţioasele „grăunţe de aur“ ale inteligenţei stirpelor iberice şi celtice, esenţele unor culturi avansate.

Consună această concluzie cu frumuseţea şi măsura cumpănită a desăvârşitei opere sculpturale, sinteză a unor varii culturi; în această viziune ne poartă gândul la pertinentele reflecţii ale lui Jacques Gemet referitoare la alte spaţii planetare: „Amintirea artei sculpturale greceşti ce se păstrează în faldurile, atitudinile şi chipurile unor statui din China şi Japonia este una dintre cele mai frumoase dovezi ale unităţii lumii noastre“.

Venus Iberica, regină pământeană sau zeiţă, nemurită în piatră albă de sculptorii măiestri ai regelui Arganthonios, ori poate ai lui Geron şi Pheron, vădeşte forţa de creaţie, capacitatea de a zămisli frumosul ale oamenilor din spaţiile tartesiene care au făurit cel mai vechi stat al Apusului european. Ea susţine, implicit, opiniile unor istorici, ca Richard Hennig sau Ivar Lissner, care afirmă că în anii impetuoşi ai apogeului său, Tartesos a reprezentat un pol al civilizaţiei atlanto-europene, „cea mai înaltă cultură din Occidentul antic“.

Poate fi admirata la Muzeul National de Arheologie din Madrid Spania.

mai multe articole in Top Secret

Top Secret

Stiinţa chineză antică în rândul primelor ţări din lume

October 3, 2012 Published by: Maddie Ancuta

Inventiile si inovatiile in China Antica situează Stiinţa chineză antică în rândul primelor ţări din lume.

Inventarea hârtiei şi a tiparului a dus la dezvoltarea ştiinţei şi culturii, schimburile economice şi culturale între est şi vest intensificându-se.

Specialiştii estimează că scrierea chineză a apărut cu aproximativ 7000 de ani în urmă. Primele inscripţii au fost facute pe oase, carapace de broaşte ţestoase, vase de bronz sau piatră» mătase, bambus şi lemn.
Cele dintâi căiţi chinezeşti erau făcute din benzi late de lemn sau de bambus. In secolul II î.c., China a început să fabrice hârtie de scris din scoarţă de copac sau fibră de cânepă. în. secolele următoare, hârtia a fost fabricată din diverse materiale uşor de utilizat, graţie mijloacelor tehnologice.
Fabricarea hârtiei a început să fie folosită pe scară largă în Vietnam, Coreea, Japonia etc. La jumătatea secolului III î.c., ţările arabe au început şi ele procesul de fabricare a hârtiei; cu timpul, tehnica s-a răspândit în Europa şi restul lumii.
înainte de inventarea tiparului, chinezii foloseau pentru multiplicare, procedee mult mai apropiate de tehnica tipăritului decât copiile lucrate de mână. Se foloseau peceţi în relief şi peceţi încrustate. în secolul IX industria tiparului începe să se dezvolte pe scară largă.
Cea mai veche tipăritură descoperită, existentă a fost executată în anul 868 î.c. şi este o copie a Cărţii Sutra descoperită în grotele Mogao. Editarea pe scară largă s-a făcut în timpul dinastiei Song. Astfel, în primii ani ai dinastiei Song de Nord ( 960-1127 ), a fost tipărită Tripitaka Budistă în localitatea Chengdu.
Au fost descoperite peste 700 de cărţi tipărite în perioada Song, considerate cărţi rare.
La începutul secolului XIII, tiparul a fost introdus în Coreea şi Japonia, Egipt şi Europa. Din anumite statistici, s-a constatat că în China s-au tipărit până în anul 1800 mai multe cărţi decât tot restul lumii la un loc.
Geniul poporului chinez în domeniul descoperirilor este bine ştiut şi apreciat. Interesul pentru astronomie şi realizările în acest domeniu a deschis alte căi spre noi descoperiri.
Astfel ,în secolul XV î.c. oamenii de ştiinţă chinezi au observat o serie de fenomene referitoare la eclipsele de lună şi de soare, la legătura strânsă dintre aceste fenomene şi viaţa oamenilor.
Cataloagele chinezeşti de ştiinţă dotate din secolul III î.c. înregistrau în jur de 1500 de stele grupate în peste 280 de constelaţii.
Chinezii cunoşteau demult anul calendaristic, împărţindu-1 în 365 de zile şi un sfert. Busola primitivă, Sinan ( indicativul Sudului ) a fost inventată în China în perioada Regatelor Luptătoare când a fost descoperită atracţia magnetică.
Magnetizarea artificială a fost pusă în evidenţă în secolul XI. La un interval scurt de timp, chinezii au descoperit declinaţia magnetică a pământului şi schimbarea ei în locuri diferite. Se crede că prima ţară care a folosit busola în navigaţie, a fost China. Multă vreme, marinarii se orientau pe mare în funcţie de poziţia soarelui şi a stelelor, lucru imposibil de realizat p,e vreme ploioasă.
Busola pentru navigaţie a început să fie folosită în timpul dinastiei Song de Nord. în această perioadă, vasele chinezeşti faceau comerţ intensiv cu ţările arabe prin Marea Chinei de Sud şi Oceanul Indian. Arabii au folosit şi ei busola, dar mai târziu, în secolul XIII.
în perioada Regatelor Luptătoare savanţii chinezi studiau alchimia ( 475-221 î.c.). Odată cu strădaniile acestora de a face noi şi noi descoperiri, la începutul secolului VI, un farmacist înregistrează pentru prima dată metoda de a realiza combinaţia prafului de puşcă.
Descoperirea a fost transmisă mai departe, altor popoare de către arabi. Arabii au folosit pentru prima dată praful de puşcă în anul 1325 , când au atacat un oraş spaniol. Europenii au aflat şi ei ce înseamnă puterea “ scuipătoarelor de foc” şi le-au fabricat pe scară largă. Astfel, în secolul XI, europenii inventează tunul care utiliza praful de puşcă.
Un domeniu care a stârnit interesul chinezilor antici, a progresat şi a dat rezultate, şi care s-a transmis de-a lungul secolelor, este farmacologia. în secolul XXVII î.c. apar primele tratate referitoare la plante şi proprietăţile lor terapeutice. în secolul VI î.c. a fost scris primul tratat care abordează ştiinţific peste 800 de medicamente.
Preocupările oamenilor de ştiinţă se îndreaptă către atlase botanice, lucrări despre plante terapeutice, impresionante ca volum.
Tot în această perioadă, medicii chinezi folosesc terapia prin acupunctură şi ignipunctură. Aceste metode aveau să fie preluate de europeni abia în secolul XVI. Chinezii sunt descoperitorii monedei de hârtie, procedeului de fabricare a mătăsii, construirea podurilor arcuite şi suspendate, prelucrarea porţelanului, şi multe altele.

mai multe articole in Top Secret

Top Secret

Castelul din coral. Cladiri secrete

October 21, 2011 Published by: Maddie Ancuta

Castelul din coral sau castelul iubirii dezamagite.

Era un biet omulet care isi petrecea cea mai mare parte a noptilor lucrand la ridicarea unui monument in memoria unei iubiri fara speranta. Din 1923 pana in 1951, micutul Edward Leedskalnin ( nu avea decat un metru si jumatatea si cantarea 50 de kilograme) a deplasat astfel blocuri masive de coral cantarind in medie pana la treizeci de tone, cu ajutorul unor tehnici rudimentare, in orice caz artizanale. Rezultatul, care pare sa tina mai mult de improvizatie decat de un plan prestabilit, continua si azi sa-i uimeasca pe arhitecti si pe ingineri si sa atraga peste o suta de mii de turisti pe an.

Obiectul iubirii lui Leedskalnin si cauza acestei munci herculeene era o adolescenta careia nu a vrut sa-i spuna numele. Refuzat, chiar in ajunul casatoriei, el isi parasise tinutul de pe malul marii Baltice si venise sa traiasca in Florida. Folosind materiale de constructie gasite la fata locului, incepuse atunci, pe zece pogoane de pamant, sa cladeasca un castel din corali, cu siguranta in speranta ca o va atrage pe aleasa lumii lui in Statele Unite.

Fata nu a venit niciodata, dar Leedskalnin si-a continuat efortul, invaluind-si marea opera intr-o aura de mister si grandoare. Nimeni nu a aflat vreodata cum proceda pentru a ridica blocurile enorme din corali si pentru a le face sa alunece la locul lor in corpul cladirii. O singura data a fost zarit vag manevrand o bucata de 9 tone, cu o asemenea dexteritate de parca ar fi putut s-o miste cu un deget. Dar, de obicei, cand avea vizitatori, Leedskalnin isi intrerupea munca si nu o relua decat dupa ce pleca toata lumea, astfel incat sa nu fie vazut niciodata lucrand.

A murit in 1951 ducand cu el in mormant secretul. Putinul care lasase sa se afle despre procedeele sale aminteau intr-un fel de tehnicile folosite la construirea piramidei lui Kheops. El se multumise totdeauna sa spuna doar ca stapanea legea gravitatiei.

Leedskalnin nu a avut insa noroc in dragoste. Acum cinci ani ani s-a luat legatura cu tanara pentru care fusese facuta aceasta munca herculeana si a fost intrebata daca i-ar placea sa viziteze castelul de coral. ” Nu ma interesa cand aveam 16 ani, acum cand am 80 nici atat”, a raspuns ea.

Azi, in jur de 8000 de turisti viziteaza in fiecare luna castelul (Sudul Floridei) pentru a se putea extazia in fata unor minuni precum o reproducere de tone a planetei Saturn, impreuna cu inelele ei, cocotata pe niste ziduri groase de un metru; sau planeta Marte, reprezentata si ea printr-un glob de coral de 18 tone, care zace ceva mai incolo, incremenit pe orbita ei.

Acest monument consacrat iubirii te duce neaparat cu gandul la Tadj Mahall din Angra, India. Este vorba de un mormant considerat cea mai mare reusita arhitecturala a lui Chah Djahan, imparatul constructor mongol, care a pus sa fie construit pentru sotia lui favorita Mantaz Mahal. Tadj Mahal a fost totusi cladit de sute e muncitori calificati ajutati de plane si schele care servisera deja la construirea superbelor palate mongole, de mii de sclavi si de animale de povara care le aduceau materiale.

Castelul din coral a fost construit noaptea numai de un singur om.