Promite-mi ca vei fi fericit
M-am asezat pe o latura a timpului si am privit in tacere, oamenii care se perinda in fata mea, in sus si jos.
Am decis sa tac si sa privesc. Din coltul meu, nevazuta, am observat lumea devenita brusc ”atotstiutoare”, avand replici ascutite pentru tot si purtand gust de pelin pe buze.
Oamenii isi ascund fetele sub diferite masti si isi schimba gandurile in functie de interesele directe. Aceiasi oameni dau lectii despre viata, judecand necrutator, uitand cu desavarsire ca si ei sunt plini de pacate. Nu m-a socat superficialitatea lor, ci m-a intristat nefericirea lor.
Cocotata pe coltul meu de lume, am fost martora tacuta a mii de destine. Priveam oamenii care zambeau frumos in timpul zilei, ascunzandu-si in noapte ochii plini de lacrimi si sufletele brazdate de nefericire.
Tu erai pe cealalta parte a timpului. Eu stăteam la o margine-a orei, tu – la cealaltă. Aveam obiceiul sa ne privim si sa ne ascultam. Sa ne aruncam cuvinte si sa le privim cum se transforma in caderea lor in rasete sau furii.
Eu, te intrebam daca iubirile mele sunt asemenea cocorilor si unde se duc atunci cand pleaca. Atunci cand eu nu vorbeam, iti ascultam povestile despre iubirile tale din weekenduri. In alte zile, jucam doar sah. Fiind grabita, pierdeam intotdeauna.
Au trecut ani. Ani in care m-am indepartat din ce in ce mai mult de o lume in care nu mai credeam.
Intr-o zi, am coborat din coltul meu uitat de lume si ne-am asezat fata in fata.
Cuvintele tale, au capatat un chip si un zambet, dezavaluindu-mi un om minunat. Iti stiam toate gandurile povestite, de -a lungul timpului. Fiecaruia dintre noi ii este sete de iubire si de sens, suntem in cautarea lor in permanenta. Iar tie iti este atata sete de iubire.
Viata fiecaruia dintre noi se poate schimba cat ai clipi din ochi. Stiu asta, am trait-o de atatea ori. Am iertat de fiecare data, dar m-am oprit sa ma iubesc cu intreaga fiinta.
Facem marea greseala sa ne punem mii de intrebari, sa ne negam propriile emotii si sentimente, sa ne ascundem in spatele regulilor, legilor, sa nu mai iesim din zona de confort, uitand ca odata cu timpul si iubirile trec. Ca ne sacrificam propriile iubiri, pentru a lasa liber celor din jur sa fie fericiti. Unde incepe si la cine se termina fericirea ?
Ce am mai observat, in timp ce stateam cocotata pe varful meu de lume?
Fericirea este Cenusareasa care si a pierdut pantoful. Si oricate sufletele vor sa-l poarte, doar unul singur se potriveste.
Iertam putin si iubim si mai putin, desi niciodata nu putem stii cand vom mai avea posibilitatea sa iertam si sa iubim.
Povestile triste despre iubirile pierdute au mare succes, pentru ca majoritatea si le pierd. Este mult mai usor sa acceptam si sa ne bucuram de nefericire, decat sa radem imbratisati vorbind despre fericire.
Iti spun acum, ce ti am spus si ieri. Imi e dor de tine! Iar asta ma face fericita.
Fericirea mea care-si pierduse pantoful, si-a gasit perechea in fericirea prietenului care a stat ani de zile la cealalta margine a orei.
Ti-am spus ca eu nu fac promisiuni. Oamenii isi fac promisiuni zilnice, promisiuni pe care le incalca cu nonsalanta. Aruncand vina pe timp, pe relatiile proaste, pe cearta cu seful vesnic nervos sau de teama noilor inceputuri. Ne concentram pe lucrurile pe care le dorim marete, ignorand lucrurile mici pe care le consideram nesemnificative, uitand ca diferentele le fac chiar lucrurile marunte.
Nu vreau sa-mi promiti timp petrecut impreuna, nu vreau sa-mi promiti ca vom dansa, nu vreau sa-mi promiti nimic din ce nu ai putea face.
Te rog in schimb, sa-mi promiti un singur lucru.
Promite mi ca vei fi fericit!
M.A Amintirile Evei
Remember Me. cialis malaysia Please enter your username or email address.
