Fotografiera gandurilor. Arta de a fotografia gândurile
Inventarea aparatului fotografic a pus la dispoziţia paranormalului o sabie cu două tăişuri. La început, rapoartele prezentate pe marginea acestui fenomen se întemeiau pe simpla mărturie a protagonistului, pe schiţe şi desene făcute de acesta, „dovezi” care deschid în fapt calea spre manipulare şi exagerări. Odată cu inventarea aparatului fotografic şi-a făcut apariţia o modalitate credibilă de a surprinde fenomenul prin intermediul imaginii obiective, fără o pregătire prealabilă. în acest context, interesant este faptul că există puţine cazuri cărora le putem acorda credit. Desigur, nu trebuie scăpat din vedere faptul că este vorba de un fenomen care se produce în mod spontan şi că este puţin probabil ca în momentul respectiv să existe în preajmă un aparat pregătit să imortalizeze fenomenul în fond, câte din miile de accidente de circulaţie au fost- filmate sau fotografiate chiar în momentul producerii lor ?
In ciuda acestei întemeiate dificultăţi, până în prezent ne-au fost furnizate numeroase fotografii oare surprind imagini ale unor fantome, extrageri de ectoplasmă sau OZN-ul, însă, în ciuda confirmării fenomenelor de către martori, nici unul dintre acestea nu a reuşt să ne convingă asupra autenticităţii sale. Sau, dacă ne putem exprima astfe], o imagine este mai relevantă decât o mie de cuvinte. Oricatre ar fi pretenţiile de autenticitate ale acestor fotografii, aparatul nu este în fond altceva decât un obiect care înregistrează fenomenul, „un observator“. Lucrurile sunt însă diferite în cazul lui Ted Serios. In 1964, el a trecut printr-o experienţă unică din care aparatul face parte integrantă.
La vremea respectivă, Ted Serios a susţinut că poate fotografia gânduri.
Experienţele pe care le-a efectuat în acest sens constau în următoarele : el a plasat în faţa ochilor un aparat Polaroid şi s-a concentrat intens asupra aparatului. Demonstraţia s-a desfăşurat în prezenţa unor martori oculari şi sub supravegherea atentă a cercetătorului Dr. Jule Eisenbud care îşi desfăşoară activitatea la Denver, în Statele Unite. în mare. Ted Serios a reuşit să imortalizeze imagini ale propriului chip, marcat de o expresie de încredere. De asemenea, a obţinut clişee goale, fie complet „albite“ fie complet „negative“. Cu toate acestea, a înregistrat şi câteva fotografii „reuşite“, dintre care unele sunt incitante.
Uneori, pe clişeu apăreau imagini din locuri foarte îndepărtate de Denver, spre exemplu din Londra sau Veneţia. în mai 1965, Ted Serios a obţinut o serie de imagini ale faţadei unui magazin din Central City, Statul Colorado. Pe clişeu, se distingeau cuvintele : The Old Gold, Store, cu toate că în urmă cu mulţi ani, acel magazin îşi schimbase denumiera în „The Old Wells Fargo Express Office“. Eisenbud nu a reuşit să găsească fotografii ale magazinului cu vechea sa denumire, însă ulterior, a intervenit un lucru şi mai bizar. Numele din fotografiile lui Ted Serios conţinea o greşeală, fiind înregistrat ca „The Wîd Gold Store“ cu litera „W“ în aceeaşi poziţie în care apăre ,,W“ în „Wells“, pe firma modernă. Şi în alte fotografii au apărut anomalii. O fotografie a gândului din momentul în care Serios se concentra la o curea inscripţionată aparţinând Poliţiei regale canadiene a fost uşor identificată, însă cuvântul „canadian“ era ortografiat incorect, „sainadan”, iar litera „O“ din „politie” semăna mai degrabă cu un „D“.
Sau, una din imaginile Grajdurilor Williams Livery din Colorado este destul de precisă în linii mari, deşi în realitate, ea prezintă o faţadă din cărămidă diferită de cea originară şi câteva ferestre zidite.
Dezvăluirile pe care le-a făcut Ted Serios au stârnit vii controverse în lumea cercetării în domeniu timp de câteva decenii. Folosirea aparatului Polaroid constituie o garanţie că nu se pot bricola imagini falsificate în camera obscură, însă, în acelaşi timp, ea exclude posibilitatea verificării fenomenului pe negativ. De când Ted Serios şi-a pierdut capacitatea paranormală şi nu a mai reuşit să obţină fotografii ale gândurilor, cercetătorii au fost privaţi de materialul necesar studiului. De fapt, în afara lui Serios, nimeni nu a mai susţinut cu asemenea dovezi că poate realiza fotografierea gândurilor. Chiar şi în cazul lui s-au făcut auzite voci care susţin că pretenţiile sale nu sunt altceva decât o escrocherie. Ted Serios a folosit un aparat pe care l-a denumit „gismo“ şi pe care a refuzat cu obstinaţie să îl pună la dispoziţia scepticilor ce încercau să îi discrediteze afirmaţiile. în opinia unora, acest „gismo“ putea conţne imagini prealabile uşor reproductibile pe aparatul de fotografiere a gândurilor. Totuşi, sugestiile lor nu au fost susţinute prin dovezi.
IMAGINI ALE GÂNDURILOR DE DINCOLO
Fotografia metapsihică, complet diferită de fotografia gândurilor nu este un fenomen nou. Spre exemplu, după dispariţia RMS Titanic care s-a produs în 1912 — subiect tratat pe larg în capitolul dedicat ,cunoaşterii anticipative” din cartea Paranormal — un anume domn Wil liam Walker a initat o serie de conferinţe despre fotografierea metapsihică ca urmare a legăturii sale cu spiritismul W.T. Stead. Walker obţinuse câteva ,.fotografii ale spiritelor“, imagini pe care intenţiona să i le prezinte lui Stead. După ce Stead şi-a găsit moartea pe Titanic, acest lucru nu a mai fost posibil, însă Walker a sperat că poate menţine legătura cu Stead „în lumea de dincolo“. In timpul şedinţei de spiritism, pe câteva plăci s-au imprimat imagini ale lui Stead şi câteva mesaje scrise de acesta şi adresate „gazdei“ sale. Cu toate acestea, părerea general împărtăşită de cercetători este că aceste fotografii, ca şi majoritatea fotografiilor spiritelor făcute în acea perioadă, sunt contrafăcute.
Totuşi, fotografierea gândurilor constituie o tematică aparte. Poate că Ted Serios a reuşit să păcălească o lume întreagă, fiind în fond un prestigitator talentat, capabil de scamatorii pe care nimeni nu le-a mai făcut până la el. Dacă. însă capacitatea sa paranormală a fost autentică, atunci această eventualitate ar avea implicaţii deosebite şi consecinţe uriaşe asupra interpretării imaginlor fotografice obţinute în alte domenii ale paranormalului. Fotografiile fantomelor, OZN-urilor, etc. ar putea fi oare rodul imaginaţiei, surprins pe peliculă fotografica ? Ar putea oare explica măcar câteva din nenumăratele fotografii surprinse de fotografi care pretind că „Nu am văzut nimic în clipa în care am făcut poza“ ? Oare adevărul să fie imprimat pe retina celui care face fotografia, iar acesta, folosindu-şi o formă specifică de PK, să transfere imaginea pe film astfel încât şi ceilalţi să îl poată vizualiza ?
FANTOME
Una dintre teoriile populare care circulă pe seama fantomelor este că acestea sunt spiritele celor morţi. Cea mai răspândită rămâne însă explicaţia spiritiştilor. Cercetătorii au încercat să ofere diverse explicaţii acestui fenomen, printre altele ei susţinând că imaginea stafiilor nu reprezintă altceva decât o clipă de alunecare a timpului — deci viziuni între două falii ale timpului — sau că ar reprezenta „înregistrarea” unor evenimente care s-au petrecut anterior surprinderii lor în prezent şi care acum se reiau datorită unei suite de circumstanţe naturale, ca rezultat al combinării unor condiţii atmosferice, geologice şi psihice specifice.
Dacă acceptăm faptul că fantomele pot fi fotografiate, sau că orice manifestare a paranormalului poate fi înregistrată pe film sau peliculă, atunci problema înregistrării gândurilor nu face decât să complice şi mai mult lucrurile. Dacă spiritul uman este capabil să se desprindă de corpul său fizic şi să proiecteze o lume în plan astral, sau dacă el poate crea imagini şi obiecte aparent fizice cât se află în plan fizic, putem oare considera că unele imagini de stafii, OZN-uri, etc. reprezintă în fapt o punte de trecere între înregistrarea gândurilor şi PK ?
T.C. Lethbridge, gânditor radical care a întreprins numeroase cercetări în domeniul fenomenelor metapsice, argumentează că, în opinia sa, fantomele ar putea reprezenta o proiecţie mentală a observatorului, sau chiar a unei a treia persoane care nu este nici martorul, nici fantoma. Ne întrebăm dacă putem extinde ipoteza afirmând că atâta vreme cât imaginea fantomei a fost proiectată de o persoană, o altă persoană o poate fotografia.
