Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: liniste sufleteasca

Arta de a fi TU

Credinta si Iubire

Published by:

credinta si iubireIeri de dimineata am primit un mesaj: “Crede in ce visezi” si nu se referea la dorintele mele de zi cu zi, ci se referea la visurile mele , viata mea, credinta mea.

Am simtit un val de caldura si lumina cum imi cuprinde tot corpul.

O persoana necunoscuta imi vorbea ca si cum m-ar fi cunoscut de o viata, de secole.

Simt lumina, credinta, iubire, speranta, liniste.

Sunt inconjurata de ingeri pazitori. Nu-i vad, nu-i cunosc, dar ii simt in fiecare zi laga mine.

Sunt oameni care ma ajuta sa vad, sa am incredere in ceea ce simt, care ma ajuta sa ma inteleg si sa ma dezvolt spiritual.

O fac cu dragoste, intelepciune, blandete.

Daca ar fi sa ma definesc prin cuvinte as spune: CREDINTA SI IUBIRE.

Nu sunt habotnica, nu am fost si nu voi fi.

Chiar la sfarsitul anului 2012 am scris un articol despre anul acesta si am spus ca anul 2013 este anul CREDINTEI.

Pentru mine CREDINTA inseamna  IUBIRE.

Nu vorbesc in termeni religiosi, nu vreau sa povestesc ca am descoperit un nou cult sau sunt deschizator de alte orizonturi.

In viata trebuie sa avem CREDINTA. Doar ea ne va ajuta sa vedem viata, sa o intelegem, sa iubim, sa iertam, sa respiram, sa ne dezvoltam, sa trecem cu usurinta printre greutati, in momentele de criza, atunci cand avem probleme.

Ce inseamna un sistem al CREDINTEI?

Nu exista o definitie, nu este simplu de asezat in cuvinte.

Este legat de ce crezi TU despre viata, despre Univers, despre Dragoste, despre ce crezi TU ca se intampla dupa ce mori.

In viata mea ca fiecare dintre noi am avut si eu momente de cumpana. Acele momente m-au facut sa inteleg.

Fiecare zi din viata noastra este o lectie.

Fiecare zi din viata noastra ne vorbeste.

Suntem inconjurati de lectii, de povesti, de sentimente, de ganduri.

Credinta ne ajuta sa le vedem.

Recent cainele meu, un frumos si inteligent golden retriever, a fost lovit de o masina.

In dorinta lui de joaca, de iubire, de noi prieteni, a tasnit efectiv spre un alt caine. A fost o fractiune de secunda, nici nu apucasem sa-i pun lesa.

Lucky nu este cainele meu. Lycky face parte din viata mea.

L-am luat pentru ca il iubesc.

El m-a ales pe mine. Intre mine si cainele meu exista iubirea si dragoste neconditionata.

Fiecare zi este frumoasa pentru ca el exista.

Fiecare dimineata este frumoasa pentru ca el vine langa mine, ma priveste si-mi vorbeste. Cateodata ofteaza.

Animalele ca si oameni au suflet.

Felul in care ma priveste ma face sa cred ca noi doi ne cunoastem dintr-o alta viata.

Ma priveste adanc si intens in ochi ca si cum ar vrea sa-mi spuna ceva.

Si imi spune. In fiecare zi imi spune, imi arata, ma face sa inteleg.

Am alergat la primul vet (traiesc in Londra, care este uriasa, nu este simplu de strabatut), dupa care l-am dus la spitalul pentru animale.

L-am lasat acolo cu inima sfasiata de durere.

Cand am primit telefonul de la spital in care mi s-a spus ca a lesinat de doua ori (se temeau de congestie cerebrala) si-l vor muta de urgenta intr-un alt spital unde au medici de garda 24 din 24 de ore, m-am prabusit. Era o distanta intre noi de peste 150 de km. Nu stiam unde era. Traficul in Londra la aceea ora fiind infernal.

M-am asezat in genunchi si cu toata fiinta mea m-am conectat la catelul meu.

Simteam ca ii este frica, ca este singur, ca nu intelege ce este cu el, ca nu intelege unde se afla, ca ii este teama ca l-am abandonat.

M-am rugat pentru el si i-am transmis toata dragostea mea.

A doua zi medicii mi-au spus ca sunt uimti cat de puternic este cainele, cat de bine suporta injectiile. Nu a plans nici macar o data.

Dupa accident, in sala de asteptare, am vazut caini plangand.

Doua zile nu i-au putut face anestezie pentru radiografie pentru ca era inca sub soc.

In tot acest timp m-am rugat si i-am spus ca il iubesc, ca am nevoie de el, ca nu l-am abandonat.

A trecut prin doua operatii foarte grele. Tot acest cosmar a durat o saptamana.

Acum este langa mine si imi zambeste.

Credinta  poate sa fie in Dumnezeu sau in mai multi zei.

Credinta poate sa fie in ceva anume sau cineva anume.

Important este sa crezi. Atat timp cat crezi viata ta  poate fi mult mai buna decat este.

Atat  timp cat crezi viata ta este plina de lumina.

Stiu, toti suntem in cautarea unor raspunsuri. Daca nu le-am gasit asta nu inseamna ca trebuie sa ne oprim.

Inseamna ca trebuie sa mergem inainte pana descoperim ce ne face viata mai buna.

Nu sunt in masura sa dau sfaturi ce fel de sistem de valori sau credinta sa ai.

Ce anume te poate ajuta sa faci fata momentelor grele, ce inseamna Universul sau ce anume iti ofera clinistea sufleteasca.

Daca  sistemul tau de valori promoveaza ura, violenta, razbunarea, dispretul fata de semenii tai atunci trebuie sa te reanalizezi.

Credinta nu inseamna umilinta, supunere, frica.

Credinta este un sistem personal.

In care tu crezi. Nu trebuie sa demonstrezi nimanui, nu trebuie sa explici,  nu trebuie sa te justifici, nu trebuie sa impui, nu trebuie sa convertesti pe nimeni.

Credinta te ajuta pe tine!

Sa crezi in Dragoste, Iubire, Dreptate, Frumos, Bunatate, Intelepciune, Optimism, Adevar.

Sa crezi in ceea ce te face pe tine fericit si te ajuta ca viata ta sa fie asa cum iti o doresti!

Iubirea neconditionata!

 

Stii ce este iubirea?
Este Bunăvoinţă şi generozitate.
Dizarmonia apare atunci când
Confunzi dorinţa cu iubirea. De fapt
Distanţa între ele este nesfârşită.

Mevlana Jalaluddin Rumi”

“O simpla raza de lumina alungă întunericul de pe suprafața pe care o ajunge. Întunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se petrece când lumină lipsește. Păstrând raționamentul anterior, răul absolut nu există ci este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absenței credinței în Dumnezeu în inima omului”.

ALBERT EINSTEIN

Multumesc si minunatilor medici care au fost alaturi de mine si Lucky!

mai multe articole in Arta de fi TU

pentru voi cu iubire si credinta in suflet

Maddie Ancuta

 

 

 

 

 

 

 

Arta de a fi TU

Kiss the frog! Broasca si printesa

Published by:

uratenia din noiM-am tot gandit la titlul acestor ganduri, asa ca a iesit ce a iesit..:) Kiss the frog! Broasca si printesa

Cred ca fiecare dintre noi stie povestea cu printul cel frumos, bun, inteligent, curajos transformat intr-o broasca dezgustatoare de catre o vrajitoare rea.

Vraja putand fi distrusa doar daca el va fi sarutat de o printesa, lucru de care vrajitoarea era sigura ca nu se va intampla niciodata.

In acelasi timp o frumoasa printesa isi dorea ca un print frumos sa apara in viata ei, dar el nu aparea.

Intr-o zi cand se plimba trista prin padure, gandindu-se la soarta ei nefericita, o broasca a sarita in bratele ei si a inceput sa-i vorbeasca.

El i-a spus ca este un print frumos dar ca o vrajitoare l-a transformat in broasca. Vraja se poate rupe doar daca o fata frumoasa o sa-l sarute, redevenind printul frumos si puternic, ca o va iubi si se vor casatori.

Desi povestea parea absurda, cu o mare lipsa de incredere si dorinta, printesa isi aduna tot curajul si saruta direct pe buze broasca.

Aceasta se transforma in printul cel frumos si curajos, ei casatorindu-se si traind fericiti pana la adanci batraneti.

Frumoasa povestea, nu-i asa?

Fiecare poveste are si o morala.

Cred, de fapt sunt absolut convinsa ca fiecare dintre noi are una sau mai multe “pietre” pe care le poarta in carca, care il (o) tine pe loc in dorinta de deveni fericit, sanatos, voios, uitandu-se in fiecare zi dupa noi oportunitati pe care viata i le arunca in brate.

Ce este “broasca” sau cine este “broasca” din viata ta pe care trebuie sa o saruti inainte de a obtine tot ce-ti doresti in viata?

Ce experiente negative din viata ta, trebuie sa le infrunti pana cand te vei transforma in persoana uimitoare, fantastica pe care tu o cunosti atat de bine ca este in tine?

Dorinta cea mai puternica a oamenilor este sa se bucure de fericire, dragoste, linistea mentala si spirituala.

Fiecare persoana normala doreste sa traiasca experienta emotiilor pozitive, a dragostei, a placerilor, multumirilor, implinirilor personale.

Cel mai mare obstacol in realizarea acestor dorinte care sta intre tine si viata extraordinara pe care o doresti  sunt deobicei gandurile negative legate de tine si ceilalti.

Doar dupa ce inveti sa “saruti broasca raioasa”, gasind ceva pozitiv si util in fiecare persoana si experienta traita, vei debloca potentialul fantastic care exista in tine.

Sa va spun un secret:)

Povestea este adevarata. Adica este “o vraja” , o “broasca raioasa” si un mod miraculos de a redeveni ceea ce tu stii ca esti.

Stiu ca nu este simplu sa-ti infrunti lasitatile, fricile, temerile… dar te rog.. “saruta broasca din tine“, iti garantez eu ca multumirea si fericirea pe care o vei simti imediat dupa transformare iti va schimba radical viata.

Stiu asta;)

Tocmai am sarutat “broasca raioasa”.

O dimineata zurbagie va doresc!

cu drag pentru voi,

 

Maddie Ancuta

mai multe articole in Arta de a fi tu


Romani in lume

Eu

Published by:

ganduri de viataEu. Nu am vazut atatia oameni zambitori si relaxati intr-un an in Londra, cati am vazut astazi in centrul Timisoarei.

Viata e ‘pe val’ acolo si e lesne de inteles, parca nu se pune accent pe altceva, societate de consum foarte bine controlata(consumam fiinte inainte de toate:-), in care nu exista suflet si sensiblilitate sau ma rog, nu prea exista, in care zi de zi eram satula sa privesc fetele triste si deprimate din autobuze si metrou(pe strada nici nu aveam cand sa le observ, la cat de grabiti sunt oamenii si la ce ritm de viata exista), in care, in scurt timp ajunsesem si eu asa, “Tu- Maria, care iubesti oamenii?”

Da, eu care in general ma adaptez repede, eu ma izolam singura pentru ca imi doream liniste si aveam nevoie de liniste (de liniste interioara inainte de toate:). Am plecat pentru ca simteam ca nu mai aveam de ce sa raman, pentru ca am urmat o Facultate in Comunicare in care nu m-am regasit nefind alegerea mea, pentru ca mereu mi-am dorit sa studiez fie psihologia, fie arta sau impreuna daca se putea, pentru ca eram nemultumita de ce aveam sau ce nu aveam si m-am hotarat sa-mi creez singura propria viata. Sigur ca m-am implicat in fiecare moment  al crearii propriei mele vieti pana atunci, dar de ce nu ma regaseam nicaieri in ea? Singurul lucru mai imposibil decat cel de a ramane , era sa plec, sa-mi urmez visele si vocea interioara. Nu-mi doream sa ranesc pe nimeni, vroiam sa ma furisez in liniste pe usa din spate si sa nu ma opresc din alergat pana ce n-as fi ajuns la destinatie. Am mai luat o hotarare, sa ma rog, stiti voi,  lui Dumnezeu, in care nu mai credeam de mult. Un concept destul de strain pentru mine, incat era sa incep cu ‘Sunt o mare fana al lucrarii tale’. Mi-a  fost foarte usor sa ma indepartez de El, de valorile mele spirituale, de viata. Daca tu mi-ai luat ce aveam mai de pret, eu iti neg existenta, ba mai mult o sa te sfidez la nesfarsit si o sa demonstrez si altora ca nu esti decat o poveste. Dar viata mereu are un simt ciudat al umorului.

LondraIn urmatoarele zile ma intorc in Londra, in urmatoarele luni cu siguranta imi va lipsi atmosfera de aici, oamenii, locurile, poate pe alocuri si sistemulJ))) Am chef de glume dar de fapt, primul lucru de care ti se face ‘dor’ cand ajungi in Londra (in afara de familie) e sistemul romanesc, care ti-e cunoscut si e normal sa fie asa. dar ceea ce imi doresc sa subliniez e faptul ca, fie ca traiesti in Londra sau in Paris, Roma, Timisoara, Bucuresti, ele nu sunt doar niste orase si niste locuri care indiferent de frumusetea/lipsa de frumusete, oportunitatile/lipsa de oportunitati care le caracterizeaza, sunt importante ca si locuri de trait in masura in care in acele locuri simtim si reusim sa ne realizam si sa le asimilam ca fiind acel “acasa” de care avem nevoie, in toate aceste locuri exista oameni fericiti sau nefericiti, iar cine este fericit este fericit la fel de mult in oricare din acele orase, iar cine este nefericit este la fel de nefericit in oricare din ele. Ma gandeam la pasarile calatoare atunci cand migreaza, nu au harta si nici macar nu migreaza pentru ca ar sti drumul, sunt mii de kilometri, dar au in ele un fel de “GPS” si zboara dupa cum le spune acel simt intern incotro sa o apuce. Acest simt nu le inseala. Tot asa si eu, tu, oricare alta persoana, numai noi stim cu siguranta dar mai ales simtim ce este bine pentru viata noastra si ce ne implineste, ce ne face fericiti.

Cine stie ce e mai bine pentru mine decat eu?

Cine imi poate spune mie ce inseamna viata, iubirea pana nu ce ajung sa le experimentez, sa le inteleg?

Acum trei ani cand inca ma aflam pe bancile Facultatii de Comunicare din Timisoara, cu toate ca aveam planuri mari de cucerire a lumii, dar nestind oricum la vremea aceea unde ma va purta viata J) am primit cadou de la o persoana draga romanul Identitatea, de Milan Kundera. Un roman de vreo 150 de pagini ascuns intr-o coperta mov. In mijlocul acesteia sunt ilustrate doua chipuri: unul masculin si celalalt feminin, prezent in planul secund, pare ca-l vegheaza pe primul. Personajele se afla fiecare in cautarea celuilalt si ajung in cele din urma la Londra, unde ating fiecare o alta latura a identitatii lor. Ei par a fi doua suflete pereche ce se completeaza reciproc, doua jumatati de personalitate ce o intragesc pe cea comuna: Identitatea, ceea ce sunt impreuna. La un moment dat imi intalnesc si numele in carte.

Cred cu tarie ca nimic nu e intamplator, viata mi-a demonstrat de prea multe ori contrariul, iar lucrurile se intanpla cand trebuie, nu cand iti doresti tu.

Acum stiu ce ma face fericita, ce imi doresc, mereu incerc sa fiu mai aproape de mine prin tine, prin iubire, prin viata.

Pe curand suflet frumos,

Maria

mai multe articole in Arta de a fi Tu