Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: iubire

Arta de a fi TU

Credinta si Iubire

Published by:

credinta si iubireIeri de dimineata am primit un mesaj: “Crede in ce visezi” si nu se referea la dorintele mele de zi cu zi, ci se referea la visurile mele , viata mea, credinta mea.

Am simtit un val de caldura si lumina cum imi cuprinde tot corpul.

O persoana necunoscuta imi vorbea ca si cum m-ar fi cunoscut de o viata, de secole.

Simt lumina, credinta, iubire, speranta, liniste.

Sunt inconjurata de ingeri pazitori. Nu-i vad, nu-i cunosc, dar ii simt in fiecare zi laga mine.

Sunt oameni care ma ajuta sa vad, sa am incredere in ceea ce simt, care ma ajuta sa ma inteleg si sa ma dezvolt spiritual.

O fac cu dragoste, intelepciune, blandete.

Daca ar fi sa ma definesc prin cuvinte as spune: CREDINTA SI IUBIRE.

Nu sunt habotnica, nu am fost si nu voi fi.

Chiar la sfarsitul anului 2012 am scris un articol despre anul acesta si am spus ca anul 2013 este anul CREDINTEI.

Pentru mine CREDINTA inseamna  IUBIRE.

Nu vorbesc in termeni religiosi, nu vreau sa povestesc ca am descoperit un nou cult sau sunt deschizator de alte orizonturi.

In viata trebuie sa avem CREDINTA. Doar ea ne va ajuta sa vedem viata, sa o intelegem, sa iubim, sa iertam, sa respiram, sa ne dezvoltam, sa trecem cu usurinta printre greutati, in momentele de criza, atunci cand avem probleme.

Ce inseamna un sistem al CREDINTEI?

Nu exista o definitie, nu este simplu de asezat in cuvinte.

Este legat de ce crezi TU despre viata, despre Univers, despre Dragoste, despre ce crezi TU ca se intampla dupa ce mori.

In viata mea ca fiecare dintre noi am avut si eu momente de cumpana. Acele momente m-au facut sa inteleg.

Fiecare zi din viata noastra este o lectie.

Fiecare zi din viata noastra ne vorbeste.

Suntem inconjurati de lectii, de povesti, de sentimente, de ganduri.

Credinta ne ajuta sa le vedem.

Recent cainele meu, un frumos si inteligent golden retriever, a fost lovit de o masina.

In dorinta lui de joaca, de iubire, de noi prieteni, a tasnit efectiv spre un alt caine. A fost o fractiune de secunda, nici nu apucasem sa-i pun lesa.

Lucky nu este cainele meu. Lycky face parte din viata mea.

L-am luat pentru ca il iubesc.

El m-a ales pe mine. Intre mine si cainele meu exista iubirea si dragoste neconditionata.

Fiecare zi este frumoasa pentru ca el exista.

Fiecare dimineata este frumoasa pentru ca el vine langa mine, ma priveste si-mi vorbeste. Cateodata ofteaza.

Animalele ca si oameni au suflet.

Felul in care ma priveste ma face sa cred ca noi doi ne cunoastem dintr-o alta viata.

Ma priveste adanc si intens in ochi ca si cum ar vrea sa-mi spuna ceva.

Si imi spune. In fiecare zi imi spune, imi arata, ma face sa inteleg.

Am alergat la primul vet (traiesc in Londra, care este uriasa, nu este simplu de strabatut), dupa care l-am dus la spitalul pentru animale.

L-am lasat acolo cu inima sfasiata de durere.

Cand am primit telefonul de la spital in care mi s-a spus ca a lesinat de doua ori (se temeau de congestie cerebrala) si-l vor muta de urgenta intr-un alt spital unde au medici de garda 24 din 24 de ore, m-am prabusit. Era o distanta intre noi de peste 150 de km. Nu stiam unde era. Traficul in Londra la aceea ora fiind infernal.

M-am asezat in genunchi si cu toata fiinta mea m-am conectat la catelul meu.

Simteam ca ii este frica, ca este singur, ca nu intelege ce este cu el, ca nu intelege unde se afla, ca ii este teama ca l-am abandonat.

M-am rugat pentru el si i-am transmis toata dragostea mea.

A doua zi medicii mi-au spus ca sunt uimti cat de puternic este cainele, cat de bine suporta injectiile. Nu a plans nici macar o data.

Dupa accident, in sala de asteptare, am vazut caini plangand.

Doua zile nu i-au putut face anestezie pentru radiografie pentru ca era inca sub soc.

In tot acest timp m-am rugat si i-am spus ca il iubesc, ca am nevoie de el, ca nu l-am abandonat.

A trecut prin doua operatii foarte grele. Tot acest cosmar a durat o saptamana.

Acum este langa mine si imi zambeste.

Credinta  poate sa fie in Dumnezeu sau in mai multi zei.

Credinta poate sa fie in ceva anume sau cineva anume.

Important este sa crezi. Atat timp cat crezi viata ta  poate fi mult mai buna decat este.

Atat  timp cat crezi viata ta este plina de lumina.

Stiu, toti suntem in cautarea unor raspunsuri. Daca nu le-am gasit asta nu inseamna ca trebuie sa ne oprim.

Inseamna ca trebuie sa mergem inainte pana descoperim ce ne face viata mai buna.

Nu sunt in masura sa dau sfaturi ce fel de sistem de valori sau credinta sa ai.

Ce anume te poate ajuta sa faci fata momentelor grele, ce inseamna Universul sau ce anume iti ofera clinistea sufleteasca.

Daca  sistemul tau de valori promoveaza ura, violenta, razbunarea, dispretul fata de semenii tai atunci trebuie sa te reanalizezi.

Credinta nu inseamna umilinta, supunere, frica.

Credinta este un sistem personal.

In care tu crezi. Nu trebuie sa demonstrezi nimanui, nu trebuie sa explici,  nu trebuie sa te justifici, nu trebuie sa impui, nu trebuie sa convertesti pe nimeni.

Credinta te ajuta pe tine!

Sa crezi in Dragoste, Iubire, Dreptate, Frumos, Bunatate, Intelepciune, Optimism, Adevar.

Sa crezi in ceea ce te face pe tine fericit si te ajuta ca viata ta sa fie asa cum iti o doresti!

Iubirea neconditionata!

 

Stii ce este iubirea?
Este Bunăvoinţă şi generozitate.
Dizarmonia apare atunci când
Confunzi dorinţa cu iubirea. De fapt
Distanţa între ele este nesfârşită.

Mevlana Jalaluddin Rumi”

“O simpla raza de lumina alungă întunericul de pe suprafața pe care o ajunge. Întunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se petrece când lumină lipsește. Păstrând raționamentul anterior, răul absolut nu există ci este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absenței credinței în Dumnezeu în inima omului”.

ALBERT EINSTEIN

Multumesc si minunatilor medici care au fost alaturi de mine si Lucky!

mai multe articole in Arta de fi TU

pentru voi cu iubire si credinta in suflet

Maddie Ancuta

 

 

 

 

 

 

 

Mesaje de dragoste

Dragoste in versuri

Published by:

           poeti romani                   Iubitorilor,  autorilor de poezie le dedicam o rubrica speciala. Am avut si eu incercari de a scrie poezie, dar raman la proza. Las creatorii de poezie sa ne umple sufletul de placere si visare..

Invit pe aceasta cale pe cei care scriu poezie dar si proza, pe cei care doresc sa publice sa ne contacteze.

Azi va prezint un tanar indragostit de frumos, arta si poezie

                        POEZIA… … este versul inimii … e ceea ce noi cei care o scriem nu o putem reda verbal, pentru ca Ea este glasul inimii noastre, a sentimentelor ce ne apasa, a cuvintelor pe care gura nu le poate grai ci doar mana le poate aseza in versuri.

                                                                                                                                                  Morar Calin Lucian( 09.09.1980  Oradea jud Bihor)

Cu respect ne inclinam in fata voastra.

Maddie Ancuta

 

                   Ninge

Ninge, cu fulgi mari si albi,

Prin geam mã uit, încerc sã-i ocolesc

Departe printre ei, chipul tau îl zãresc

La el încerc s-ajung, însã nu reusesc.

 

Sã fie doar o nalucire sau doar visul

Unei priviri de dragoste atinse?

Sã-ncerc sa te ating dar tu sa fii departe

Si-n ochii mei sa mi te-nchipui,

Si sã te vad atât de-aproape?

Plutind usor, si strãlucind…..

Asemeni unui fulg de nea?

 

E ger, e frig, tu esti departe,

Mã-ntreb de ce în iarnã m-ai lasat

Inima mea inghetata, de dorinta arde

Sã te ating, sã-ti spun din nou cât te iubesc!

 

Privesc spre fulgii mari care danseazã,

În jurul unui felinar batrân,

Îi rog pe ei sa imi îndeplineascã,

Dorinta , de a te aduce înapoi.

 

În dansul lor timid spre caldarâm,

Parcã-mi soptesc cu totii-n cor, pe-acelasi glas

Sã ma intorc încet, în zare sã privesc,

Dar totul e-nghetat in jur, e-ntunecat,

La fel ca sufletul, de iubire brãzdat.

 

                       

                                      Cu gândul la tine sunt acum

Cu gândul la tine sunt acum

Chiar dacã tu departe esti acum de mine,

In sufletul meu esti aici si-ti spun

Cât mi-e de greu fara de tine.

 

As vrea sa fiu oceanul cel abastru,

Care te mangâie cu valul sau,

Sã fiu eu soarele cel cald si blând de la amiazã

Ce- ti mângâie tot trupul.

 

Astept sa vii napoi, în brate sã te iau

Sã-ti simt din nou bataia inimii,

Astept sã vii napoi, da mana sã te tin din nou

Sã-ti spun cat mi-ai lipsit…

 

                        De ce?

Zac singur in fata unui bec ce luminează slab,

Privesc cu drag  o poză , cu noi doi

O lacrima agale îmi spintecă obrazul

Si mă intreb de repetate ori: De ce?

 

De ce? tu ai plecat, de ce? nu esti acum cu mine

De ce? mă chinui ca pe un necunoscut

De ce? eu stau in fata becului cu poza ta in mână

De ce? eu te iubesc, si tu m-ai dat uitării?

 

Sunt zile-n tregi si nopti la rând,

De când m-am năpustit în întuneric

Astept, astept, să vină raza mea de soare

Si să străpungă bezna care mă cuprinde.

 

Privesc cu ochii-n-lăcrimati în depărtare

Si sper în fiecare clipă să te văd venind

Astept la fiecar ticăit al ceasului să vii

Si tremur în nestire când telefonul sună.

 

                                                              Dragoste in versuri

Doar pentru tine vreau sã scriu

În versuri, dragostea ce-ti port sa o descriu

Sã-ti spun din inima, cu glasul viu

Cã te iubesc, asa cum doar eu stiu.

 

Cu tine viata vreau sã mi-o trãiesc,

În brate sã te strâng, usor sã îti soptesc,

Vorbe de-amor, si sentimentele ce izbucnesc

Din inimã si suflet, pentru fiinta ce-o iubesc.

 

În fiecare clipã, când, de mana ne tineam,

Stiam cã am gãsit ceea ce imi doream

Si fericit, cu patimã, în ochii tãi adânc priveam,

În clarul lor, iubirea ta eu o vedeam.

 

Nimic nu-i mai frumos decât sã stii iubi,

Si sã te lasi purtat de valul fericirii,

Sã-ti tii iubita-n brate în fiecare zi

Si împreunã sã plutiti, spre un tarâm al nemuririi.

 

                                             

Nostalgie

 

Aprind din nou o tigaretă si privesc

Cum fumul ei s-evaporă în depărtare

În fiecare clipă mă gîndesc la ce era-ntre noi,

Si cum s-a stins, ca fumul de ţigare.

 

Dar timpul a trecut, si-am încercat să las in departare amintirea,

A tot ce-a fost frumos, a tot ne-a legat

Am încercat să uit că nu eşti lângă mine

Si să mai fac un pas, ca să te pot uita.

 

Un timp ce trece spune, că vindecă o rană

Dar o iubire stinsă, de-a fost adevărată, va rămâne

O poartă către suferinţa cea eternă,

O rană ce nici timpul n-o mai poate vindeca.

 

Mă mai gandesc şi-acum cu nostalgie

La tot ce între noi a fost… o dată,

Si din ţigară, un fum, adânc mai trag în piept,

As vrea să-ntreb destinul…de ce a fost nedrept.

 

Mesaje de dragoste

Cafea cu aroma de femeie…

Published by:

poveste de dragosteBand cafeaua mi-am amintit cuvintele tale: “O cafea cu aroma de femeie frumoasa”.

Soarele se strecoara temerar printre perdelele lasciv matasoase care imi imbraca adesea umerii goi cand privesc pe geam.

Din totdeauna mi-am dorit ca perdelele casei mele sa fie asemeni unei rochii care imbratiseaza languros trupul delicat de femeie.

Privesc adancita in ganduri, aburul cald al cafelei care vine lenes spre mine purtand cu el mirosul dulce amarui de boabe de cafea proaspat macinate.

Sorb cu inghitituri mici cafeaua care in dimineata asta are aroma ta, aroma trupului tau puternic, al gandurilor tale care ma incolacesc si ma seduc.

Simt gustul salbatic al buzelor tale. Degetele mele se plimba pe urmele lasate de buzele tale pe gura mea fierbinte si pofticioasa.

Inchid ochii si te vad invaluindu-ma. Ma simti?

Sunt dependenta de tine de cand te-am sorbit prima data.

Incet, mi-ai invadat mintea, gandurile, trupul.

Cu doua luni inainte

24 decembrie…

Am coborat in graba din taxi. Din cerul intunecat cadea o ploaie monotona, dar specifica lui decembrie londonez.

Mi-am strans haina in jurul meu, cautand in acelasi timp cu infrigurare manusile, evident uitate pe masa din bucatarie.

Aerul umed si rece mi-a adus lacrimi de frig in ochi.

Imi era foarte frig si nu-mi puteam stapani tremuratul.

Am intrat in gara din care tocmai plecase trenul.

Nu, nu aveam intalnire cu nimeni sau atunci nu stiam ca de fapt venisem sa dansez cu tine.

Imi place linistea din gara dupa ce pleaca calatorii. Iubesc sa merg cu trenul. Iubesc sa merg cu trenul cand ploua. Privesc prin ferestrele murdare, pe care ploaia le spala cu delicatete , lasand in urma desene ciudate. Gandurile mele se lasa plimbate in ritmul sacadat al ploii. Poate pentru ca imi aminteste de copilarie, cand plecam cu bunicii mei sa descoperim lumea. Priveam cu ochii mari si plini de curiozitate locurile, casele, oamenii,imaginile care se desfasurau cu rapiditatea in fata mea. Cateodata ploua. Bunica mea ne invelea, pe mine si fratele meu.

Cuibarita in canapeaua masinii, priveam raurile formate pe geam si incepeam sa scriu.

Cu cateva clipe inainte, lumea cobora sau urca galagioasa in tren.

Intalniri, rasete, despartiri, promisiuni, imbratisari, sarutari. Cele mai sincere. Te-ai gandit vreodata ca gara este locul intalnirilor perfecte, dar si al regretelor. Locul dragostei impartasite,  despartirilor, regasirilor si sperantelor?

Iubesc lumea galagioasa printre care ma strecor adesea tacuta.

M-am asezat pe banca din gara imbratisand in palme cana fierbinte cu delicioasa cafea.

Priveam cenusiul garii. Picaturile de ploaie dansau in baltoaca formata. Maine este Craciunul.

Lumea agitata si grabita in cautarea cadourilor perfecte.

Pun cana  fierbinte langa mine, ma asez turceste pe banca si incep sa scriu.

Gandurile mele iau forma cuvintele care acopera foile asemeni pasilor in parcuri.

Incep sa ma incalzesc, asa ca imi dau jos esarfa de la gat si ma deschei la haina.

Parul meu este umed de la ploaie si mi s-a lipit de fata.

Adancita in ganduri si in randuri, am tresarit la auzul vocii tale.

– Dansezi? mi-ai zambit sugubat

Mi-am ridicat privirea din foile deja raspandite in jurul meu.

Te priveam dezorientata, desi un suras mi s-a desenat pe fata la imaginea ta. Un barbat inalt, cu zambet seducator, purtand o camasa albastra, blugi care cadeau senzual pe soldurile care dezvaluiau un trup atletic. Purtand peste camasa un sacou elegant. . Ochii negri ma fixau insistent. Privirea mea coborand intre timp spre buzele care se miscau, lasand sa se vada dantura puternica si frumoasa.

In mijlocul garii si al ploii, ma priveai amuzat.

-Dansezi? m-ai intrebat  zambindu-mi din nou.-Ploua, tu esti singura. Ploua, sunt singur si te privesc de o jumatate de ora intrebandu-ma ce face o femeie care sta turceste pe o banca intr-o gara in Ajunul Craciunului.

– Scriu, ti-am raspuns zambind, amuzata de privirea ta jucausa.

-Dansezi? nu am dansat niciodata in gara si ma intrebam ce as simti, ai continuat sa vorbesti privindu-ma la fel de curios. In timp ce dansam imi poti povesti despre ce scrii.

Ai venit in fata mea, te-ai inclinat ceremonios si mi-ai zambit continuand sa ma privesti in ochi.

Hipnotizata de privirea ta si  de gestul tau excentric m-am ridicat, lasandu-ma imbratisata de bratele tale puternice.

Caldura trupului tau imbratisandu-l pe al meu m-a facut sa realizez frigul care ma cuprinsese. Era bine si cald. M-am lasat purtata de pasii tai pe muzica doar de tine auzita. Eu auzeam doar muzica ploii si te simteam.

-Dansand in ploaie, am simtit cuvintele tale cum se rostogoleau deasupra crestetului meu. Ce scriai? Erai foarte adancita in ganduri.

– Scriu despre ploaie si.., mi-am oprit  vorbele

-Si despre mai ce?

-Dansul cu un barbat necunoscut in ploaie, am continuat incet.

-Crezi ca as putea fi eu barbatul necunoscut din povestea ta? vocea ta spargand gandurile mele care ma intrebau de ce dansez in mijlocul garii cu un barbat strain.

Dintr-o data, linistea garii a fost umpluta de anuntul sosirii unui nou tren.

Ne-am oprit din dans, eu m-am desprins usor din bratele tale, multumindu-ti pentru senzatia traita.

-Multumesc pentru ca ai acceptat sa dansezi cu mine. Ce cauti in gara, astepti pe cineva? Numele meu este Christian

– Nu, nu astept pe nimeni, imi place sa scriu, imi place ploaia, trenurile si aglomeratia din gara. Imi place sa privesc pe cei care vin si pleaca. Adeseori personajele mele sunt calatorii care trec pe langa mine fara sa ma priveasca. Numele meu este Dora. Tu pe cine astepti in gara?

-Sa fiu sincer? m-ai intrebat privindu-ma intens.

-Evident, chiar te rog, inca nu avem motive sa ne mintim, am raspuns izbucnind in ras.

-Nu am mai fost de ani de zile in gara. Sunt in drum spre petrecerea de Craciun, cand dintr-o data am ajuns in dreptul garii si am simtit nevoia sa ma opresc.

-Am parcat masina, am intra in gara si te-am vazut. Am stat si te-am privit cum erai concentrata si inconjurata de hartii. Asta m-a facut curios, mi-ai spus facandu-mi cu ochiul. Si dintr-o data in mintea mea a rasunat Dancing in the rain! asa ca te-am invitat la dans.

Am continuat sa te privesc amuzata.

-Chiar am sa scriu despre dansul in ploaie cu un barbat necunoscut, ti-am raspuns fixandu-ti privirea. Acum este momentul sa plec si sa ne luam ramas bun. Dansul cu tine chiar a fost ceva deosebit si-ti multumesc.

-Doar atat? Crezi ca m-am oprit in gara doar pentru un dans in ploaie cu o femeie frumoasa? Cafeaua ta s-a racit iar eu nu ma grabesc dupa cum vezi spre petrecerea de Craciun. Este Ajunul Craciunului si momentul exprimarii dorintelor, ai continuat cu o voce calda pe care am simtit-o cum vibreaza in toata fiinta mea.

-Nici eu nu ma grabesc, venisem in gara sa scriu, asta pana cand ai aparut tu si m-ai invitat sa dansam. Imi place ploaia desi as fi vrut sa ninga, privirea mea a plecat de la chipul tau spre ploaia monotona din gara.

– Pana acum niciodata nu am dansat nici in ploaie, nici in gara si in nici un caz cu o femeie destul de excentrica care isi cauta inspiratia in Ajunul Craciunului, tremurand de frig. Dar recunosc ca m-am simtit bine. Si pentru ca tot sunt pus pe declaratii si marturisiri, iti mai spun un secret.

– Te ascult, mi-am intors privirea de la gara spre tine. Un val de caldura mi-a cuprins corpul. As vrea sa dansez din nou, ti-am soptit in gand. Te ascult, am spus cu voce tare.

– Este o cafenea,  nu foarte departe de aici. Cafeaua este buna desi ii lipseste ceva si sunt aproape sigur ca tu esti ceea ce lipseste, mi-ai spus cautandu-mi privirea. Vreau sa beau o “cafea cu aroma de femeie frumoasa”.

M-am lasat sedusa de cuvintele tentante si gustata de aroma salbatica a buzelor tale.

Intr-o zi ploioasa de 24 decembrie, gandurile mele te-au oprit si te-au adus intr-o gara unde m-ai gasit scriind despre ploaie, dragoste si calatorii.

Ma simti acum, gustul buzelor tale m-au facut dependenta de tine.

Stiu ca iubesti “cafeaua cu aroma de femeie frumoasa” iar eu sunt dependenta de dansul in ploaie:)

Maddie Ancuta

mai multe povesti in…povestea de seara

copierea sau preluarea fara acordul in scris al autoarei este interzisa

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Gandurile mele se pare ca te-au chemat.