Operatie pe suflet
Ai privit vreodata cum chirurgul isi opereaza pacientul?
Cu mana sigura, cu privirea atenta, localizand cu grija zona unde va face prima incizie. Cere bisturiul, intinde mana, il apuca cu miscare ferma.
Linistea din sala de operatii acopera urechile.
Privirile tuturor sunt atintite spre prima taietura.
Taie! Mici picaturi de sange, purtatoare de oxigen apar.
O noua taietura, face trecerea mai departe spre un alt tesut.
Inca una si inca una. Sangele iese navalnic la suprafata. In interior totul lupta pentru viata. Inima continua sa-si faca treaba. Monitoarele scot din cand in cand cate un tiuit scurt de atentionare.
Discutiile mele , ma fac sa ma simt ca propriul chirurg.
Stam fata in fata una cu cealalta. Imi iau sinele si-l pun pe masa privindu-l cu ochi atenti. Eu stau deasupra, privindu-mi sufletul de sus. Nu pot sa-l palpez, dar stiu sigur ca el exista. Cateodata este exaltat, cateodata este plin de iubire sau covarsit de durere. Cuvintele sunt bisturiul meu. Fiecare cuvant este o noua taietura care duce catre mine.
Am invatat la anatomie unde sunt aseazate inima, plamanii sau rinichii; cum functioneaza sau cum trebuie sa am grija de ele
Dar nimeni nu m-a invatat cum imi functioneaza sufletul sau cum pot sa il protejez.
In cautarea lui, continui sa tai, sa analizez, sa pun fiecare farama din mine sub microscopul inimii, trecand mai departe catre analiza taioasa a gandurilor.
Psihologii numesc asta introspectie. Eu ii spun in cautarea sinelui.
Durerile apar dupa cateva ore de la terminarea operatiei. Pacientul nauc, aflat inca sub efectul medicamentelor, incepe sa -si revina. Fricile continua sa-l sugrume. Auzul este primul care ii spune ca totul s-a terminat si frica trebuie sa-l elibereze. In cateva ore va fi complet liber de dureri si frica de moarte. Operatia a avut succes si pacientul a fost salvat.
Dar ce facem cand vorbim despre operatia sufletului? Cum oprim durerile lui? Ce anestezie trebuie sa-i facem ca el sa fie operat in liniste pentru a-l vindeca?
Cum poti vindeca ceva ce nu-ti apartine, dar salasuieste in tine, pregatindu-se pentru o noua calatorie?
Dupa atatea interventii asupra sufletului, am inteles cel mai important lucru: Sufletul exista, materia subzista. Materia are forma. Constiinta are existenta.
Amintirile Evei
by Maddie Ancuta
