Buna ziua!
O poveste impresionanta si o actiune la fel de impresionanta si utila a avut loc in ultimele zile ale lui septembrie 2012
Povestea Elenei Adina Naftanaila in varsta de 15 ani a inceput sa se faca cunoscuta in urma cu 10 zile.
Durerea Elenei si a familiei ei a ajuns si la minunatii prieteni Romani care traiesc in Anglia.
Pe ei i-a impresionat cel mai mult (echipa radiocatch22 London) care a preluat si prezentat cazul Elenei Naftanaila.
Asociatia” Salvand un suflet, Salvam viitorul” din Campulung Arges, reprezentata de Mihaela Toma, a facut toate demersurile posibile pentru ca Elena sa aiba un ajutor care sa o ajute sa treaca mai usor peste impedimentele datorate bolilor ei ( tatrapareza spastica, epilepsie, retard psihic si lista nu se termina aici).
Intru-un final s-a reusit.
Datorita voua, a oamenilor cu suflet am reusit achizitionarea dispozitivului medical de care Elena avea nevoie urgent.
In data de 01.10.2012, am vizitat familia Naftanaila pentru a ii aduce caruciorul de care au nevoie.
Intalnirea echipei din Asociatia “ Salvand un suflet.Salvam viitorul – Romania-2010″ si Familia Naftanaila a fost emotionanta.
Oameni calzi si primitori impreuna cu fetita lor (unicul copil) Elena, ne-au asteptat cu lacrimi in ochi.
Am asezat-o pe Elena in scaunul special amenajat pentru boala ei si pe chipul ei de inger se citea fericirea asa cum o vede ea.
Plin de emotii si recunostinta, parintii Elenei nu isi mai gaseau cuvintele de multumire adresate tuturor celor care ati donat banii de care avea nevoie pentru achizitionarea scaunului .
Elena din lumea ei si prin limbajul ei ii pupa pe toti si le multumeste tuturor..
Ii multumesc Bunului Dumnezeu pentru ca m-a ajutat sa va gasesc, va multumesc voua celor care ne-ati sprijinit, va multumesc in numele Familiei Naftanaila si fie ca astfel de actiuni sa fie cat mai multe pentru cati mai multi oameni loviti de soarta si oameni de pretutindeni cu suflet si posibilitati sa sprijine pe cei loviti de soarta
Cu respect,
Mihaela Toma
Prima povestea a Supravietuitorilor are un final fericit. Acum aproximativ o saptamana citeam pe un grup de romani din UK despre o fetita din judetul Arges care avea nevoie de ajutorul nostru. Elena (15 ani), un copil cu foarte multe probleme de sanatate avea nevoie sa un carut special adaptat problemelor ei de sanatate. Daca nu i se cumpara acest carut, in valoare de 400 de euro, Elena risca sa ramana paralizata. Coloana ei nu era sustinuta cum trebuie de carutul pe care il avea. Elena nu merge, nu vorbeste, nu se poate descurca singura. Ea este dependenta zi si noapte de parintii ei.
Timp de o saptamana am cerut ajutorul romanilor din diaspora. Pentru prima oara am inteles cat este de greu sa strangi bani pentru cineva care are nevoie. Alaturi de mine au fost oameni minunati, eu am fost doar un pion.
Timp de o sptamana am vorbit zilnic cu Mihaela Toma, presedintele organizatie “Salvand un suflet, putem salva viitorul”, ONG-ul care o are pe Elena in grija. Seara si dimineata. Ma intreba mereu daca eu cred ca se vor strange banii, daca fetita va primi carutul.
Am fost momente in care ma gandeam ca poate ca mi-am asumat o responsabilitate prea mare. Ma temeam ca poate nu vom reusi sa strangem in timp util cei 400 de euro.
Sambata trecuta mai aveam de strans 150 de euro si nu stiam cum sa ii mai conving pe cei din jur ca cel copil are nevoie de ajutorul nostru.
Tot sambata trecuta cineva a decis sa ne ajute cu diferenta de care aveam nevoie. Nu m-a surpins atat de mult gestul cat faptul ca acel om nu a cerut dovezi, garantii.
A vrut sa ajute. Si a ajutat.
O prima lectie din care am invatat ca este mai usor sa muncesti pentru 400 de euro decat sa incerci sa ii strangi pentru scopuri caritabile.
Oana Grigore
Ne bucuram ca actiunea noastra unita a adus un zambet de fericire pe chipul Elenei si al parintilor acesteia dar si un real ajutor fizic.
Cazul Elenei nu este singular si o stim asta cu totii.
Copiii acestia ca si parintii lor au nevoie nu doar de ajutor financiar, au nevoie mai multe decat orice de: suport moral, empatie, incurajare, care ii poate ajuta sa treaca cu mai multa usurinta peste probleme.
Au nevoie de motivare si sprijin pentru intelegerea situatiei lor.
Nu este simplu, mai ales in Romania.
Aici in Londra (cel putin in cazurile pe care le cunosc iar acestea nu sunt cazuri atata de grave), o singura familie aflata in dificultate are sprijin din partea autoritatilor (primarie, scoli, politie, etc), medicilor, comunitatii, biserici, organizatiilor care ofera consiliere si sprijin moral. Primaria sustine financiar, medicul ajuta la rezolvarea problemelor de natura fizica, comunitatea ajuta la integrarea acestora in societate ,alti ajuta la rezolvarea disfunctiilor emotionale.
In Romania acest sistem este aproape inexistent.
Evident ca sunt si oameni de suflet, care poate au trait o drama asemanatoare sau au cunoscut si atunci isi doresc sa ajute sau pur si simplu inteleg ca societatea trebuie sa fie atenta si la aceste situatii.
Problemele de genul asta nu se pot rezolva doar prin initiativa unei singure persoane.
Este o problema, nu doar personala ci si a societatii.
De aici, din Londra vom continua sprijinirea oricarei initiative de acest gen.
Vom continua sa informam, eventual o sa povestesc, asa cum am mai facut, despre sistemul britanic si ce se poate face si in Romania.
Eu va lansez o invitatie si oricine poate sa ma contacteze.
Dupa cum stiti, in urma cu mai putin o luna, in Londra au avut loc cele doua olimpiade. Ambele fiind impresionante.
Pentru mine si pentru lumea intreaga sunt doua bune exemple de motivatie.
As dori ca prin intermediul dumneavoasta, a celor care ne accesati sa ne prezentati cazuri ale copiilor cu diferite dizabilitati, dar care au vise, dorinte.
Mihaela mi-a povestiti despre o fetita care foloseste scaunul cu rotile dar este olimpica la matematica.
Copiii acestia au nevoie de sustinerea noastra, de motivare, de incredere.
Visele devin realitate daca crezi cu adevarat in tine si in ele.
Vreau sa-i descoperim, sa-i ajutam sa ajunga ce-si doresc.
Viata ne da in fiecare zi astfel de lectii.
Sufletul, inima, nu sufera de nici un fel de problema, chiar daca coprul sufera de diferite probleme.
Chiar daca picioarele nu te ajuta, sufletul zboara.
Chiar daca mainile nu te ajuta, inima continua sa bata.
Fiecare din noi avem drept de viata, drept sa visam.
Doresc sa-i cunosteam pe acesti copii, sa-i ajutam sa scrie, sa publice, sa devina profesori de matematica sau medici sau de ce nu un realizator de emisiuni radio 🙂
Eu ofer oricarui copil care isi doreste sa devina jurnalist sprijin sa faca asta.
De fapt, ofer sprijin oricarui copil care o sa mi-l ceara.
Spun adesea ca Speranta este mai puternica decat Frica.
Sa lasam Speranta sa intre in sufletul fiecarui din noi.
Visele si sperantele nu au legatura cu faptul ca scriem dintr-un fotoliu sau un scaun cu rotile.
Va multumesc si eu in numele familiei Naftanaila.
Va multumesc tuturor celor care au donat bani pentru achizitionarea scaunului.
Oameni pe care nu-i cunosc.
Gestul fiecaruia dintre noi conteaza.
Doar impreuna putem schimba viata noastra, a celor din jur.
Maddie Ancuta
