Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: ganduri de dimineata

Arta de a fi TU

Pasii catre tine

Published by:

Zeul maimutaCei mai siguri pasi sunt –pasii catre tine

In mitologia Hindu,  Hanuma  “maimuta regelui” este cunoscuta  si prin faptul  ca l-a ajutat pe lord Rama sa-si salveze sotia care a fost rapita. Legenda spune ca imparatul Ravana a rapit-o pe Sita si a tinut-o prizonirea pe sudul tarmului Indian, facand astfel salvarea imposibila. Hanuman a fost delegat sa o salveze, acesta s-a intrebat daca o sa fie capabil sa traverseze oceanul. Si-a adunat intregul curaj si-a strans toata credinta in el, asa ca Universul i-a dat puteri magice, marindu-si corpul la dimensiunea unui mamut, fiind astfel capabil sa traverseze Oceanul si sa o salveze pe printesa.  Este Zeul Maimuta, cunoscut pentru abilitatea sa de a zbura si pentru forta sa iesita din comun.

Parabola arata ca increderea ne conduce catre nevazute si nebanuite rezultate. In cazul lui Hanuman credinta,  a actionat in acel moment, stiind ce trebuie sa faca, fiind deschis tuturor situatiilor posibile.

Cateodata nu suntem prezenti in viata noastra.

Cel putin sunt sincera in ceea ce ma priveste. Discutiile cu mine imi arata greselile pe care le fac, actiunile ezitante, lipsa de incredere in forta mea, in mine.

Cateodata alerg, altadata merg cu pasi marunti. Mi s-a intamplat sa stau si pe loc sau mai rau sa dau inapoi ca racul.

Fiecare dintre noi trece prin astfel de situatii in viata.

Dar asemenea maimutei regelui Hanuman, mi-am regasit puterea interioara. Asa ca am inceput din nou sa merg cu pasi mari si apasati in viata.

Va invit, alaturi de mine sa va faceti testul curajului si al increderii in sine, o scurta introspectie in viata voastra, care sa va ajute sa primiti cu toata deschiderea ceea ce viata si Universul va ofera cadou.

Visele sunt normale, va ajuta sa vizualizati viata pe care o doriti, indrumandu-va pasii, ajutandu-va sa faceti pasul cel mare.

Castiga incredere in tine.

Inainte de a face marele pas pe care il doresti, trebuie sa-ti construiesti increderea in tine, sa constientizezi fortele ascunse care trebuie eliberate.

Adesea vorbim despre noi si mai ales despre lipsurile noastre.

Hai azi sa facem ceva diferit.

Pune mana acum pe o foaie de hartie si un creion, scrie 10 lucruri pe care stii sa le faci: poti sa fluieri? sa schimbi roata de la o masina? sa scrii? sa canti la pian, sa repari o masina sau esti bun sa citesti grafice.. SCRIE! continuie sa scrii si adauga zilnic cate ceva la lista ta.

Extraordinar! Realizezi cate lucruri poti face…?

Incepe cu pasi mici

Ai descoperit ce forta  interioara este in tine. Acum fa-ti un plan catre ceea ce iti doresti sa fii.  Cat de mari si apasati iti vor fi pasii doar de tine depinde, cat de comfortabil te simti. Important este ca zilnic sa faci un pas catre directia dorita. Cu cat increderea in tine creste si pasii vor deveni mai hotarati.

Incepand sa te apropii de cel/cea care iti doresti sa fii. Citeste, scrie, fa sport sau  orice altceva care te ajuta si-ti ridica moralul si ti creste credinta in tine.

Ca sa vizualizezi progresul facut scrie.

Fa-ti un jurnal (luni, marti, miercuri, joi, vineri, sambata, duminica) in  care sa scrii zilnic pasii pe care ii faci, cum te face sa te simti, cum te simteai inainte.

Ceea ce ne retine pe noi sau mai mult, ne da inapoi, nu este pasul pe care vrem sa-l facem, ci ceea ce credem noi ca o sa se intample dupa.

Neincrederea in noi ne da inapoi, nu neincrederea in necunoscut.

Este normal sa-ti faci planuri, dar suntem deplin constienti  ca de multe ori anumite situatii ne scapa de sub control.

Invata din prezent.

Hai sa mai facem un inventar, un inventar al viselor, dorintelor. Hai sa incepem cu realitatea.

Unde esti azi? Indentificand unde esti azi te ajuta sa vezi cati pasi trebuie sa faci catre ceea ce doresti sa fii.

Continuand sa incerci, pastrand credinta in tine, traind in prezent clar, in cele din urma ziua prezenta si ziua ideala pe care o doresti o sa fie una si aceeasi.

Hai sa incepem! Momentul de sinceritate.

In jurnalul tau, te rog sa inregistrezi  tot ceea ce faci de cand te trezesti si pana te culci pe ore. “Beau cafea, citesc ziarul, fac sport, ma duc la munca, stau acasa, cos, vorbesc cu prietenii la telefon, imi plang amarul, imi pierd timpul pe facebook”. Scrie tot ceea ce faci:)

Acum  deschide o noua pagina a jurnalului tau si scrie cum ai vrea sa-ti fie ziua, ce inseamna pentru tine ziua ideala. Intalniri cu prietenii, sa zbori, sa meditezi, sa contemplezi, sa arunci cu sulita, sa te cateri pe munti, sa construiesti o casa.

Ziua mea ideala este:…..:)

Incepe  sa faci ceea ce este necesar; dupa care fa ce este posibil si dintr-o data vei ajungi sa faci ceea ce crezi tu ca este imposibil.

Acum compara si scoate in evidenta diferenta dintre ziua ta obisnuita si ziua perfecta.

Ce sentimente ai cand citesti despre ziua ta reala? Ce sentimente te cuprind cand citesti despre ziua ta ideala? Acum scrie despre ceea ce lipseste din ziua ta ideala in ziua pe care o traiesti.

Exercitiul te ajuta sa faci comparatie intre ceea ce traiesti si ceea ce iti doresti sa fie. Probabil ca vei observa o diferenta intre ceea ce faci si ceea ce ai dori sa faci.

Vei fi tentat sa faci modificari bruste. Rezista tentatie si incepi sa faci pasi mici in directia dorita, nu renunta chiar daca o sa ti se intample sa si esuezi.

Schimbarile dintre ceea ce esti si ce ti doresti sa fi, nu se vor vedea peste noapte.

Continua sa scrii jurnalul si sa observi micile modificari care incep sa apara. Pasii catre necunoscut  sperie, dar acum deja avem incredere si credinta in noi.

Continua sa mergi inainte  catre cel/cea care doresti sa fii.

La un moment dat, fiecare dintre noi ajunge sa fie  persoana care isi doreste sa fie.

mai multe articole in Arta de a fi TU

©Maddie Ancuta

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mesaje de dragoste

TATA UITĂ

Published by:

poveste emotionantaTATA UITĂ

de W. Livingston Larned

“Ascultă-mă, fiule: îţi vorbesc în timp ce dormi, cu o mânuţă sub obraz şi cu buclele tale blonde şi umede adunate pe fruntea plină de sudoare. M-am strecurat singur în camera ta. Acum doar câteva minute, pe când îmi citeam ziarul în bibliotecă, am fost înăbuşit de remuşcări. Am venit lângă patul tău cu un profund sentiment al vinei.

Iată la ce mă gândeam, fiule: am fost mereu supărat pe tine, te-am certat pe când te îmbrăcai pentru şcoală pentru că te-ai şters prea repede cu prosopul pe faţă. Te-am condamnat pentru că nu ţi-ai curăţat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru că ai arun­cat pe jos câteva din lucrurile tale.

Te-am considerat vinovat şi la micul dejun. Vărsai băutură, înfulecai mâncarea, îţi puneai coatele pe masă. îţi ungeai pâinea cu prea mult unt. Şi când te-ai dus la joacă şi eu am plecat la sluj­bă, te-ai întors, mi-ai făcut cu mâna şi mi-ai spus: „Pa, tati!”, iar eu m-am încruntat şi ţi-am răspuns: „îndreaptă-ţi umerii!”

Apoi a reînceput totul în aceeaşi după-amiază. întorcându-mă de la serviciu, te-am spionat; stăteai în genunchi şi te jucai cu biluţele. Şosetele îţi erau găurite. Te-am umilit în faţa prietenilor tăi aducându-te acasă cu forţa. Şosetele costau bani — şi dacă ar fi trebuit să le cumperi, ai fi fost mai atent! închipuie-ţi, fiule, aşa se poartă un tată!

Iţi aminteşti, mai târziu, cum eu citeam în bibliotecă, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbră de durere în priviri?

Când mi-am ridicat ochii din hârtie, enervat din cauza între­ruperii, ai şovăit în pragul uşii.

„Ce vrei?” m-am răstit.

N-ai spus nimic, dar ai venit în fugă şi te-ai aruncat în braţele mele şi m-ai sărutat, cu mânuţele tale mici încolăcite în jurul gâtu­lui meu cu atâta dragoste, pe care Dumnezeu însuşi ţi-a dăruit-o şi pe care nici nepăsarea n-o putea ucide. Şi apoi ai plecat, tropăind uşor pe scări.

Ei bine, fiule, câteva clipe mai târziu hârtia mi-a alunecat din mâini şi am fost pătruns de o groază cumplită. Ce făcuse din mine obiceiul? Prostul obicei de a căuta nod în papură, de a certa — asta era răsplata pe care o primeai fiindcă erai băiat. Nu că nu te iubeam; dar ceream prea multe de la anii tăi fragezi. îmi stabili­sem drept criteriu propria-mi vârstă.

Şi era atâta bunătate, frumuseţe şi adevăr în sufletul tău. Mi­cuţa ta inimă era la fel de desăvârşită ca zorii ce învăluie triumfă­tor dealurile domoale. Toate astea se adunaseră în impulsul tău de moment de a te năpusti să mă săruţi şi să-mi urezi noapte bună. Nimic altceva nu contează în această seară. Am venit la căpătâiul tău pe întuneric şi am îngenuncheat acolo, ruşinat!

E o ispăşire palidă, ştiu că n-ai înţelege toate astea dacă ţi le-aş spune când eşti treaz. Dar mâine o să fiu un tătic adevărat! O să-ţi fiu prieten de nădejde, voi suferi cot la cot cu tine şi voi râde când râzi şi tu. O să-mi muşc limba înainte să te cert. O să repet mereu, ca într-un ritual: „Nu e decât un puşti — un băieţel şi nimic mai mult.”

Mi-e teamă că te-am tratat ca pe un bărbat. Şi totuşi, fiule, acum că te văd ghemuit şi ostenit în pătuţul tău de copil, îmi dau seama că nu eşti decât un copilaş. Până mai ieri te purta mama în braţe şi îţi odihneai căpşorul pe umărul ei. Ţi-am cerut prea mult, mult prea mult”

In loc sa-i condamnam pe ceilalti haideti sa-i intelegem.

mai multe articole in Mesaje de dragoste

Arta de a fi tu

 

Arta de a fi TU

Care este scuza ta?

Published by:

dezvoltare personalaVacanta s-a terminat pentru unii dintre noi, altii se pregatesc sa se relaxeze.

Trebuie sa ne luam bagajele cu haine si sa renuntam la bagajul cu emotii si obiceiuri negative.

Este momentul pentru  meditatie, reevaluari.

Filosofia taoista spune ca atunci cand lasi ceva sa iasa din viata ta, ceva mult mai bun o sa intre.

Cand facem ordine in casa si aruncam lucrurile vechi, ele vor fi inlocuite cu ceva nou, frumos care ne aduce bucurie.

De ce sa nu facem acelasi lucru si cu viata noastra?

Poate ca este putin mai greu sa ne desprindem din zona asa numita de comfort.

Fiecare dintre noi are obiceiuri, rutine, ritualuri, unele dintre ele ne secatuiesc de energie , nu ne lasa sa vedem cele mai importante lucruri care sunt cu adevarat valoroase.

Zilele sunt alcatuite din gesturi simple. Noi le dam valoare lor, nu ele noua.

Citeam ceva mai devreme ca un tanar de 21 de ani care lucra pentru o banca londoneza a murit din cauza orelor foarte multe de munca si a stressului.

Si eu am fost odata asa.

Oare se merita? O intrebare inutila.

Evident ca nu se merita.

Viata merita si trebuie traita!

Fiecare dintre noi vine cu multe scuze legat de obiceiurile proaste din viata sa, care ne retin, care ne deturneaza si care in cele din urma ne fac nefericiti.

Daca stam sa ne privim si sa privim cu atentie pe cei din jurul nostru, o sa avem o mare surpriza legata de scuzele sub care ne ascundem.

Suntem plin de creativitate, in a ne gasi tot felul de explicatii legate de schimbarile pe care le dorim dar, nu le aplicam, nu-i asa?

Persoanele cu probleme de greutate, de exemplu  nu fac sport ( motivand ca le este greu sa se miste) , spun tot timpul ca ei nu mananca.

Dar daca pun pe hartie tot ce mananca toata  ziua.. au si explicatia legata de insuccesul dietelor.

Nu ne-am nascut cu obiceiurile proaste, nu ne-am nascut cu tigara in gura, dezordonati, dependenti de jocurile de noroc, alcool, pornografie sau droguri.

Imi amintesc ca la scoala am fost invatata ca alcoolicul nu este cel care bea o data pana uita de el, ci cel care bea zilnic, care nu poate renunta la paharele de inainte de masa sau dupa masa.

Obiceiurile proaste le-am dezvoltat in timp.

Este normal. Face parte din ciclul vietii noastre. In dorinta pentru o viata mai buna, comfortabila, am adunat si lucruri proaste.

Exact ca si atunci cand facem cumparaturi. Intotdeauna mai cumparam si ceva care nu ne este imperios necesar si care in cele din urma ajunge sa incarce sifonierul inutil.

Dar atunci cand adunam mai multe apare si dezechilibrul.

Reorganizandu-ne viata, scuturandu-ne de obiceiurile proaste ne vom putea echilibra: fizic, spiritual, emotional, intelectual.

Cum putem face asta?

Trebuie sa dedicam timp pentru a face ordine in viata

Trebuie sa “semnam” un contract cu noi insine pe care sa-l respectam ( putem respecta contractul la banca, ce ne impiedica sa ne respectam viata noastra?)

Sa ne eliberam emotiile!

Cel mai important: Actioneaza! incepand din acest moment.

Acum este randul tau.

Care este scuza ta? Gandeste-te cu atentie si scrie.

Evita limbajul vag emotional.

Provoaca-te pe tine insuti pentru schimbarile pe care le doresti si vezi ce te tine pe loc.

Scrie ce scuze iti aduci pentru a nu face schimbarile pe care le doresti.

Am prieteni care spun ca nu au reusit sa-si faca o familie pentru ca a trebuit sa aiba grija de parintii lor.

Sau parinti care nu si-au refacut viata dupa divort pentru ca nu au avut timp, nu au avut curaj, s-au gandit la ce vor spune copiii.

Nu si-au schimbat jobul care nu le aduce nici un fel de satisfactie doar pentru ca este stabil.

Femei care au ramas intr-o relatie abuziva .

De plictiseala, frica, mananca mai mult decat trebuie si tot asa.

In primul rand este vorba de viata si fericirea noastra.

Nu ne putem ascunde o viata in spatele scuzele.

Nu putem da tot timpul vina pe cei din jur pentru esecurile sentimentale, financiare, emotionale.

Ce fel de emotie experimentezi atunci cand te gandesti la scuzele de mai sus? (frica, lipsa de energie, posibil esec, lipsa curajului etc.)

Ce ai simti daca nu te-ai ascunde in spatele scuzelor ? Ce realizari ai putea avea?

Care este scuza renuntarilor tale legat de intreaga ta viata?

Inainte de a ne gandi la viata si scuzele in spatele carora ne ascundem doresc sa va impartasesc cateva ganduri din  filosofia Budhista.

Suferinta exista in viata.

Suferinta este cauza golurilor din viata noastra.

Eliminarea suferintelor, duce automat la eliminarea golurilor.

Mai multe articole in Arta de a fi TU.

Maddie Ancuta