Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: Fenomenele stranii ale lumii

Top Secret

Răpire fără întoarcere în triunghiul Bermudelor

Published by:

Triunghiul BermudelorRăpire fără întoarcere în triunghiul Bermudelor

In seara de 30 decembrie 1986, pe o mare agitată, o navă de croazieră argentiniană plutea în largul insulei Cuba. Deodată pe cer a apărut un aparat mare, fusiform, înconjurat de o aureolă galbenă. Călătorii se năpustesc pe punţi pentru a vedea acel aparat ciudat, dotat cu hublouri, care le însoţea vasul, dispărând şi apărând printre nori.Iîn curând, tot sistemul electronic şi aparatura radio de la bord a căzut în pană.

Căpitanul Charles G. Reid iî linisteste pe pasageri. Nu e vorba decât de o „iluzie creată de efectele electrice din atmost (o explicaţie plină de claritate!).

Intr-adevăr, „iluzia electrică” dispare pe la miezul noptii cei mai mulţi dintre călători se reîntorc în cabinele lor, la bai în sala de dans.

Marilee Pittman şi alţi pasageri, care se încăpăţâneaza sa observe mai departe cerul, văd din nou ivindu-se acel aparat ciudat care se apropie cu mare viteză. Femeia a declarat: „Trei lumini mici s-au desprins din masa obiectului şi au atins uşor punte. Erau nişte mici farfurii zburătoare. Intr-un minut s-au reantors  la trabucul acela uriaş care a dispărut în nori”.

Pe la orele trei dimineaţa, matelotul Edward Cli (douăzeci şi şapte de ani) vede din nou acele lumini mici prevăzute cu proiectoare orbitoare care ating uşor coca navei aproape nivelul apei, înainte de a dispărea în mare viteză. Ingrijorat matelotul dă fuga să-l anunţe pe căpitanul Reid. Cabina căpitanului este goală şi hubloul deschis. Nimeni nu l-a mai revăzut vreodata  pe acest ofiţer şi compania a ajuns la concluzia că s-a sinucis.

Dar nu toţi pasagerii au fost de aceeaşi părere. Aceşt fost martorii deplasărilor repetate ale aparatului purtător s modulelor lui de mici dimensiuni care, de mai multe ori în timpul nopţii, atinseseră uşor când puntea, când coca vasului.

mai multe articole in Top Secret

Diverse Top Secret

Legiunea venita din trecut

Published by:

intamplari ciudateLegiunea venita din trecut. Istorii neelucidate

Intr-o seară din luna septembrie a anului 1974, scrii­torul A.C. McKerracher şi-a întrerupt lucrul şi a hotărât să facă o pauză în care să ia aer în poarta casei. McKerracher şi familia lui se mutase de curând într-un cartier rezi­denţial situat pe o colină care domina orăşelul de provin­cie scoţian Dunblane, din comitatul Perthshire. Noaptea era senină iar aerul rece şi uscat. In vale, oraşul era învă­luit în ceaţă. Deodată, tăcerea a fost ruptă de un zgomot care semăna cu mişcarea unei mulţimi peste câmp.

Crezând că era victima surmenajului, McKerracher s-a întors în casă. Dar, douăzeci de minute mai târziu, tulburat de ceea ce se petrecuse, a ieşit din nou. Zgomotele erau mai puternice şi mai apropiate decât înainte. De data asta ai fi zis că o trupă mare de oameni mergeau pe cealaltă parte a străzii.

„Incremenisem în loc, ascultând mărşăluirea invizibilă de vizavi, a povestit scriitorul. Cred că erau mii de oameni căci zgomotul era foarte puternic.“

Crezând că îşi pierde minţile, scriitorul s-a forţat să re­intre în casă şi s-a întins în pat. O săptămână mai târziu, McKerracher, fiind în vizită la o familie vecină, a auzit de la ei o întâmplare ciudată. Gazdele i-au spus că, cu o săptămână în urmă, noaptea târziu, câinele şi pisica lor se treziseră brusc şi îşi zbârliseră părul ascultând parcă ceva. Chestia asta durase douăzeci de minute. Cei doi adăugau că animalele erau înspăimântate.

McKerracher nu le-a vorbit de ce i se întâmplase lui. Totuşi, comportamentul ciudat al animalelor se produsese la aceeaşi oră la care auzise defilarea acelei mulţimi de oameni cu o săptămână în urmă. Căutând o explicaţie, scriitorul a descoperit că un vechi drum roman, care mer­gea spre nord, trecea chiar prin spatele caselor aflate de cealaltă parte a străzii. In anul 117 era noastră, legiunea a 9-a de elită, formată din soldaţi iberici, fusese trimisă în regiune pentru a înăbuşi o revoltă a triburilor scoţiene. Legiunea număra patru mii de oameni.

Respectiva legiune primise porecla de „a 9-a Ghinionis­ta” în urma unor evenimente care avuseseră loc în anul 60. In anul acela, oamenii legiunii o biciuiseră pe regina Boadice din tribul icenilor din Anglia, şi îi violaseră fi­icele. Regina îi făcuse de ruşine în mod public şi mai târziu condusese o rebeliune care făcuse multe victime în rândurile lor.

Legiunea, reorganizată, nu mai fusese niciodată aceeaşi. Lungul ei marş prin Scoţia avea să se termine într-un chip ciudat. La puţină vreme după ce a trecut prin locul pe care secolele viitoare aveau să-l numească Dunblane, legiunea a dispărut fară să lase vreo urmă.

In octombrie 1984, McKerracher, care nu avea să mai audă zgomotele şi avea să se multe în alt cartier din Dun­blane, a ţinut o conferinţă despre istoria locală în faţa membrilor unei asociaţii feministe. După ce şi-a terminat expunerea, Cecilia Moore, o membră a asociaţiei, s-a ridi­cat în picioare şi a declarat că s-ar putea foarte bine ca să fi auzit şi ea zgomotul făcut de legiunea romană.

Cecilia Moore locuia chiar în fata fostului domiciliu al conferenţiarului. „Intr-o seară, când ieşisem cu pisica, am auzit ceva care mi s-a părut că seamănă cu zgomotul făcut de o armată trecând prin grădina mea.“ McKerracher a reuşit să determine cu precizie că incidentul relatat de ea avusese loc exact în momentul în care îl observase şi el.

„Sunt convins, a scris el, că ceea ce am auzit noi doi era într-adevăr legiunea romană, în marş spre destinul ei fatal, în urmă cu aproape două mii de ani.“

 

Fenomenele stranii ale lumii by Charles Berlitz

 

mai multe articole in Top secret

 

 

 

Top Secret

Fenomen paranormal sau nu

Published by:

fenomene paranormaleC.C. Jung, celebrul psihiatru elveţian, s-a ocupat toată viaţa cu ştiinţele oculte. Era în căutarea unor arhetipuri universale care, credea el, trebuiau să formeze substratul subconştientului tuturor oamenilor, indiferent de cultură şi de originea etnică. Nimic din ce intra în sfera paranorma­lului nu-l lăsa indiferent. Era pasionat de parapsihologic, astrologie, alchimie. Avea de asemenea obiceiul să noteze cu grijă experienţele pe care le trăia sau la care era martor în aceste domenii. Autobiografia lui, Memorii, vise şi re­flecţii, este plină cu relatarea unor astfel de experienţe.

Cea mai ciudată dintre toate este poate cea care ur­mează, petrecută la Ravenna, pe când vizita mormântul Gallei Placidia împreună cu o prietenă. Jung a fost frapat de un mozaic al baptisteriului care îl reprezenta pe Cristos întinzând mâna sfântului Petru care se ducea la fundul apei. Jung şi prietena lui au stat o jumătate de oră în faţa mozaicului discutând despre diferitele rituri ale botezului. Jung nu va mai uita niciodată această operă a artei bizan­tine.

Ar fi dorit un fotoreporter dar nu a găsit nici unul.

Intors acasă, la Zurich, i-a cerut unuia din prietenii care pleca la Ravenna să încerce să găsească o reproducere a faimosului mozaic. Numai că până la urmă s-a constatat că mozaicul nu exista! Jung i-a adus această veste prietenei cu care călătorise iar ea a refuzat să creadă că au putut să aibă o astfel de halucinaţie comună. Numai că asta era realitatea. Mozaicul cu pricina nu se aflase niciodată pe zidul baptisteriului.

După cum ştim, seria Jung, este foarte greu de deter­minat dacă, şi în ce măsură, două persoane văd în acelaşi limp acelaşi lucru. în cazul de faţă însă am putut să constat că subiectul principal al mozaicului pe care-1 văzusem era cel puţin identic.“

Mai târziu, lui Jung îi plăcea să repete că această expe­rienţă de la Ravenna fusese cea mai ciudată din viaţa lui.

mai multe articole in Top Secret