Pentru dimineata asta pregatisem cateva subiecte. Despre dragoste, cateva ganduri motivante.
Am avut foarte multe mesaje si multe discutii pe face book, asa ca am foarte multe intrebari la care o sa raspund.
O sa scriu despre viata de emigrant, pentru a intelege pana la urma ce se intampla cand pleci intr-o tara pe care nu o cunosti si pentru care nu existi.
si despre cum sa ne impacam cu noi insine
cat de usor poti cunoaste oameni de calitate
cat de usor poti ranii fara sa realizezi pe moment consecintele vorbelor aruncate si cat de rau iti va parea cand vei realiza ca de fapt cel care a pierdut esti chiar TU cel care ai aruncat vorbele.
azi este 23 august 2012
vreau sa scriu despre cel de-al doilea razboi mondial, sa va invit sa va uitati la niste filme.
deja sunt sufocata de fotografiile postate pe FB care nu spun nimic. STOP! Mai puteti? Inca mai puteti sa nu spuneti nimic ore intregi?
Am un prieten scriitor Liviu Andrei , spurcat in scris, dar care spune lucrurilor pe nume.
Si desi multa lume il acuza ca vorbeste urat, eu il apreciez.
Ce putin nu este pervers.
23 august este sau inca este o zi foarte importanta pentru Romania.
Eu vreau sa vorbesc despre ce ANUME a facut ca pentru mica noastra tarisoara, data de 23 august sa fie ziua in care Romania a intors armele impotriva Germaniei si a iesit din Alianta cu ea.
Nu vreau sa vorbesc despre Regele Mihai, ce sarbatorea Ceausescu. Nu aceste aspecte sunt importante acum.
In urma cu 3-4 luni a trebuit sa scriu un documentar despre implicarea Marii Britanii in cel de-al doilea razboi mondial. Pentru asta trebuit sa vizionez niste filmulete.
Pot sa va spun ca am stat ore intregi, cu inima stransa de durere la ororile vazute. Am plans, am suferit, am fost maltratata vizual, batuta, umilita, violata sufleteste.
Am simtit toate durerile lumii, teroarea prin care au trecut niste oameni nevinovati.
La un moment am vazut un filmulet cu o mamica care a nascut, era fericita si plina de speranta in lagarul ala monstruos.
Bebelusul ala i-a adus zambetul si speranta in suflet. In mijlocul mortii s-a nascut viata.
Medicul care era femeie, i-a spus ca urma sa-i fie luat copilul si sa se faca experimente pe el.
Medicul i-a sugerat ca mai bine l-ar ucide.
Femeia medic era medic prizonier. Jurase ca va vindeca oameni.
Dar acum o sfatuia pe mamica sa-i dea voie sa-i ucida copilul pentru a nu deveni cobai pentru medicii germani.
Mamica povestea cu lacrimi in ochi, cum i-a dat ultima masa bebelusului, l-a imbratisat si l-a omorat dupa aceea.
Medicul i-a dat o seringa cu o solutie iar ea, si-a omorat bebelusul.
La scurt timp, unul din medicii germanii a trimis sa-i fie dus bebelusul a fost socat cand a aflat ca acesta murise brusc.
O mama este obligata de “situatie” sa-si omoare bebelusul care i-a adus zambetul in suflet.
Copiii care au fost luati de langa parintii lor.
Pentru numele lui Dumnezeu!
Cum este sa-ti pierzi copilul.. chiar si in parc la joaca pentru cateva momente, alergi ca un nebun dupa el
Cum este sa vezi ca-ti este luat copilul, care tipa, se agata de tine stiind ca el va fi folosit pentru experimente.
cum este sa stii ca tatal care te-a crescut este aruncat in crematoriu
cum este sa treci si vezi mii de oase ale unor “umbre de oameni”
Noi oamenii chiar suntem nebuni.
Cand eram mica, bunicul meu spunea: ” Trebuie sa invatam din trecut pentru a nu mai face aceleasi greseli. Sa respectam istoria si sa invatam din ea.”
Lumea a uitat ce s-a intamplat in cele doua razboaie mondiale si mai ales atrocitatile din cel de-al doilea razboi mondial.
Cu totii, am invatat la scoala despre primul razboi mondial, al doilea razboi mondial, ororile din lagarele naziste, experimentele infioratoare pe mame si copii.
Ce naiba invatam din trecutul nostru?
Nimic!!!!!
Suntem egoisti, indiferenti, alergam dupa bani, umilim, ne batem joc de cei mai slabi.
Unde te duci tu? Unde alergi cu atat disperare?
Stiu ca exista milioane de mesaje subliminale, care spala creierul, chiar o sa scriu despre asta, dar oameni buni traim printre oameni si cu oameni.
Nu exista oferta fara sa existe cerere.
Daca exista atata mizerie in jurul nostru este probabil si datorita noua ca nu suntem buni gospodari.
Sa lasam televiziunile de doi bani, ele isi fac rating cu noi. Cine te obliga sa stai ore intregi in fata televizorului la telenovele stupide?
Sa lasam presa de scandal. Actorii, cantaretii, oamenii politici au si ei viata lor, iubesc, plang, inseala, divorteaza, cred ca putem trai si fara sa stim cine s-a culcat cu cine s-a culcat.
Politica este un imens bordel.
Politica este una dintre cele mai perverse curve.
Si doamne ce ne mai place sa pierdem timpul sa o privim.
Timpul este singurul care nu se mai poate recupera.
Yeap! Si ne place al naibii de mult sa-l pierdem.
Aproape zilnic spun ca cititul ne face sexi.
Bibliotecile, librariile sunt pline de carti.
Unii sunt profund indignati ca sunt foarta multi analfabeti, cine este vinovat de treaba asta?
Eu sunt absolut socata cand vad pagini de face book apartinand unor copii.
Copiii aia stau in fata calculatorului ore intregi , scriind fara sa aiba nici o noima, fara reguli de gramatica, fara control parental.
Unde sunt parintii?
In fata televizorului probabil.
Uitam sa citim, uitam sa gandim, uitam sa invatam, uitam sa ne bucuram de viata, uitam sa fim umani.
Sunt si oameni generosi si intelepti. Prin ceea ce fac sunt un exemplu.
Din pacate exemplele si oamenii pozitivi nu ies atat de repede in evidenta, nu au pumnii necesari sa se bata pentru a-si impune ideile.
Putini parinti spirituali mai au acces la copii si tineri.
In schimb pentru tineri, accesul la un computer este extrem de simplu.
Asa cum si dealerul ajunge mai usor la un copil decat o face parintele lui.
Haideti sa ne uitam putin la niste filmulete.
Sa reflectam la noi, la copiii nostrii, la viata noastra in generala.
In lume se poarta inca razboaie, femei sunt violate, copii maltratati si violati.
Se vand copii pentru organe.
Pornografia infantila este in floare.
STOP! oferta asta nu ar exista daca cererea ar disparea.
Sa punem in balanta binele si mai putin binele, greselile si lucrurile bune pe care le facem.
Iubesc orasul in care locuiesc, pentru ca este curat, ma simt in siguranta, oameni sunt prietenosi si zambitori, copiii alearga fara nici o teama, poti sa-ti lasi geanta pe scaun fara teama.
Iubesc pacea si linistea de care sunt inconjurata.
Vreau sa fiu un cetatean model si ofer inapoi la fel de mult pe cat primesc de la comunitatea in care traiesc.
Ai invatat ceva din istoria ta personala?
Tu ce oferi inapoi?
Cum te simti acum dupa ce ai vazut aceste filmulete?
Este usor sa distrugi, cel mai simplu este sa fi violent.
Unui copacel ii trebuie ani sa creasca, dar poate fi distrus intr-o secunda.
sa scrii o carte valoroasa dureaza luni chiar ani
sa pictezi un tablou dureaza luni posibil ani
sa ridici un bloc dureaza ani
sa cresti un copil dureaza o viata
Oare de ce noi nu mai vrem sa crestem nimic si suntem hotarati sa distrugem.. si din pacate distrugem ce este mai accesibil: adica incepi cu tine si cei din jur.
sunt sute de filmulete pe youtube legate de toate razboaiele trecute sau prezente.
De ce va lasati copiii sa se joace cu jocuri atat de violente?
De ce permiteti sa li se spele creierul si dupa ne miram de ce se intampla?
Injuram Guvernul Romaniei, facem ore intregi discutie sterila?
Acorzi atata atentie copilului tau, vietii tale, cata ii acorzi lui Basescu?
Pe Basescu il doare la basca de tine…
Viitorul nostru sunt copiii, cu Basescu sau fara Basescu.
Nu am fost si nu sunt fana a lui Basescu, nu l-am votat, dar chiar nu-mi plac discutiile inutile si timpul pierdut.
Razboiul este cu noi insine.
Daca acum nu ni se intampla nimic, asta nu inseamna ca nu se poate intampla la un moment dat.
Indiferent cat iti este de bine, tie personal, nu traiesti intr-un glob de sticla. Esti la fel de vulnerabil ca fiecare.
Maddie Ancuta
Am vizitat Muzeul dedicat celui de-al doilea razboi mondial, Londra, pe 30 decembrie 2012.
