Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: EU

Romani in lume

Eu

Published by:

ganduri de viataEu. Nu am vazut atatia oameni zambitori si relaxati intr-un an in Londra, cati am vazut astazi in centrul Timisoarei.

Viata e ‘pe val’ acolo si e lesne de inteles, parca nu se pune accent pe altceva, societate de consum foarte bine controlata(consumam fiinte inainte de toate:-), in care nu exista suflet si sensiblilitate sau ma rog, nu prea exista, in care zi de zi eram satula sa privesc fetele triste si deprimate din autobuze si metrou(pe strada nici nu aveam cand sa le observ, la cat de grabiti sunt oamenii si la ce ritm de viata exista), in care, in scurt timp ajunsesem si eu asa, “Tu- Maria, care iubesti oamenii?”

Da, eu care in general ma adaptez repede, eu ma izolam singura pentru ca imi doream liniste si aveam nevoie de liniste (de liniste interioara inainte de toate:). Am plecat pentru ca simteam ca nu mai aveam de ce sa raman, pentru ca am urmat o Facultate in Comunicare in care nu m-am regasit nefind alegerea mea, pentru ca mereu mi-am dorit sa studiez fie psihologia, fie arta sau impreuna daca se putea, pentru ca eram nemultumita de ce aveam sau ce nu aveam si m-am hotarat sa-mi creez singura propria viata. Sigur ca m-am implicat in fiecare moment  al crearii propriei mele vieti pana atunci, dar de ce nu ma regaseam nicaieri in ea? Singurul lucru mai imposibil decat cel de a ramane , era sa plec, sa-mi urmez visele si vocea interioara. Nu-mi doream sa ranesc pe nimeni, vroiam sa ma furisez in liniste pe usa din spate si sa nu ma opresc din alergat pana ce n-as fi ajuns la destinatie. Am mai luat o hotarare, sa ma rog, stiti voi,  lui Dumnezeu, in care nu mai credeam de mult. Un concept destul de strain pentru mine, incat era sa incep cu ‘Sunt o mare fana al lucrarii tale’. Mi-a  fost foarte usor sa ma indepartez de El, de valorile mele spirituale, de viata. Daca tu mi-ai luat ce aveam mai de pret, eu iti neg existenta, ba mai mult o sa te sfidez la nesfarsit si o sa demonstrez si altora ca nu esti decat o poveste. Dar viata mereu are un simt ciudat al umorului.

LondraIn urmatoarele zile ma intorc in Londra, in urmatoarele luni cu siguranta imi va lipsi atmosfera de aici, oamenii, locurile, poate pe alocuri si sistemulJ))) Am chef de glume dar de fapt, primul lucru de care ti se face ‘dor’ cand ajungi in Londra (in afara de familie) e sistemul romanesc, care ti-e cunoscut si e normal sa fie asa. dar ceea ce imi doresc sa subliniez e faptul ca, fie ca traiesti in Londra sau in Paris, Roma, Timisoara, Bucuresti, ele nu sunt doar niste orase si niste locuri care indiferent de frumusetea/lipsa de frumusete, oportunitatile/lipsa de oportunitati care le caracterizeaza, sunt importante ca si locuri de trait in masura in care in acele locuri simtim si reusim sa ne realizam si sa le asimilam ca fiind acel “acasa” de care avem nevoie, in toate aceste locuri exista oameni fericiti sau nefericiti, iar cine este fericit este fericit la fel de mult in oricare din acele orase, iar cine este nefericit este la fel de nefericit in oricare din ele. Ma gandeam la pasarile calatoare atunci cand migreaza, nu au harta si nici macar nu migreaza pentru ca ar sti drumul, sunt mii de kilometri, dar au in ele un fel de “GPS” si zboara dupa cum le spune acel simt intern incotro sa o apuce. Acest simt nu le inseala. Tot asa si eu, tu, oricare alta persoana, numai noi stim cu siguranta dar mai ales simtim ce este bine pentru viata noastra si ce ne implineste, ce ne face fericiti.

Cine stie ce e mai bine pentru mine decat eu?

Cine imi poate spune mie ce inseamna viata, iubirea pana nu ce ajung sa le experimentez, sa le inteleg?

Acum trei ani cand inca ma aflam pe bancile Facultatii de Comunicare din Timisoara, cu toate ca aveam planuri mari de cucerire a lumii, dar nestind oricum la vremea aceea unde ma va purta viata J) am primit cadou de la o persoana draga romanul Identitatea, de Milan Kundera. Un roman de vreo 150 de pagini ascuns intr-o coperta mov. In mijlocul acesteia sunt ilustrate doua chipuri: unul masculin si celalalt feminin, prezent in planul secund, pare ca-l vegheaza pe primul. Personajele se afla fiecare in cautarea celuilalt si ajung in cele din urma la Londra, unde ating fiecare o alta latura a identitatii lor. Ei par a fi doua suflete pereche ce se completeaza reciproc, doua jumatati de personalitate ce o intragesc pe cea comuna: Identitatea, ceea ce sunt impreuna. La un moment dat imi intalnesc si numele in carte.

Cred cu tarie ca nimic nu e intamplator, viata mi-a demonstrat de prea multe ori contrariul, iar lucrurile se intanpla cand trebuie, nu cand iti doresti tu.

Acum stiu ce ma face fericita, ce imi doresc, mereu incerc sa fiu mai aproape de mine prin tine, prin iubire, prin viata.

Pe curand suflet frumos,

Maria

mai multe articole in Arta de a fi Tu

Arta de a fi TU

Libertatea intre oglinzi paralele

Published by:

oglinzi paraleleDe multe ori ma uit in oglinda si ma intreb cine sunt…

De fiecare data vad diferite chipuri care sunt doar momente ale vietii mele.

Ma intreb adesea ce iubesc. Am raspunsul scris in inima. Iubesc libertatea, starea de fericire, spiritul liber, albul si rosul, iubesc ploaia  la fel de mult ca si verdele.

Ma iubesc pe mine.

Ma intreb adesea de ce-mi este teama.

Imi e teama de lasitatile mele, de micile minciuni care-mi macina gandurile, de curajul de a fi cine sunt cu adevarat, de puterea de a spune DA atunci cand spun NU, doar pentru ca nu corespunde cu normele societatii in care traim. Nu iubesc lipsa mea clara de libertate. Pentru ca stiu ca mintea mea este inca ancorata in reguli care intra in puternica contradictie cu atitudinea mea libera.

Ne nastem  liberi…dar ne pierdem libertatea in timp.

Vorbim de libertatea cuvantului..desi cuvantul ne este luat de foarte multe ori

Vorbim de spirit liber…desi liberi suntem atunci cand ne inrobim spiritul

Vorbim de libertatea de a trai liberi…desi suntem constransi de legi, preconceptii, reguli ale societatii.

Suntem noi cu adevarat dispusi sa fim liberi? Oare stim cu adevarat cum sa raspundem libertatilor primite… Regulile sunt facute de oameni pentru alti oameni pentru a controla libertatea.

Suntem cu adevarat liberi?

Cine constrange libertatea? De-a lungul vremurilor am vazut ca adevaratele spirite libere care au sfarsit prin a fi ingenunchiate, asasinate, arse pe rug. Filosofi, initiati, vizionari. Oameni care au rupt lanturile impuse de societate.

Societatea de azi inca condamna relatia dintre un barbat tanar cu o femeie matura desi este intotdeauna acceptata relatia barbatului cu o femeie mult mai tanara decat el.

In primul caz este imoral

In al doilea caz este absolut normal si sanatos.

Planeta este inca zguduita de razboaie duse in numele religiei. Cu ce drept o tara porneste razboi impotriva unei alte tari doar pentru ca religia nu corespunde conceptului mondial?

Se pornesc razboaie in numele libertati..o situatie ironica.

De ce adultul ridica mana asupra copilului? Doar pentru ca el este puternic? Unde este libertatea copilului de a fi ceea ce s-a nascut sa fie?

De ce barbatul  inca este convinsa ca are drepturi depline asupra unei femei?

Unde este libertatea femeii care vrea sa traiasca liber?  De cate ori nu am auzit despre femeile libere condamnandu-le ca sunt libertine.

Libertatea este un mod de percepere a unei stari sufletesti.

Unde incepe libertatea si unde se termina?

Libertatea se vinde la kilogram? pentru uni mai ieftina pentru altii mai scumpa

Vorbim de libertatea fizica, religioasa, spirituala, morala.

Am gustat libertatea.

Are un gust puternic de  zbor.

si cu toate astea ma uit in oglinda, vad imaginea mea distorsionata datorita lipsei de libertate.

Intotdeauna m-au fascinat oglinzile care distorizioneaza imaginea

De multe ori viata este oglinda in care ne reflectam.

Acelasi EU  vazut odata: lung, gras, pitic, hidos, constrans, umilit, ridicol si foarte rar asa cum este EL. Adica puternic, mandru, rebel si nesupus.

Ma intreb adesea ce-mi doresc.

Imi doresc ca spiritul meu liber sa tasneasca intr-un zbor inalt si neintrerupt spre libertatea dupa care tanjeste.

Tu ce-ti doresti?De ce anume iti este teama?

 

Maddie Ancuta