Primesc foarte multe intrebari legate de viata in UK, gasirea unui job, conditii de viata, scoala, cum se pot obtine actele, daca sunt sanse de obtinerea unui job, de a avea o viata decenta.
Intrebarile acestea sunt normale, sunt firesti.
Eu personal incurajez pe toti cei care vor sa-si schimbe viata sa o faca.
Dar sa fie determinati sa munceasca din greu, sa nu renunte indiferent cat de greu o sa fie.
Nu este deloc usor si nici simplu sa o iei de la zero intr-o alta tara, total necunoscuta, cu obiceiuri, reguli, legi straine.
Eu nu pot lua decizia asta in numele nimanui. Fiecare se cunoaste, stie ce poate, stie ce doreste.
Dar daca fiecare in sinea lui simte ca trebuie sa plece atunci sa o faca.
“Casa” nu este locul unde te nasti, ci locul in care te simti bine, esti fericit, esti calm.
Am spus adeseori ca orasul meu este Londra, desi sunt nascuta in Targoviste Romania.
Desi rudele mele, parintii pe care ii iubesc foarte mult, fratele meu, nepotii mei sunt in Romania, orasul in care eu ma simt acasa este Londra.
Si azi o sa va povestesc cum am ajuns in Londra, cum am muncit, cum mi-am castigat drepturile aici.
Dar decizia legata de cautarea unui loc de munca in UK sau oriunde in lumea asta depinde doar de TINE.
Pentru unii este mai usor, pentru altii mai greu.
Vietile sunt diferite, situatiile in parte sunt diferite, ceea ce merge pentru cineva nu este obligatoriu sa functioneze pentru toata lumea.
In 2009 iulie am ajuns in Londra.
Veneam la o fosta clienta de a mea, nu ne cunoasteam foarte bine, dar am discutat deschis, ne stiam din oras si i-am cerut sa-mi spuna daca ma poate caza pana imi gasesc ceva si ma pun pe picioare.
Intre timp am devenit cele mai bune prietene: suntem alaturi una de cealalta atat la bine dar mai ales cand ne este greu.
Dar pana sa-mi cumpar biletul, sfatuiesc pe fiecare sa studieze foarte bine unde vine, ce are de gand sa faca. Nu te arunca cu capul inainte, este foarte greu sa te intorci inapoi. Iar eu stiu destul de multi romani care au ajuns pe aeroport la Luton si nu au stiut in ce directie sa o ia, pentru ca nimeni nu-i astepta.
Prietena mea mi-a spus ca a vorbit cu un englez care avea o companie de cleaning si ca deja o sa ma ajute cu cateva joburi.
Sa spunem ca era un punct “rezolvat”, in realitatea nu am lucrat niciodata pentru firma respectiva.
Hotararea de a ma muta in Londra a fost brusca, nu stiam mai nimic despre emigrare, drepturi de munca etc (eu avand o situatie buna in Romania).
Dar am inceput sa ma documentez si atunci am aflat ca romanii au inca restrictii pe piata muncii britanice.
Mi-am spus atunci ca trebuie sa-mi iau acte si drepturi in UK.
Asa ca am gasit cea mai buna solutie pentru MINE (si pe care o recomand tuturor celor care ma intreaba), cea mai grea dar si cea mai sigura.
Am hotarat ca voi obtine actele necesare ca si student.
Am cautat pe net, am gasit o scoala acreditata de Home Office, m-am documentat si am stiut ca asta e calea pe care o voi urma.
Avand acte este mult mai simplu sa-ti gasesti de munca.
I-am spus prietenei mele de scoala respectiva si de varianta mea (ea desi era in UK de 1 an de zile nu stia varianta asta) mi-a spus ca scoala este in partea opusa unde sta ea.
Mi-am luat biletul de avion, bagajul, banii (cred ca la vremea respectiva 3500 de lire), un telefon necodat, laptop, actele, diplomele mele traduse, CV-uri etc, mult curaj si determinare.
Prietena mea m-a asteptat la aeroport si m-a sfatuit intotdeauna de bine legat de ce trebuie sa fac.
Era cu baietelul ei. Asa ca am dormit o luna de zile la ea in casa, pe o o saltea pusa in bucatarie, pe care o ridicam dimineata pentru ca nu aveam loc sa trecem (am lasat in tara un apartament mare si foarte frumos).
A doua zi prietena mea m-a dus la banca HSBC sa-mi deschid un cont.
La vremea accea era singura banca care dechidea fara prea multe intrebari conturi pentru romani.
Deschiderea contului este primul lucru care trebuie facut, este dovada de proof address. Oriunde te duci, lumea te intreaba de “dovada de adresa”.
Mi-am cumparat cartela Lebara pentru a putea da telefoane, a-mi cauta de munca.
Am inceput sa ma obisnuiesc cu tot ce era strain si mai ales circulatia ciudata pentru noi.
Mi-am pus chiar de a doua zi anunturi pe Gumtree si Vivastreet in care imi ofeream serviciile pentru curatenie sau baby sitter.
Ce altceava as fi putut cauta? Eram o persoana fara nici un drept, nu aveam nici un fel de identitate.
E adevarat, aveam un CV stufos din tara, o gramada de diplome traduse care NICIODATA (in cazul meu) nu mi-au folosit sau nu acolo unde as fi vrut.
La cateva ore dupa ce mi-am postat anuntul de cleaning pe Gumtree mi-am gasit primul si de altfel unicul meu client, la cleaning. Dar am fost tare norocoasa. Primul meu job era platit cu 10 lire pe ora.
Am fost, am vazut casa, englezul a fost tare incantat de mine, sunt un om care inspira incredere, si dupa ce am avut minim interviu am inceput munca chiar de a doua zi.
Englezii sunt destul de suspiciosi, asa ca este foarte important, in cazul in care nu cunoasteti pe nimeni care sa va ia cu ei la munca si trebuie sa va descurcati pe cont propriu, trebuie sa prezentati incredere. Majoritatea cer recomandari.
Deci primul meu job a fost un job gasit online pe baza unui anunt pus pe Gumtree, chiar a doua zi dupa ce am ajuns in Londra.
Intre timp englezul (un tip extraordinar si de mare incredere) cu firma de cleaning a venit sa ma cunoasca, sa-mi faca dosarul pentru a-mi da de munca.
L-am vazut o singura data, la scurt timp el a plecat in concediu iar eu datorita scolii m-am mutat din partea de west a Londrei in sudul Londrei.
Deci
1. am depus actele pentru a-mi deschide cont la banca
2. mi-am facut conturi si pus anunturi pe www.gumtree.com
3. M-am dus la scoala sa ma inscriu. Mi-am platit taxa de scolarizare, mi-am facut dosarul pentru Home Office si l-am depus.
4. Incepusem sa-mi caut casa sau un apartament. Realitatea a fost tare dura. In Romania eram obisnuita sa stau singura, avand un apartament foarte mare si modern. Aici am avut un soc cand am vazut ca trebuie sa impart bucataria, baie cu inca 5-6 persoane. Pentru asta recunosc ca nu am fost pregatita. Asa ca zeci de ore de cautat pe net camere pentru chirie, vizite, ma uitam la zona, la vecini, la cine urma sa impart WC-ul si bucataria.
Toate astea inseamna bani: telefon, transport.
5. Aveam un job de cleaning foarte aproape de casa in care locuiam. Am inceput si scoala. Faceam 3 ore dus intors drumul spre scoala, plus 3 ore scoala. 6 ore. Cand sa mai muncesc? Era absolut clar ca eu trebuie sa ma mut cat mai aproape de scoala. Ca sa-mi permit sa ma duc la scoala si sa am si un job.
Asa ca am renuntat la ideea de a cauta o camera in zona unde locuia (locuieste)prietena mea si m-am reorientat spre zona unde era scoala. Alte telefoane, ale emailuri si alte vizite. Toate astea asa cum am spus inseama bani.
Am gasit in sfarsit o camera foarte draguta in casa unui indian. Era ce-mi doream. Curata, zona fantastica si aproape de scoala (10 minute cu trenul sau 20 de minute cu busul, de la o ora si jumate dus, 1 ora si jumate intors).
Camera si conditiile m-au costat 400 de lire pe luna.
Legat de chirii, pentru ca sunt adesea intrebata.
Cand vii de unul singur, fara sa cunosti pe nimeni, este evident ca trebuie sa ai bani la tine.
Foarte greu (pentru cei care nu se duc in zonele unde sunt romani, desi nici acolo nu e usor sa negociezi, dar poate mai gasesti sa te intelegi), foarte greu sa-ti iei chiar si o camera.
Proprietarul daca locuieste cu tine este in aceeasi situatie ca si tine. Si lui ii este teama sa te ia in casa si are nevoie de garantii. Daca nu-i place, poti sta cu banii in buzunar ca nu te primeste in casa.
In general se ia chiria pe o luna si depozitul ptr inca o luna sau 2 saptamani sau in fctie de casa, apartament, in cazul in care doresti sa locuiesti singur, iti cere depozit pentru 6 luni.
Chiria plus depozit.
Trebuie verificat, intrebat daca in chirie sunt incluse si bill-urile (apa, curent, gaz, internet, council tax- impozitul) ptr ca daca ele nu sunt incluse pe langa chirie trebuie sa le platestii separat si pe celelalte. In general sunt incluse, dar eu am stat intr-o flat si pe langa chirie, plateam curentul separat, pentru ca era “cu cheie”. Adica cat plateai atat consumai.
Sa recapitulam: chirie +depozit (garantia, pe care la sfarsit proprietarul ti da sau nu inapoi, in functie de ce contract, de cum arata camera etc).
Intr-un an de zile m-am mutat de 3 ori. Stau acum intr-un apartament intr-o zona curata si frumoasa.
Bun. M-am mutat in sudul Londrei. Ma duceam la scoala. Era momentul sa-mi caut de munca. Inca nu primisem yellow card-ul. Toatea astea le-am facut intr-o luna. Aveam jobul in westul Londrei la cleaning la care am renuntat dupa 1 an si jumate cred.
In fiecare sambata mergeam cu trenul+schimbam doua metrouri pentru a ma duce la primul job gasit. Merita? Da. Pentru mine merita, imi plateam din jobul respectiv travel cardul pentru scoala. Orice lira castigata aici este valoroasa.
Intre timp cautam zilnic de munca. Unele joburi erau mici, departe si prost platite asa ca nu se merita.
Pana intr-o zi cand am fost chemata la un interviu in orasul in care locuiam de o familie de englezi get beget si care aveau nevoie de o persoana de incredere pentru copiii lor.
M-am dus cu CV-urile si experienta mea din Romania cu lucrul cu copiii, acte doveditoare si recomandare de la prietena mea. Englezoaica a sunat-o pentru referinte.
M-a placut, asa ca am luat jobul, bine platit.
Aveam un job permanent, dupa amiaza, un job de sambata, in cursul saptamanii ma duceam la scoala.
Intre timp mi-au venit actele de la Home Office. Goana dupa un alt job a inceput din nou. Pentru ca aveam nevoie de pay slip (fluturascu salariul si orele de munca) sa pot demonstra la Home Office ca am muncit si invatat timp de 12 luni.
Mi-am facut programarea pentru Insurance Number. Pe care l-am obtinut imediat.
Alte anunturi. Alte telefoane. Aveam nevoie de un job de maxim doua ore pe zi, pentru ca ma duceam la scoala si aveam job de dupa amiaza.
Intr-o zi am gasit si jobul cautat. La o firma de curatenie, care avea contract chiar in orasul meu la un pub. M-am dus si m-am apucat de treaba.
Primul meu job, angajat cu acte?
Strangeam mucuri de tigari din fata pubului in fiecare dimineata de la 5-6, era iarna si eu trebuia sa strang mucurile inghetate din fata pub-ului.
Strangeam mucurile de tigari si ma gandeam amuzata ca eu am reprezentat Romania in SUA si aveam mai multa pregatire decat jumate din orasul in care traiesc.
Dar pentru mine a fost perioada cea mai misto. O experienta de viata pe care nu o voi uita niciodata:)))
Am spalat geamuri, cu scara in carca si cu barbatii care se uitau la fundul meu cand ma cocotam peste tot sa spal geamurile.
Pana cand intr-o zi am fost ” avansata”:)), adica am intrat in pub. Si am primit un aspirator, carpa de praf si solutii pentru geamuri. Cel putin nu-mi mai ingheta fundul de frig.
In doua luni aveam 3 joburi, ma ducem la scoala, aveam acte.
Schimbam de 5 ori autobuzul pe zi si de 6 ori trenul.
Munceam de luni pana duminica. Duminica munceam doar doua ore.
Ziua mea incepea la 5 dimineata si se termina in jur de 9 sau 10 seara.
Sambata ma duceam la jobul de la pub, dupa ce terminam munca acolo, luam trenul, metroul sa ma duc la jobul meu de cleaning din westul Londrei.
Mi s-a intampla adesea sa ajung acasa imbracata in hainele de munca si sa-mi spun: “ma intind 10 minute si dupa ma scol, ma spal si manac ceva”. Ma trezeam a doua zi la 5 dimineata, gata imbracata de o noua zi de munca.
Ziua mea era asa: 5 dimineata dus la pub 2 ore, ma intorceam acasa sa am schimb sa ma duc la scoala, dupa care ma intorceam de la scoala, in orasul meu si luam trenul sa ma duc in alt oras pentru a lua copiii englezi de la scoala, si ma intorceam cu ei de la scoala in orasul in care locuiam.
Nu-mi mai cautam si alt job pentru ca nu mai avem timp sa mai muncesc, dar daca as mai fi avut 8 ore libere sigur as fi avut si al 4 lea job.
Dar pentru ca nu am mai avut timp si pentru un al patrulea job m-am intors la pasiunea mea pentru scris si fotografie.
In putinul timp liber vizitam Londra care este fantastica si scriam.
Dar printre multe telefoane primite si atentie!!!! la anunturile puse pe net si aici ca peste tot sunt tot felul de “tepe”
Primeam telefoane de la tot felul de barbati care ma intrebau daca pot face curat topless, daca vreau sa castig bani mai usor.
La inceput eram socata pana am inteles ca multe din anunturile postate pe net erau anunturi care ofereau oficial cleaning, dar in realitate era anunturi care camuflau oferte sexuale.
Imi amintesc perfect ca imediat dupa ce am pus anuntul meu pe gumtree si m-a sunat englezul pentru curatenie, la mai putin de 30 de minute am primit un alt telefon.
Asa cum am spus era a doua zi a mea in Londra.
Am raspuns. S-a prezentat ca fiind de la spitalul din Ealing si ca face un sondaj. Eu curioasa si vrand sa invat cat mai multe am spus da.
Intrebari legate de varsta, sanatate etc.
La un moment dat imi spune ca vor fi niste intrebari mai delicate legate de sex si protectie.
Am spus. ok
Pana cand m-am prins ce urmareste. A inceput sa vorbeasca despre sexul anal, oral si ma intreba cum imi place.
“I beg your pardon?”
Omul incepuse sa gafaie in telefon asa ca am inchis conversatia.
Acum sunt convinsa ca nu era din partea nici unui spital, dar atunci nu stiam nimic, probabil ca el s-a prins repede din conversatie ca sunt straina si naiva.
Am invatat multe, recunosc ca nu am avut experienta de viata. In Romania am avut o alta meseria, nu am avut de a face niciodata cu anumite lucruri. Pot spune ca eram ca un copil de nestiutoare, dar pentru ca sunt inteligenta m-am prins repede de cum sta treaba si am reusit sa scap de multe tepe.
Dar chiar si eu de la primul meu indian nu am reusit sa-mi mai scot depozitul. Deci 200 de lire practic furati de indian.
Peste tot sunt oameni care vaneaza oameni naivi, care nu au experienta, care sunt straini, care au nevoie de ajutor.
Toata lumea stie ca in SOHO este plin de romance care fac prostitutie, femei care alearga dupa clienti in piele goala.
Sunt femei care se ofera si ptr 5 lire pentru ca au nevoie de bani ptr droguri.
Evident ca nu doar in Soho. Londra este plina de femei care fac prostitutie.
Dupa un an si jumate de muncit nebuneste, mi-am luat blue cardul, adica rezidenta britanica.
Recunosc ca profit din plin de acest card albatru. Am muncit mult prea mult pentru el.
Realitatea este ca lucrurile s-au schimbat foarte mult si de cand am venit eu in Londra.
Am vorbit cu romani care sunt aici de 30 -20 de ani si care au o situatie foarte buna.
Toti mi-au spus ca niciodata nu ar fi crezut ca lucrurile se vor strica atat de mult in UK.
Dar tot se merita sa incerci.
Multa lume ma intreaba de acte.
Eu cunosc romani care nu au reusit sa-si ia NINO, dar muncesc. Aduna fier, vand, lucreaza prin diferite locuri, fac gradinarit. E adevarat ca avand acte este mult mai simplu sa-ti gasesti de munca.
Self Employed este PFA persoana fizica autorizata.
Aici nu este ca in Romania.
Adica intai trebuie sa te apuci de munca, sa-ti gasesti de munca si trebuie sa anunti ca ti-ai gasit de munca in timp de o luna de la data inceperii muncii.
Daca demonstrezi asta, atunci obtii si actele.
Important este sa te apuci de munca, actele le faci dupa ce incepi munca, nu inainte de incepe munca.
Concluzie.
Eu incurajez pe fiecare sa vina in UK sau sa plece oriunde simte ca poate fi mai bine.
Dar sa fie hotarat sa munceasca. Evident sunt si romani care fura, inseala, fac prostitutie. Nu cunosc cum se descurca ei.
Eu stiu situatia mea si prietenilor mei care au muncit si muncesc aici.
Trebuie sa ai un minim de cunostinte de engleza. Pentru ca este concurenta foarte mare si nu ai cum sa razbesti daca nu te descurci cat de cat.
Daca ai pe cineva care te ia la munca este altceva, dar daca vii pe cont propriu ca mine si traiesti printre englezi nu ai ce face.
Iar lucrurile va spun din experienta, s-au schimbat dramatic si fata de acum 3 ani cand am venit eu aici.
Bani. Depinde foarte mult unde vei locui si la cine te duci. Daca stai la prieteni este altceva. Eu la prietena mea am platit totul. Am fost multumita ca am avut unde sa pun capul jos noaptea. Nici ea nu avea o situatie grozava.
Bani: chirie (minim 300 de lire camera single, depinde de zona, de cati sunt in casa etc), depozit (2 sapt sau o luna sau chiar doua), transport, telefon, mancare, pentru cine fumeaza tigari, daca nu ai laptop atunci tb sa te duci la internet si platesti si acolo.
Foarte greu sa-ti gasesti imediat de munca. Poate ca da, poate ca nu. Ai nevoie de bani pentru cel putin inca o luna, altii chiar mai mult. Dar sigur eu spun bani de supravietuire pentru trei luni.
Depinde foarte mult de determinarea si indemanarea ta, de zona in care ajungi, de viata din zona respectiva.
Sunt foarte multe aspecte de care trebui sa tii cont, asta daca nu te arunci cu capul inainte.
Fiecare face cum vrea.
Sunt si foarte multe avantaje, oferte in tara asta si o sa scriu si despre ele.
Am continuat sa invat, sa ma adaptez tarii, orasului in care stau. Am ajuns la capatul unui drum, dar sunt acum pe un alt drum, calatoria nu se termina aici.
Povestea mea continua.
Ca mine sunt foarte multi alti romani.
Inca o data eu incurajez pe fiecare sa-si urmeze visul. O viata noua, sa-si ajute familia, sa incerce alte experiente. Motivul nu are importanta.
Legat de munca. SFAT!
Nu va limitati sa va cautati de munca printre romani. De munca se gaseste, dar trebuie avut un minim de cunostinte a limbii engleze.
Gasiti pe site Engleza. Copiati cursurile, listati-le si invatati engleza. Au trecut vremurile cand gaseai de munca si fara sa stii engleza.
Cand lucram la firma de curatenie, angajatorul avea conditii clare de cunostinte minime de citit si vorbit engleza. Erau solutii care trebuiau folosite si trebuia sa stii sa citesti si sa urmezi instructiunile lasate.
Doar privat mai gasesti munca in cleaning si fara sa stii prea multa engleza, dar repet daca esti pe cont propiru este greu sa te intelegi cu proprietarul. Recunosc eu am cautat sa muncesc doar pentru englezi. Sunt seriosi si nu te pacalesc, in ce la mai rau caz te da afara, dar nu profita de tine.
Concurenta este mare.
Pune anunturi peste tot online, fa oferte, scrie fluturasi si pune-le pe la casele oamenilor, du-te in pub-uri, restaurante, tot timpul au nevoie de oameni la munca. De aia ai nevoie de bani pentru telefon si transport. Daca stai in casa nu vine nici un job la tine.
La agentii este aproape inutil sa te duci, daca sunt englezesti si nu ai acte. Cele romanesti nu stiu deci nu pot spune nimic.
Dar iti poti gasi de munca si fara acte si asa se si face. Dupa ce ai jobul te duci si aplici pentru acte.
Mai mult informatii gasiti aici. Site-ul oficial pentru joburi, drepturi, benefituri, scoli, educatie etc
daca ai acte poti cauta aici munca
https://www.gov.uk/browse/working/finding-job
Munca voluntara este foarte importanta aici si te ajuta enorm, dar este destul de greu si sa muncesti voluntar.
Dar pentru mine este o alta experinta importanta de viata pe care am trait-o. Am muncit si voluntar si am invatat foarte multe lucruri importante.
Diplomele din tara si studiile din tara nu folosesc foarte mult decat ca si experienta personala. Toti angajatorii cauta sa ai studii aici.
Maddie Ancuta
pentru cine vrea sa stie de ce am plecat si de unde am plecat din Romania.
De ce am plecat? O sa va spun cate ceva despre mine ca fiecare sa inteleaga ca atunci cand doresti ceva nu conteaza pozitia, scoala educatia pe care o ai, ci doar motivatia.
In cazul meu este putin mai straniu.
Pana in 2008 am avut doua firme o firma de curatenie si un afterschool, plus ca eram presedintele unui ONG care se ocupa cu promovara tinerilor si copiilor talentati si ii sprijineam pe cei defavorizati.
Prin acest ONG si promovarea pe care eu o faceam Romaniei la nivel international, am fost invitata in SUA sa discut despre problemele dar si solutiile pe care le puteam implementa in invatamantul romanesc, promovarea si sustinerea copiilor talentati dar si sprijinirea copiilor care proveneau din familii sarace.
Am primit invitatia pe banii americanilor, mi-am platit singura drumul in SUA, pentru ca cei din tara nu erau interesati in promovarea acestor proiecte, desi sustineau alte “proiecte” .
La intoarcere din SUA, cand au aparut in 2007 primele fonduri POSDRU stiam ca este sansa noastra unica de a schimba viata unor copii, o orasului etc.
Asa ca am scris un proiect pe fonduri POSDRU dedicat pentru 3 gradinite din orasul meu. Proiectul ar fi sustinut peste 50 de copii care proveneau din familii defavorizate, copii cu diferite probleme medicale, copii abuzati emotional si sexual. Inclusiv modernizarea gradinitelor.
In proiect am implicat pe cei din cadrul prefecturii , inspectoratul scolar, cele trei gradinte, psihologi etc.
Din pacate partenerul nostru oficial primaria avea alte treburi (campanie electorala) asa ca nu au sustinut acest proiect care avea 99% sanse sa primeasca fonduri. Era vorba de 1.5 mil de euro la aceea vreme.
Mult mai tarziu am aflat ca de fapt a fost un conflict politic: inspectorul scolar si primarul erau din tabere opuse politice, desi proiectul era scris si propus de mine.
Am incercat si in zona rurala sa atragem primariile. Dar ptr fiecare in parte partea de educatie, scolarizare era ultima lor grija.
Atunci EU atragea atentia ca Romania pierde foarte multi bani si multe oportunitati pentru ca nu atrage prin proiecte fondurile necesare sa rezolve problemele sociale sau educationale.
Proiectul meu nu era atractiv pentru ca nu se puteau sustrage banii, controalele fiind minutioase.
Asa ca.. mi-am spus ca e momentul sa-mi vad de drumul meu(povestea este mult mai lunga si mai complicata dar nu are sens sa o detaliez acum)
Una dintre colaboratoarele si coautoarele din partea Prefecturii dupa asta a plecat si ea in Lituania.
Eram un grup de oameni care ne uitam uimiti la foile in care erau ore de munca, cercetare, sperante. Iar autoritatile ne-au dat cu “flit”
Romania este foarte complicata si agresiva ca legislatie pentru firmele care vor sa se dezvolte si absolut inumana in ceea ce priveste partea sociala.
O sa trec peste abuzurile fiscale si problemele legislative pe care toata lumea le cunoaste.
Sunt fost realizator de emisiuni radio. Am facut practica in Antena 1. Am inca foarte multi fosti colegi care lucreaza in diferite televiziuni si mai multi plecati in lumea intreaga.
Am lucrat ca inginer de sistem in Biblioteca Judeteana Targoviste, am fost “pionierul” (aveam 25 de ani) care a adus primele calculatoare in biblioteca, a facut prima retea de calculatoare, a instruit oamenii si a tinut legatura strans cu Ministerul Culturii si Prefectura.
Manager de proiect pe Fonduri Europene.
Diferenta dintre mine si multi alti “manageri” a fost ca eu ca si fost jurnalist nu am vrut sa pup niste “cururi nesimtite de politicieni” si am vrut sa fac schimbari concrete.
Dar in Romania doar pupatorii de funduri reusesc sa fure.. ca altceva nu se vede in Romania.
Sunt mandra.. dar sunt mandra si ca am adunat mucurile de tigari din fata pubului:) pentru mine a fost o alta experienta
Daca am un regret? Regret ca m-am intors din SUA sperand ca voi putea ajuta Romania sa creasca in ochii ei si in ochii lumii.
Nu a meritat. Iubesc Romania.
Din pacate mizeria si prostitutia politica ne arata ca politicianul roman nu ne merita.
Este doar parerea mea. Am stat destul de mult in preajma lor si le stiu obiceiurile. Nu-i iubesc si nici nu vreau sa fiu iubita de ei.
Prefer calmul si corectitudinea britanica.
