Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: Dumnezeu

Povesti Copii

Povestea Papadiei

Published by:

povestea papadieiInainte, oamenii erau mai buni decît astăzi. Pe atunci, chiar Dumnezeu venea pe pămîntul nostru, avînd ca nelipsit tovarăş de călătorie pe Sfîntul Petru. In chipul unor moşnegi bătrîni, cu haine sărăcăcioase, de-ai fi crezut că-s nişte cerşetori, umblau prin lume neştiuţi de nimeni, răsplătind fiecăruia după faptele sale…
Pe acea vreme trăia un biet moşneag. Era singur. Toţi ai lui muriseră. Lucra pe la cunoscuţi şi-i da fiecare ba o haină, o încălţare, ba de-ale gurii ori un ban de cheltuială, căci îl ştiau că e om harnic, econom şi cinstit. Mai ales toamna, cînd se făceau praznice în sat, moşul căpăta cîte şi mai cîte bunătăţi.
Dar o dată cu anii, moşul se simţea tot mai slab, tot mai bătrîn. Şi-l chinuia mereu un gînd : ,,eu am mîncat la multe praznice străine, în viaţa mea. Dar mie, care nu am pe nimeni, cine-mi va face pomeni, cînd voi muri ?“
Şi cu bruma de bani ce-i avea strînşi, înjghebă şi el cum putu un praznic de sufletul lui…
Toate fiind gata, bătrînul pofti lumea la praznic. Aşteptă mult, dar nici un om-nu-i păşi pragul.
Toţi din sat îşi ziceau : „bietul moşneag, nici el nu are ce mînca. Unde să mai mergem şi noi ? în loc să-l ajutăm, sa-i luăm şi ce are ?“ Şi nimeni nu veni la praznicul mosului...
Foarte mîhnit, neînţelegînd aşa ceva, moşneagul îşi luă tot ce pregătise ; oale cu sarmale, pilaful, colacii, luminările şi întinse masa pe la răscrucile drumurilor, pe maidanuri şi pe oriunde ştia că trece lume ; doar s-a nimeri vreun nevoiaş să guste şi din praznicul lui…
— Unde vom găsi ceva de-ale mîncării, Doamne ? grai Sfîntul Petru lui Dumnezeu. Sînt lihnit !
— Vom afla Petre — răspunse Domnul — iată satul nu-i departe.
Cum coborîră un deal, Sfîntul Petru văzu că în adevăr s-apropiau de poarta ţarinei unui sat. Ascunşi acolo, mare minune ! De o parte şi de alta a drumului, cîteva străchini cu sarmale şi pilaf, din care se ridicau aburi călduţi. Iar (deasupra colaci rotunzi, rumeniţi frumos şi cu luminări  aprinse înfipte la mijloc. Moşul nu uitase să aducă şi aci bucate.

Fără a mai întreba ceva,  Sfantul Petru se apucă de înfulicat gospodăreşte. Dumnezeu făcu la fel, după ce mai întîi binecuvîntă mîncarea.
— Totdeauna ai avut grijă, Doamne. Slăvit fie numele tău !
Se închină Sfîntul Petru, după ce-şi potoli foamea, punînd colacul şi luminarea în buzunar.
— Ba mai bine mulţumeşte creştinului cu inimă bună, care deşi sărac lipit, a adus aici tot ceea ce noi ospătăm.
Şi luminat de vorbele lui Dumnezeu, Sfîntul Petru înţelese toată povestea praznicului…
— Nu se cuvine, Doamne să rămaie nerăsplătită o faptă aşa de frumoasă — adăugă Sfîntul Petru.
— La’să, Petre, nu purta grijă — îl dojeni Atotputernicul cu bunătate.
Cînd Sfîntul Petru şi cu Dumnezeu se sculară şi  porniră  mai departe, în locul străchinilor cu bucate, se iviră, ca prin farmec, nişte cununi de frunze mari, verzi, întipse pe pămînt şi avînd la mijloc, în vîrful unor lujere plăpînde, flori galbene-aurii ca nişte făcliuţe.
Şi de atunci, în fiecare primăvară, păpădia ne stă în cale pretutindeni : pe la răscruci de drumuri, pe marginea şoselelor, pe maidanuri, pe luminişuri de pădure, unde moşul cel bun la  suflet adusese, cu mare trudă, bucate şi luminări aprinse…

Ar. Farcaş Izvoraşul, 1936, 369.
(Căbeşti-Bacău)
Vezi Tip. Leg. 10777. Este atestai în Muntenia şi Moldova în 2 variante :
Povestea păpădiei. Sol., 1936, nr.. 22, 8. (Căbeşti-Bacău).

 

tehnoredactare Maddie Ancuta

Romani in lume

O lume minunata-editie speciala de Pasti

Published by:

o lume minunataBuna dimineata dragi copii si parinti, ca de obicei va asteptam la ora 9.00 Londra, 11.00 Romania la o editie speciala pentru copii si parinti.

Astazi vom aveam foarte multe subiecte interesante asa cum v-am obisnuit dar, si un invitat special Cristian Gabriel Groman poet targovistean.

Cine este Cristian Gabriel Groman?

o lume minunata

S-a născut în Târgoviste, pe 17 septembrie 1977; a urmat cursurile Şcolii de muzică şi arte plastice – secţia pian clasic din Târgovişte timp de 8 ani (unde a susţinut mai multe concerte). A absolvit Liceul Teoretic “Constantin Carabela”, profilul matematică-fizică; a urmat cursurile Universităţii “Valahia” din Târgovişte, Facultatea de Inginerie Electrică, specializarea electromecanică, pe care a terminat-o în anul 2002. Datorită perioadei foarte dificile prin care trecea ţara (majoritatea fabricilor se închiseseră sau erau în plin proces de disponibilizare), nu şi-a găsit de lucru în domeniu. A lucrat pe litoral, în staţiunea Mamaia, ca ospătar. A revenit în Târgovişte şi s-a angajat la o fabrică, într-un laminor ce producea cornier, unde a lucrat ca şi muncitor necalificat, electrician, mecanic, sudor, manevrant, etc. timp de 3 ani. Apoi a emigrat în Italia, unde a trăit şi muncit alţi 3 ani, în Somma Vesuviana, o mică, dar frumoasa comunitate de pe lângă vulcanul Vezuviu, nu departe de oraşul Napoli. După această perioadă a ales să plece în Regatul Unit al Marii Britanii, în Londra, unde trăieşte şi munceşte şi acum, în cadrul companiei Phs Greenleaf.
Colaborează cu diverse grupuri şi publicaţii online cum ar fi “Expresia Ideii” şi “Confluenţe Româneşti”, face parte din autorii incluşi în volumul cu numărul 2 “Expresia Ideii- povestea continuă”. Anul trecut a început să posteze pe Facebook gândurile sale scrise, sub formă de note, apoi a început să realizeze clipuri video, pe care le postează pe Youtoube. La ultimele, colaboreaza cu dl. George Şerban.
Tot anul trecut, ajutat de domnul Stefan Doru Dancus, a publicat la Editura Singur, volumul personal de debut intitulat “Ganduri”, volum de versuri ce a fost nominalizat la premiile U.S.R. pe anul 2011.

„Poezia este a tuturora, în toți oamenii există poezie, iar poetul este muncitorul, traducătorul umil al sentimentelor tuturora în aceste cărți tipărite” , credea Nichita Stănescu. Acesta este unul din citatele favorite ale lui Cristian Gabriel Groman, poet târgoviştean care se numără printre nominalizaţii premiilor Uniunii Scriitorilor din România (USR) pe 2011.

“Nu scriu versuri, ci îmi aștern gândurile pe hârtie”

Înainte să fie propus la premiile Uniunii Scriitorilor din România, Gabriel Cristian Groman a fost nevoit să plece din ţară. Disponibilizările, restructurările, închiderea combinatelor şi a fabricilor a făcut ca şansele de a-şi găsi un post de inginer în domeniul electromecanic să fie aproape nule. După absolvirea facultăţii, a trebuit să lucreze în alte domenii, de la ospătar până la muncitor necalificat. A fost instalator, electrician, mecanic, sudor, dar înainte de asta, a susţinut timp de opt ani concerte la pian. Acum este stabilit la Londra şi se ocupă de ornamente şi aranjamente florale. Într-un interviu pentru Zig Zag Online, scriitorul ne-a destăinuit câteva dintre percepţiile sale cu privire la tensiunile din România, pe care le-am găsit reflectate şi în poeziile sale. 

Deşi sunteţi în Anglia, în acest moment, spuneţi “Singura mea avere, România”. Care sunt cele mai importante lucruri pentru care România ar trebui să lupte acum?

Am să încep prin a vă spune că poezia “Singura mea avere” este a unui prieten bun de-al meu, care are pseudonimul literar George de Podoleni..Această poezie m-a impresionat profund, deoarece pot spune că mă reprezintă…

Deși sunt plecat de ani buni din țară, sufletul îmi este acasă, acolo m-am născut și am crescut și consider că singura mea avere este România, cu părinții, cu locurile unde m-am născut și am crescut, cu amintiri și doruri…
Referitor la prima dumneavostră întrebare, cred că România ar trebui să lupte pentru unitate, pentru dreptate, credința și adevăr…

dar vom discuta cu dansul mai multe in direct, in cadrul emisiunii.

 

Pe scurt cateva subiecte ale editiei de azi:

Lectii de viata: 30 de vorbe ale parintilor pe care ai jurat sa nu le spui copiilor tai, dar totusi o faci

Cu totii am primit lectii de viata din partea parintilor nostri, unele bune, altele nu. Si am jurat atunci ca acele “pilde” care nu ne-au placut nu le vom rosti niciodata in fata copiilor nostri. Dar, totusi, o facem. Iata cateva exemple de vorbe care s-au dorit a fi lectii de viata, dar care n-au avut efectul scontat.

 

1. Sa stii ca banii nu cresc in copac! Trebuie sa muncesti din greu pentru ei.

2. Inchide usa, ca n-ai casa in panta!

3. Pentru ca asa vreau eu!

4. Daca se arunca cineva intr-o fantana, te arunci si tu?

5. Inceteaza sa plangi inainte sa-ti dau eu motive sa plangi!

6. Am eu ac de cojocul tau!

7. Nu te mai stramba ca ramai asa!

8.  Daca crezi ca-i asa de amuzant, de ce nu rade nimeni in camera?!

9. Daca mai vorbesti urat iti mut gura la ceafa!

10. Cand eram eu de varsta ta…

11. Hai ca nu-ti pierzi galoanele daca faci asta!

12. Pana te-nsori (te mariti) iti trece!

13. Sa stii ca pe mine pe doare mai mult decat pe tine!

14. Ia coatele de pe masa!

15. Eu te-am facut, eu te omor!

16. Asteapta doar sa vina tata/mama!

17. O sa-ti dai si tu seama cand o sa ai copiii tai!

18. Sa dea Dumnezeu sa ai un copil exact ca tine!

19. Cine te crezi mai baiete/mai fetito?

20. Daca nu vii acasa pana se intuneca, la mine in casa nu mai intri!

21. Nu m-am nascut ieri sa ma duci tu de nas!

22. Sunt oameni care mor de foame si care ar manca cu placere ce ai tu!

23. O sa ma bagi in pamant cu prostiile tale!

24. Nu te mai da mare, ca nu esti!

25. Poti s-o faci, dar n-o sa te las sa o faci!

26. Las-o balta!

27. Am stricat orzu’ pe gaste cu tine!

28. La mine in casa, joci cum iti cant eu!

29. Sterge-ti zambetul ala tampit de pe fata pana cand nu ti-l sterg eu!

30. Nu ma face sa vin eu la tine, ca e de rau!

 

Sunt asa de usor de rostit aceste vorbe. Le stim atat de bine, si ne scapa si noua in fata copiilor nostri. Stim cat de mult am suferit noi cand le-am auzit si poate ar trebui sa ne gandim de doua ori inainte de a repeta si noi aceleasi greseli.

sursa

Cum sa-ti inveti copilul ce inseamna Pastele

In cultura comerciala in care traim, este usor sa se piarda adevarata semnificatie a sarbatorii pascale de care ne apropiem. Mai ales pentru copiii mici, Pastele inseamna venirea iepurasului care le aduce dulciuri, cadouri, jucarii sau hainute noi. Intre atatea mesaje comerciale care confisca semnificatia de baza a SfintelorSarbatori de Pasti, este usor sa il pierdem pe Iisus Hristos si ce inseamna El pentru noi, oamenii, mai ales in Saptamana Patimilor si in zilele de bucurie ale Invierii.

Anul acesta, in loc sa punem accent pe iepurasii de ciocolata sau pe cadourile de Pasti, am putea sa combinam obisnuintele vietiinoastre moderne cu a ne invata copiii cate putin din ce inseamnacu adevarat aceasta sarbatoare religioasa, considerata cea maiimportanta din ortodoxie, Invierea lui Iisus. Intram in Saptamana Mare, Saptamana Patimilor, si este un bun prilej sa ii apropiem pe copiii nostri de Biserica si de Dumnezeu.

 

POVESTEA PASTELUI

Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina a anului, pentru prima data fiind sarbatorit in jurul anului 1400 inainte de Hristos.

Desi multi sarbatoresc si astazi Pastele, pentru multi el nu mai are nimic de a face cu Dumnezeu, este doar un prilej de mancare si bautura.

Sarbatoarea Pastelui poate fi asociata cu primavara. Retrezirea naturii la viata simbolizeaza noua viata pe care crestinii au castigat-o prin crucificarea si Invierea lui Iisus. Pastele crestin este similar cu doua traditii antice: una evreiasca si alta pagana. Ambele traditii sarbatoresc Invierea, trezirea la viata.

Pastele crestin deriva din Pastele evreiesc, numit Pesach, cuvantul de origine al cuvantului Pasti.
Pentru prima data, Pastele a fost sarbatorit in jurul anului 1400 inainte de Hristos. In aceasta data, evreii au parasit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura in cartea Exod (Iesirea) din Vechiul Testament ne ofera instructiunile date de Dumnezeu pentru sarbatorirea Pastilor in timpul lui Moise. Evreii din antichitate isi aminteau de faptul ca Dumnezeu i-a salvat din robia in care se aflau in Egipt.

Cu ocazia iesirii din Egipt, cand au sarbatorit pentru prima data Pastele, toti evreii trebuiau sa ia un miel si sa il sacrifice. Apoi, cu sangele mielului erau unse ramele de lemn ale usilor de la casele in care locuiau acestia.

In noaptea aceea, ingerul mortii trimis de Dumnezeu a trecut prin Egipt si a omorat toti fiii intai nascuti ai egiptenilor in casele care nu aveau pe usa sangele mielului. In casele israelitilor, nu a murit nimeni, pentru ca acestia ascultasera porunca lui Dumnezeu si au pus sangele mielului pe usile lor.

Sangele mielului oferea o garantie, un semn vizibil prin care credinciosii dadeau de inteles ca au luat in serios avertismentul lui Dumnezeu.

In ceea ce priveste crestinii, Dumnezeu a reinnoit legamantul facut cu israelitii, de data aceasta nu printr-un om, (Moise) ci prin Fiul Sau, Iisus Mesia. Legamantul cel nou nu mai este un legamant facut doar cu evreii, ci cu toate popoarele, care vor sa primeasca iertarea pacatelor prin jertfa lui Iisus Hristos.

Legamantul cel vechi purta sigiliul sangelui unui miel care trebuia sacrificat de Pasti dupa instructiunile date de Dumnezeu.

La Cina cea de Taina, in noaptea cand a fost tradat, inainte de a fi prins si arestat, Domnul Iisus a instituit sarbatoarea Pastelui nou testamental, dupa porunca ce I-a fost data de Dumnezeu.

De Pasti se sarbatoreste Invierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Duminica – a treia zi dupa Scripturi- femeile purtatoare de mir au gasit mormantul gol. Mormantul era gol pentru ca Hristos Inviase.

Impotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat si batjocorit de atunci si pana astazi, numit in deradere Regele Iudeilor, rege incoronat cu spini, rege al carui tron era o Cruce, parasit de ai Sai, pazit sub grea si rece lespede de piatra, Hristos a izbandit cea mai stralucita biruinta ce s-a vazut vreodata: biruinta asupra mortii si asupra rautatii omenesti. Aceasta biruinta a putut fi tagaduita, dar nu I-a putut fi smulsa niciodata.

 sursa

Povestiri cu talc, povestiri geografice Insula primului “Robinson”, si bineinteles asa cum v-am obisnuit vom continua sa ne distram impreuna cu Tilica si prietenii sai in Recreatia Mare- Mircea Santimbreaunu. Recreatia mare desi face parte din lectura obligatorie pentru elvii claselor II–IV recoamda cu caldura atat parintilor cat si copiilor mai mari sau mai mici. Este o lume frumoasa, plina de zambete si veselie.

pentru azi avem : Superlativul si Propozitii simple 🙂

 

Maddie Ancuta Londra

invitat special Cristian Gabriel Groman -Londra

 

 

 

 

 

Arta de a fi TU

Creionul

Published by:

Creionul

Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întreba:

– Scrii o poveste care ni s-a întâmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?

Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:

– E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, când vei fi mare.

copilCopilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.

– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!
– Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste în buna pace cu lumea.

Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mâna care ne conduce pasii. Pe aceasta mâna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.

A doua calitate: din când în când trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pâna la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se întâmpla înlauntrul tau.

Si, în sfârsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

Paulo Coelho