Considera greutatile ca fiind un dar
Vorbeam cu prietena mea care mi-a povestit doua mari reusite pe care le-a avut azi. Acestea venind dupa o perioada destul de lunga si foarte tulbure.
Discutam despre ce inseamna sa nu-ti pierzi niciodata speranta, sa continui sa crezi in tine, in ciuda greutatilor pe care le intampini.
Viata este absolut surprinzatoare.
In urma cu o saptamana amandoua aveam diferite probleme si nici o solutie. Cautam solutia.
Azi zambim amandoua pentru ca problemele au primit si raspunsurile pe care le cautam.
Viata este complicata, cateodata grea.
Personal cred ca toate aceste greutati ne dau oportunitatea sa ne dezvoltam.
Daca totul ar fi perfect, nu am putea evolua.
Ce este cu adevarat important in a confrunta problemele inerente vietii este felul in care le tratam. Nu trebuie sa devenim furiosi pe situatie, desi asta este prima reactie. Trebuie sa invatam cum sa infruntam problemele. Este adevarat ca nu este atat de simplu sa tratezi ca pe un dar, faptul ca petreci in sala de asteptare la medic 2 ore, dar putem sa invatam sa ne controlam reactiile. Daca ne certam pe holuri oricum nu vom schimba nimic. Sigur in schimb vom crea o situatie tensionata care va degenera.
Chiar si in cazul pierderii unui job, care vine cu frica, disperare, crispare, nesiguranta zilei de maine, vei afla adevaratul motiv al pierderii lui.
Personal am trecut prin aceasta situatie in urma cu 2 luni, cu 1 saptamana inainte sa plec in vacanta.
Contractul meu s-a terminat mult mai devreme decat ar fi trebuit.
Am primit o recomandare excelenta, un cec, ceea ce era foarte bine. Problema jobului ramand.
Am plecat in vacanta si m-am bucurat de ea, asteptand intoarcerea mea la Londra pentru a gasi o solutie.
In urma cu o saptamana, in fata mea s-au deschis niste usi la care nu as fi visat niciodata daca as fi ramas pe acelasi job.
Acum trebuie doar sa imbratisez toate oportunitatile care vor veni spre mine.
Am multumit in gand dar si cu voce tare pentru rezilierea contractului.
De ce s-a intamplat asta?
Pentru ca Universul a dorit sa-mi ofere o sansa la adevarata mea valoare. Universul a raspuns dorintelor mele,. Zilnic ma gandeam ca este momentul sa fac altceva.
Dorinta mi-a fost implinita!:)
Iar eu am inhatat-o din zbor.
Cand o usa se inchide, o alta usa se deschide!
Tot ce ni se intampla se intampla cu un scop, de care devenim constienti in momentul potrivit.
Nu ar fi putut sa se intample in urma cu un an. S-a intamplat cand eu am fost pregatita sa se intample.
Intr-un astfel de moment critic trebuie sa luam o pauza, sa ne detasam de toate energiile negative care vin spre noi, in loc sa dam frau liber stressului, furiei, frustrarilor care ne sunt dictate de felul in care ne simtim.
Reusind sa controlam micile inconveniente ne vom pregati sa le infruntam pe cele mari.
Recent am citit o poveste sugestiva, o poveste cu morala.
Un barbat a gasit un cocon de fluture. Intr-o zi o mica deschidere s-a vazut in cocon. Barbatul a stat si a privit ore intregi cum fluturele se chinuia sa iasa din cocon prin micuta gaura. La un moment dat parea ca s-a oprit din progresul pe care il facea. Parea ca a ajuns la capatul drumului neexistand nici o alta posibilitatea de a merge mai departe. Fiindu-i mila de fluture, barbatul decide sa-l ajute, asa ca ia o pereche de foarfeci si taie restul de cocon. Fluturele a reusit imediat sa iasa la suprafata. Dar avea un trup umflat si mic, cu aripi care nu-l ajutau. Barbatul a continuat sa-l priveasca pentru ca astepta ca in orice moment ca aripile lui sa creasca si sa fie capabile sa suporte greutatea corpului. Dar nimic nu s-a intamplat. In realitate fluturele nu a fost capabil niciodata sa zboare si-a petrecut intreaga sa viata tarandu-se in jurul corpului mic si cu aripile nedezvoltate.
Ceea ce nu a inteles barbatul in marea sa bunatate, ca restrictionand fluturele sa se chinuie sa iasa din cocon prin micuta deschidere naturala, a distrus fluidele care l ajutau sa-i creasca aripile care l-ar fi ajutat sa zboare. S-a grabit sa-l ajute, nelasand ca timpul sa-l dezvolte atat cat trebuia ca el sa poate zbura dupa ce iesea din cocon.
Cateodata greutatile sunt exact ce avem nevoie in viata.
Daca Dumnezeu ne-ar lasa sa trecem prin viata fara sa intampinam greutati, ne-ar poate crea diferite “handicapuri” care ne vor ingreuna viata.
Orice experienta cat de neplacuta este ne ajuta sa invatam sa mergem mai departe.
Nu am putea fi la fel de puternici pe cat suntem.
Amintiti-va! Cand eram copii, adolescenti, tineri la inceput de drum. Eram atat de naivi pentru ca nu aveam experienta. Azi o problema din trecut am trata-o total diferit.
“Da-mi doamne mintea de pe urma!
“Omul cat traieste invata!
“Ce nu te omoara te face mai puternic.!”
Cateva din cugetarile zilnice.
Plangerea de mila este ultimul lucru la care trebuie sa ne gandim. Toate acestea pot cauza intarzieri, pierdere de timp pretios, confuzie, frustrari.
Admite ca greutatile sunt o parte din viata.
Trateaza-le ca fiind drumul pe care trebuie sa mergi ca sa cresti, inveti, sa te dezvolti.
Probleme vietii infrunta-le cu intelepciune, fara graba, furie ,deznadeje. In felul acesta te vei pregati pentru situatii si mai grave.
Cand infrunti o problema cu calm chiar si in cea mai grava situatie vei gasi o rezolvare.
Sa nu-ti pierzi niciodata speranta, credinta si increderea in tine.
Lasa timpul sa-ti arate drumul drept, tu doar pregateste-te sa-l vezi.
Tu ai trecut prin situatii asemanatoare sau chiar mai dramatice, cand aveai impresia ca nu vei gasi nici un fel de solutie?
Cum ai facut fata? Ce ai facut? Cum s-a rezolvat? Cum ai reactionat?
O zi minunata:)
mai multe articole in Arta de a fi TU!
Maddie Ancuta
Intr-o dimineata am primit un mesaj pe pagina radioului. Cand am deschis mesajul zambetul minunat al unui baietel a rasarit printre randuri si cateva randuri din partea celei care a trimis mesajul.
[…] Zice că era odată un împărat şi o împărăteasă, cari aveau toate bunătăţile de pe lume, numai copii nu aveau. Şi fiindcă nu aveau copii, de aceea căutară ei toate chipurile şi mijloacele cum ar căpăta măcar unul, care să le moştenească averea şi împărăţia. Deteră danii pe la toţi vrăjitorii şi vrăjitoarele din întreaga împărăţie, că poate aceştia ar face, doară se văd şi ei c-un copil, dar degeaba, căci împărăteasa tot stearpă rămase. Şi din pricina aceasta, atît ea cît şi soţul ei erau necontenit supăraţi şi duşi pe gînduri.