Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: dragoste la prima vedere

Amintirile Evei

Dezamagirea

Published by:

dezamagire

Dezamagirea

continuarea sufletul meu ca un fluture

Am intrat in masina. Ploaia cadea furioasa. Strazile erau pustii. Tipatul noptii a fost  spart de mieunatul unei pisici vagaboande in cautare de adapost. Pentru cateva secunde m-am privit in oglinda. Aveam o privire ciudata. Ochii mei verzi straluceau aprins in noapte.

Tot ce s-a intamplat in seara asta a fost straniu. Nu ma asteptam sa vad asa ceva. M-am simtit rau. Am fost martor fara sa-mi fi dorit asta,  la o particica intima din viata ei. Aveam de gand sa flirtez cu ea, dar am vazut-o plansa si neajutorata. Am vazut ce nu vad ceilalti. Am vazut-o plangand pe treptele localului in ploaie, am vazut-o tremurand  si mai tarziu am citit-o. Nu mi-am dorit sa intru asa in viata ei, ca un hot. Stiam ca am un avantaj asupra ei.  Tocmai pentru ca am realizat importanta descoperirilor facute, am stiut  ca nu vreau acest avantaj pe care l-am obtinut absolut intamplator.

Mi-am pus capul pe volan si am stat nemiscat. Aveam zeci de ganduri, intrebari si nici un raspuns.

Eram acum inconjurat doar de zgomotul ploii. Zbarnaitul telefonului m-a trezit din ganduri.

In acel moment am  vazul cele 20 de apeluri pierdute ale Oanei.

Pff  Oana, am uitat de ea. Trebuia sa ne intalnim in seara asta. M-am uitat la telefon si am realizat ca nu am chef sa vorbesc cu ea. Am pornit masina si m-am dus spre casa.

Prin intunericul noptii mi-am continuat drumul spre casa. Apartamentul meu era  luminat. Intrigat am grabit pasii. Nu am reusit sa bag cheia in usa ca Oana mi-a si sarit in brate.

-Surpriza Vichi, mi-a spus Oana sarutandu-ma. Oana este una din iubitele mele. Nu o iubesc, ne distram reciproc si foarte priceputa la sexul oral. Gasculita, cateodata agasanta, desi e o fata buna. Are cei mai frumosi ochi albastrii pe care i-am vazut vreodata. Parul negru si carliontat. Picioare lungi, sani mari si un fund apetisant. Oana este o femeie sexi si-mi place la nebunie asta.

M-am uitat putin suparat la ea. Categoric ca nu aveam chef de miorlaielile ei.

-Buna Oana, am salutat-o sarutand-o pe frunte. Imi cer scuze ca nu te-am sunat legat de intalnire. Am avut o intalnire cu unul dintre clienti. Ti-am povestit ca am un nou local pentru care trebuie sa-l reamenajez.  Am vorbit cu el si i-am aratat desenele legate de amenajare.

-Baby, dar trebuia sa-mi trimiti macar un mesaj, chiar am fost ingrijoarat. Mi-a fost dor de tine, mi-a spus lipindu-se strans de mine.

-Oana stii bine ca nu ai de ce sa fi ingrijoarata. Nu am auzit telefonul, i-am raspuns pe un ton usor iritat.

-Vichi esti suparat? nu te-am vazut niciodata asa. Ai probleme la firma? esti cel mai bun arhitect din oras asa ca nu-mi fac griji pentru tine. Hai sa ne relaxam impreuna.

Nu i-as fi spus niciodat NU Oanei dar chiar nu aveam chef de ea in noaptea aia.

M-am dus in living si am deschis calculatorul.

Oana a venit dupa mine.

-Victor, ce s-a intamplat, stii ca poti sa-mi spui orice, mi-a spus asezandu-se in bratele mele. A inceput sa ma sarute si cu maini dibace, a inceput sa-mi dea jos camasa.

-Oana, am foarte multe de lucru in seara asta. Du-te si te culca. Vin si eu mai tarziu, i-am spus cu o voce sparta

Oana razand continua sa ma dezbrace. Brusc am privit-o si m-am intrebat ce naiba face femeia asta in casa si viata mea.

-Oana, am foarte mult de lucru si nu vreau sa ma deranjezi. Ori te duci sa te culci ori te duci acasa. Iti chem un taxi si pleci, i-am raspuns pe un ton taios.

M-am incheiat la pantaloni, m-am intors cu spatele la ea si am accesat site-ul Evei.

Oana s-a asezat in fata mea si a inceput sa strige la mine.

– Ma respingi ca sa citesti la ora asta site-uri, ce e asta, site porno?

Niciodata nu m-am purtat urat cu Oana, nu ma port urat cu nici o femeie, dar in seara aia, insistenta ei care altadata ar fi fost placuta, ma irita. Vroiam sa fi singur si linistit. Vroiam sa ma concentrez pe gandurile mele si nu, chiar nu vroiam sa fac sex.

-Alege Oana, pleci la tine acasa sau te duci in dormitor. Nu am vorbit sa vii in seara asta la mine.Vreau liniste. Nu am chef de sex in seara asta. Nu am chef sa stai langa mine. Lasa-ma singur! Nu vreau sa ma cert cu tine, dar niciodata sa nu mai vii la mine acasa fara ca eu sa stiu. Avem niste reguli si amandoi am fost de acord cu ele. Nu te vreau neinvitata la mine.

Fata Oanei s-a schimbat brusc. Probabil ca  este indragostita de mine. Mi-a mai spus in joaca ca ma iubeste si ca vrea sa-mi faca 4 baieti. Dar stie la fel de bine ca in prima zi ca nu o iubesc si nu este femeia pe care o sa o iau de nevasta.

-Victor lasa-ma sa te iubesc, vino in pat sa te relaxezi esti foarte tensionat, a continuat ea pe un ton  mieros.

Am luat-o de dupa umeri si am dus-o in dormitor.

-Oana, uita-te in ochii mei. Sunt obosit, nu ma asteptam sa te gasesc aici. Am ceva de rezolvat. Vreau liniste, este mult ce-ti cer?

– Bine Victor, ma duc sa ma culc. Te astept sa vii cand vrei tu. Te iubesc!

-Oana, te rog, nu-mi mai spune ca ma iubesti. Nu vreau sa fiu grosolan cu tine. Te plac, esti o fata extraordinara, ma simt bine cu tine. Dar nu te iubesc si nici nu o sa te iubesc. Asa ca fara declaratii de dragoste.

Noapte buna, am sarutat-o pe frunte si am iesit din camera.

M-am dus la calculator. Plin de emotii care imi strangeau stomacul deschid pagina unde am lasat comentariul.  Nimic. Nici un mesaj.  O strangere ascutita plecata din inima stranie mi-a strabatut fiinta. Ce naiba asteptam?  Este trecut de miezul noptii, poate imi va raspunde maine. Undeva, adanc in mine, speram sa gasesc mesajul de la ea.

M-am apucat sa rasfoiesc scrierile ei.

Am stiut ca am gasit o femeie cu sufletul ca un fluture. Nu am stat niciodata sa citesc atatea ganduri, randuri, atatea povesti de dragoste.

Sunt un barbat ocupat. Am o firma de arhitectura. Timpul meu liber este prin cluburi, localuri, cu femei ca Oana sau femei agatate in diferite localuri, intalnirii cu prietenii sau sport.

In mod obsedant dadeam refresh paginii unde era mesajul meu, in speranta ca voi primi mesajul de la ea.

M-am asezat pe pietrele reci. Ceata din mine ma inconjura. Vantul caldut imi imbratisa corpul cu mangaieri lungi si pretentioase. Dintr-o data, am uitat sa respir.

Te-ai asezat langa mine.
– Esti atat de frumos, ti-am spus, urmarindu-te fascinata. Te stiu, vii din copilaria mea. Printul in haine de argint.
Mi-ai luat capul in maini si te-ai uitat la mine. Ochii tai sticlosi mi-au sagetat gandurile.
Am intins mainile sa prind valul de spuma albastruie din care era facut trupul tau. Nu stiam ca te iubesc atat de mult. Mantia ti-a alunecat si mainile mele speriate s-au retras.
Rani mari, sangerande iti biciuiesc trupul albastrui. Ochii tai negrii ma privesc cu dragoste. Desi nu spui nimic stiu ca eu sunt vinovata de ranile tale.
-Te iubesc! iti soptesc timid
-Si eu te iubesc! Mi-ai luat palma si ai pus-o in dreptul inimi tale sau cel putin acolo unde eu cred ca e inima ta.
-De ce m-ai lasat sa-ti faca asta? te-am intrebat in timp, ce mana mea simtea ritmul nebun al inimi tale.
– Te iubesc!
– Te poti lasa ranit din prea multa dragoste? De ce ai venit acum? durerea din inima ta navaleste in mine ca o hoarda de cai salbatici. Mainile mele sunt pline de sange. Respir doar prin tine.
-Am venit pentru ca te iubesc! Imi plimbi mana pe trupul tau brazdat de rani adanci. Ca prin minune incep sa dispara una cate una. Si atunci am inteles. Fiecare rana a fost facuta de gandurile mele. De fiecare data cand am uitat de mine, eu te-am ranit.
-Ai stiut de la inceput ca sunt frumos si fragil. Eu te-am iertat! trebuie sa te ierti si tu. Ce-ti doresti?
-Nimic! Dintr-o data ranile ti s-au redeschis si mainile mele s-au umplut de sange. Atunci am inteles ca viata ta este in mainile mele.
-Vreau sa nu mori! ti-am strigat disperata
– Te iubesc! Nu voi muri decat daca tu ma vei lasa sa mor. Ajuta-ma sa nu mor. Suntem ca doua umbre, inlantuite care incep sa se topeasca impreuna.
– Este prea tarziu sa-mi mai doresc ceva! iti spun cu glas tremurand.
-Te iubesc si sa nu uiti asta niciodata! te privesc impietrita cum incepi sa dispari.
Nu mai simt decat frigul. Nu stiam ca iti poate fi atat de frig. Ultimul tau sarut ma ingheata. Stiam ca ai murit. Te privesc cu ochi reci, poti sa ucizi ceva ce iubesti atat de mult dar nu am stiut cat de simplu este sa o faci.
Mintea mea cauta solutii nebunesti.
– Te vreau inapoi, am nevoie de tine, nu ma poti parasi!. Cu miscari disperate iti ating corpul albastrui gandindu-te ca-ti voi vindeca ranile. Ma prabusesc peste tine.Vom muri impreuna. Asa cum ne-am nascut impreuna.
-As vrea sa rechem in mine starea aceea de fericire netarmuita, de euforie pura, de entuziasm deznadajduit care preludeaza o mare iubire. O iubire nemotivata. Fara obiect sau avand drept tel viata in sine, setea nepotolita de trairi, nostalgia fiorului aventurii. Vreau sa iubesc!
Simt cum incepi sa respiri si eu o data cu tine.
-Te iubesc! ranile tale incep sa dispara.
– Te iubesc sufletul meu, te-am iubit din prima clipa, dar nu am stiut ca te ranesc atat de mult.
-Stiu ca ma iubesti, dar nepasarea ta fata de tine m-a ranit cum nu m-a ranit nimeni altcineva. Este vremea sa ma iubesti pe mine pentru tine.
– Invata-ma! pentru ca eu nu mai stiu. Stiu multe, dar nu stiu sa iubesc! Nu mai stiu sa iubesc, soptesc pierduta.
– Trebuie doar sa ma urmezi.
In gandurile mele se aude ecoul cuvintelor tale. Te voi urma! vreau sa iubesc, mintea mea repeta frenetic gandurile tale.
Si incep din nou sa respir. Iti simt respiratia fierbinte pe buzele mele, ranile tale se vindeca. Sarutul tau prelung si dulce imi infioara mintea si sufletul.
Stiu ca voi trai! Stiu ca voi iubi! Stiu ca te voi iubi! Stiu ca ma voi iubi!
M-ai invatat sa respir din nou! Ne contopim. Simt cum ma patrunzi si ma cuprinzi. Ma uit din nou la mainile mele.Sunt pline de petale de trandafiri rosii.
Ma trezesc pe aceleasi pietre reci.
Te iubesc dragul meu suflet albastrui !

Am adormit cu capul sprijinit pe brate, visand la sufletul ei ca un fluture albastrui.

26.06 ora 10.00 am

Simt miros de cafea proaspata. Este atat de bine. Oana imi maseaza spatele sarutandu-ma pe ceafa.

– Buna dimineata Victor, te-am asteptat. Ti-am pregatit cafeaua, imi spuse zambind atat de fermecatoare.

M-am uitat la ea de parca as fi vazut-o prima data.

-Buna dimineata Oana, i-am raspuns zambind. Imi cer scuze pentru aseara, eram obosit, nervos, iritat.

-Victor, si mie  imi pare rau ca am venit la tine fara sa te anunt. Dar imi era dor de tine mi-a spus aplecandu-se peste mine in dorinta de a ma saruta.

In acel moment  a atins tastatura. Dintr-o data pagina s-a deschis.

Am impins-o pe Oana din fata calculatorului sa-mi citesc mesajul.

Am ramas privind tacut pagina goala, fara nici un mesaj. Brusc dezamagirea mi-a cuprins inima. Asteptam mesajul ei.

Cred ca incep sa o iau razna, imi spun in sinea mea. Ce astept? Ce mesaj astept? De ce il astept?

-Oana, trebuie sa plec la birou. Ma duc sa fac un dus, sa ma schimb. O sa mananc in oras. Daca vrei sa te duc acasa spune-mi.

Ma indrept cu pasi hotarati spre baie.

Dau drumul la dus. Apa fierbinte ma relaxeaza. O las sa curga pe mine. Parca imi spala si gandurile.Imi alunga oboseala din trup. Ma simt mult mai bine.

Ies de la dus, ma imbrac. Ma duc la calculator. Oana a inchis calculatorul. Mai bine imi spun in gand.

La ora 13.00 ma duc la intalnirea pe care o aveam cu clientul meu. Nu m-am mai apropiat de calculator desi eram aproape obsedat sa-l deschid. Brusc un gand relaxant imi trece prin minte. La ora 18.30 voi fi la local  si o voi astepta acolo.

Cu gandul asta ziua a trecut foarte repede.

La ora 18,30 savuram un pahar cu vin rosu, priveam lumea din jurul meu, eram atent la discutiile care ma inconjurau.

ora 19.00 Simt cum emotiile ma cuprind de parca as fi la intalnire.  Fixez usa sa o vad. Sunt Curios cum se va imbraca azi. Cum o sa fie machiata, ce pantofi o sa poarte, daca va zambi. Imi e dor sa o vad cum isi musca buzele cand scrie.

ora 19.30. Ma uit spre usa insistent.

ora 20.00 ies afara sa fumez o tigara. Asteptam sa o vad pe scari.

ora 21.00 ma duc la masina si plec spre casa.

Nu a venit.

ora 22.00 Deschid calculatorul. Deschid pagina. Nu am nici un mesaj. Nu am nici un raspuns. Iar ea nu a mai scris nimic.

Privesc in gol, avand un singur gand in minte

Unde este Eva?

 

continuare: Resemnarea

mesaje de dragoste

Maddie Ancuta

copierea sau preluarea oricarui text sub aceasta semnatura este interzisa

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Amintirile Evei

Sufletul meu ca un fluture

Published by:

poveste de dragoste

Sufletul meu ca un fluture

Cap 1

Continuare Saruti asa cum scrii

Nu am realizat ca este atat de greu sa trimiti un mesaj.

Privirea mi-a ramas intepenita pe monitor. Ma uitam in jur in ideea ca voi gasi o sursa de inspiratie, o vorba, un gand de care sa ma agat.

Nimic. Eram gol. Tot ce scriam mi se parea stupid si neinspirat. Stergeam scriam, iar stergeam, iar scriam. Incepusem sa ma infuri pe mine. Citeam mesajele celorlalti la care ea raspundea cu o repeziciune fantastica. Continua sa scrie fara sa se uita nici macar o secunda in jur, ca si cum nimeni nu ar fi fost acolo.

Nu vroiam sa spun: ” Buna sunt Victor, ce mai faci, imi place cum scrii. Felicitari!” Stiam ca trebuie sa ma leg de ce scrie ea. Vroiam sa scriu ceva care sa-i atraga atentia.

In ciuda zgomotului de care eram inconjurat o simteam foarte bine, de parca as fi fost in ea.

Nu sunt genul de barbat care crede in dragoste la prima vedere si nici nu cred in sufletul pereche. Am  30 de ani cred doar in femeie, in sexul ei, atingeri si orgasme.

Ii priveam chipul dulce si delicat. Pielea alba si matasoasa pe care doream sa o ating. Buzele moi pe care si le musca din cand in cand. As fi vrut sa fiu gura care o atinge. M-am surprins gandindu-ma ca nu am mai privit si nu m-am mai gandit de foarte mult timp in acest mod la o femeie

Sunt barbat si-mi plac femeile frumoase, femeile fierbinti, femeile de care nu trebuie sa ma rog foarte mult pentru o partida de sex. Privirea aluneca prin restaurant la femeile din jur. Le privesc de data asta fara prea multa emotie. Ochii mei se duc din nou spre Eva, neobservand momentul in care a raspuns la telefon.

Zambetul de pe chip i-a disparut brusc. A inchis telefonul si a ramas nemiscata. Dintr-o data am simtit cum  o durere imi sageteaza trupul.

O vad nemiscata, rece, cuprinsa de o tristete imensa care i-a sfasiat chipul fermecator si vesel de mai devreme. Ochii sunt plini de lacrimi. Se ridica incet, brusc garbovita, indreaptand-se spre iesire. In urma ei ramane laptopul deschis, hartiile, geanta, telefonul. Tot. O parte din viata ei ramand accesibila tuturor celor care ar fi vrut sa vada ce este acolo.

Privirea mea a insotit-o pana la usa. Doream sa ma duc dupa ea sa o iau in brate. Dintr-o data nu mai avea nimic din femeia puternica pe care o vazusem de atatea ori.

Am hotarat sa ma duc dupa ea, gandindu-ma ca poate este totusi  mai simplu sa incerc sa vorbesc cu ea direct si sa renunt la planul meu.

Afara ploua. Era asezata pe treptele localului. Lumina felinarului era calda si o invaluia discret. Primul lucru pe care am vrut sa-l fac a fost sa ma asez langa ea, dar am ramas in picioare, privind-o discret. Mi-am aprins o tigara, in timp ce monologul gandurilor mele imi spuneau ce ar trebui sa fac. Privirea se furisa de la fumul tigarii la Eva.  Daca mi-ar fi aruncat o privire, un gest mic care sa-mi arate ca m-a vazut.  Nu m-a privit nici macar o secunda, intepenita fiind in gandurile ei. Ploaia continua sa cada.  Tremura de frig. Stiam ca plange. Si-a luat capul in maini si a stat nemiscata minute intregi. Dintr-o data s-a ridicat. Ochii ii erau plansi . A trecut pe langa mine fara sa-mi arunce nici o privire si a intrat in restaurant.

S-a dus la laptop si a inceput sa scrie. M-am intors si eu la masa mea. Am continuat sa o privesc incercand sa ghicesc, evident uimit de evenimentele la care participam fara ca ea sa banuiasca ca cineva din localul acela o urmareste.

Din cand in cand se oprea sa-si stearga lacrimile. Se oprea si  probabil ca recitea ce scria. Nu s-a oprit din plans.

M-am uitat pe pagina ei sa vad ce scrie, sperand ca voi prinde ceva din ce s-a intamplat.

“In seara asta sunt trista. In fiecare seara sunt trista dar, in seara asta mai mult ca niciodata.

 Niciodata nu am inteles placerea unora de a prinde fluturii. Imi amintesc cand eram copil, alergam dupa fluturi, ma bucura jocul lor printre flori, culorile lor pastelate. Alergam fericita impreuna cu ei si printre  ei.

Stiam ca daca as pune mana pe aripile lor nu ar mai fi putut sa zboare si ar fi murit.

Nu am prins niciodata fluturi si nu i-am prins cu  ac in insectar.

Cum poti ucide ceva care iti umple sufletul de bucurie si ochii de incantare?

 Stiu ca multi o fac. Ucid fluturi si mai tarziu ucid suflete

Trec peste oameni si peste fluturi cu bocancii grei ai nepasarii.

Si fluturii plang cand le rupi aripile si le curmi zborul.

Nu stiu cum este sa ucizi zborul cuiva, dar stiu cum ma simt acum cand aripile mi-au fost taiate.

Te-ai intrebat vreodata cum arata sufletul tau? Eu m-am intrebat adeseori…

Sufletul meu este ca un fluture. Este atat de usor de ranit…

Sufletul meu moare pentru ca cineva a pus mana pe el si i-a rupt aripile. Vreau sa zbor si nu mai pot”

Am ramas cu ochii tinta la cuvintele ei. Privirea mea alerga intre ea si  randurile scrise.

Am privit-o cum inchide laptopul isi strange lucrurile si pleaca. Nu mai plangea, parea calma si linistita. S-a indreptat cu pasi obositi catre… nu stiu desi as fi vrut sa stiu. Nu am mai urmat-o

Fluturii nu mai pot zbura daca le sunt atinse aripile. Zborul lor este frant.

Un suflet chiar daca este ranit nu moare. Intotdeauna va exista perechea lui care va fi alaturi de el sa-l salveze. Sufletul tau a fost ranit de un suflet  care nu i-a fost predestinat sa-i aduca bucuria si implinirea

Victor

Mesaj trimis.

Mi-am strans laptopul si am plecat acasa.

Stiu ca este ridicol si nu se potrivea cu imaginea de barbat cuceritor.

Am realizat ca incep sa ma indragostesc de o femeie care isi descrie sufletul ca fiind  un fluture.

Asteptarea. Dezamagirea.

mesaje de dragoste

Maddie Ancuta

preluarea sau copierea oricarui text sub semnatura autorului este interzisa

 

 

 

 

 

 

 

Top Secret

Viata anterioara. Reincarnare

Published by:

deja vuViata anterioara. Reincarnare.

“Nu cred in  reincarnare”

“Chiar si daca reincarnarea este reala , cu siguranta nu are de-a face cu mine sau cu viata mea”

“Sunt prea ocupat sa ma gandesc la asa ceva”

Toata lumea are cate o opinie.

Dar  sa va propun niste scenarii.

Daca exista o persoana care este pentru tine sau familia ta o sursa de nefericire? Si daca motivul problemelor tale este legat de viata ta trecuta? Nu ai vrea sa intelegi ce se intampla?

Sentimentele de Deja Vu?

Sau daca persoana pe care o iubesti cel mai mult este reincarnarea unei persoane care s-a sinucis datorita actiunilor sau faptelor unor stramosii de ai tai?

Sufletele celor care au avut morti violente, suflete revendicative care se intorc, se reincarneaza pentru a rezolva problemele din trecut. Probabil ca ati auzit sau ati citit despre sute de cazuri ale unor oameni care nu s-au nascut in Germania, care niciodata nu au fost acolo si nu au avut niciodata informatii despre lagarele de concentrare, dar care povesteau specificand locatiile, cladirile unde au fost inchisi sau sentimentele avute cand au fost arsi de vii.

Tineri care au avut o adolescenta frumoasa ,sanatoasa si brusc intreaga lor atitudine se schimba in mod violent fara sa existe nici  explicatie.

Oameni care brusc fara sa invete ajung sa vorbeasca o limba straina sau au obiceiuri culinare diferite de ce este normal in viata pe care o duce.

Copii care se nasc cu cicatrici pe corp sau diferite semne.

Copii care la 2-3 ani dezvolta niste pasiuni puternice si sunt declarati mici genii pentru ca pot compune, scrie, picta sau intrepreta (muzica, pian, pictura etc).

O sa va prezint cateva cazuri prezentate in  cartea “You have been here before:Reincarnation” by Seiy Kiriyana Founder of Agon Shu Buddhist Association. Clarvizionar care a rezolvat mii de cazuri legate de reincarnare. Cartea este foarte interesanta si vine cu foarte multe raspunsuri la genul asta de intrebari.

Un caz de gelozie nebuna.

O familie fericita, casatorita de 5 ani. La inceputul relatiei lor erau cei mai fericiti oameni. Sotul (sa-i spunem X) provenea dintr-o familie ilustra, puternica, dupa terminarea facultatii s-a intors in orasul natal si a ocupat o pozitie la o banca locala.

Bunicul lui X a fost unul dintre cei care au pus bazele bancii.

Sotia sa sa-i spunem M. venea si ea dintr-o familie importanta din orasul respectiv. M. a absolvit si ea o universitate. S-au cunoscut la o petrecere la Universitate. A fost dragoste la prima vedere. Se hotarasc sa se casatoreasca. Parintii si rudele celor doi fiind foarte fericiti de legatura lor felicitandu-i din suflet. Ei fiind un cuplu frumos si potrivit. Singura care nu a dat binecuvantarea si era pornita categoric impotriva fetei era bunica baiatului. Desi au intrebat-o de ce este atat de pornita ea nu a raspuns, specificand ca fata nu are nici o vina. Dar a povestit ca ” ea simte ca o va sufoca pe aceasta fata”, Cei doi s-au casatorit dar nu au trait niciodata impreuna cu bunica

Dupa un an de zile, bunica a murit. M era insarcinata.

Dupa ce  M a nascut ea a inceput sa se schimbe. A devenit irationala, obsedata de gelozie. Toata lumea a observat schimbarea brusca, speriindu-se ca a innebunit. Isi suna sotul la telefon din ora in ora. Fiind ferm convinsa ca sotul ei are o aventura.

Sotul dl X era un om bun, un bancher serios, care-si iubea sotia, un tata grijuliu, nefiind implicat in nici o alta relatie. S-a facut o confruntare intre membrii familiei. Ea si-a cerut iertare pentru comportamentul irational. Imediat dupa plecare familiei lucrurile s-au inrautatit.  Ea fiind ferm convinsa ca sotul ei o sa o pareseasca pentru o alta femeie. Nu se mai ocupa de casa, de copil. Femeia a fost consultata si de un psihiatru. Dar nu s-a pus nici un diagnostic.

Familia sotului a adus in discutie divortul celor doi. Cand M a auzit discutia a plecat in mijlocul noptii cu copilul in brate. A fost gasita in fata unui rau, dupa indelungi cautari. A fost adusa acasa  si parea ca nu e deranjata de ce a facut.

Din acel moment a fost pusa sub atenta urmarire.

Sotul X a fost devastata de aceasta gelozie nebuna. Niciodata nu se gandise la divort pentru ca isi iubea sotia, dar incepuse sa se teama ca aceasta in urma unui atac de gelozie se va sinucide. El nu stia ce sa mai faca. S-a gandit la un moment dat sa ii ucida pe ea si pe copil dupa care sa se sinucida.

In acel moment  X a ajuns la Seiyu Kiriyama care a spus ca sotia sa suferea de influenta negativa a unui spirit reincarnat.

Sufletul sotiei sale M. era reincarnat dintr-o femeie care s-a sinucis. O femeie care s-a indragostit de un barbat care era stramosul lui X (4 generatii in urma). Acesta i-a pormis ca o ia de nevasta dar a abandonat-o  alegand o alta femeie.  Femeia era insarcinata in acel moment si s-a sinucis. S-a aruncat intr-un rau si s-a inecat.

Cativa ani mai tarziu barbatul s-a separat de femeia dupa care s-a dus, s-a intors in orasul natal, a pus bazele bancii familiei lui X, platind niste daune materiale familiei femei inecate.

Seiyu Kiriyama a povestit viziunea sa celor doi si le-a garantat ca lucrurile vor intra in normal dupa ce va elibera sufletul femeii moarte si o va elibera pe M. Ei stiau acum care erau radacinile problemei trebuiau doar sa o rezolve. M. nu stia sa inoate si toata viata ei i-a fost frica de apa, chiar copil fiind a refuzat sa se apropie de apa.   Dupa ritualul de eliberare a sufletului, M. s-a linistit si s-a reintors la viata ei si la familia ei frumoasa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Doctorul Ian Stevenson, unul dintre cei mai mari specialisti in reincarnare care se ocupa de copiii care par sa fi pastrat amintirea unor existente anterioare.

Ravi Snakar nascut in 1951 in India.  Ravi din momentul in care a inceput sa vorbeasca povestea cu incapatanare ca era fiul unui oarecare Jageshawar, un barbier care nu traia departe de casa lui, si nu al tatalui in casa caruia s-a nascut. Ba mai mult copilul pretindea ca a fost asasinat.  Tatal sau era tare suparat si chiar l-a batut spunandu-i sa inceteze cu aceasta poveste.

Dar bataile nu au pus capat amintirilor baiatului care s-au transformat in adevarate obsesii. Ii reveneau copilului in memorie scene precise din viata lui. De exemplu se vedea urmarit de ucigasii de altadata.

Totul parea ciudat si ca o ratacire mentala a baiatului dar asta nu explica originea unui semn ciudat cu o lungime de 5 cm care ii traversa gatul pana sub barbie. Care semana cu cicatricea unei lovituri de cutit.

Treptat a inceput sa se stabileasca o legatura intre amintirile obsesive ale baiatului si o crima comisa in regiune cu 6 luni inainte de nasterea lui. La 19 iulie 1951 fiul lui Jageshwar, un barbier din apropiere fusese ucis si decapitat de doi din unchii lui care voiau sa raman singurii mostenitori ai tatalui sau. Cei doi au fost prinsi, arestati si eliberati datorita unui viciu de procedura.

Povestea baiatului Ravi a ajuns pana la urechile barbierului Jageshwar.  Acesta l-a cautat pe Ravi, au avut o discutie lunga despre niste detalii cunoscute numai de ei. In urma acestei discutii Ravi a ramas convins ca si-a recunoscut tatal. In plus baiatul a povestit imprejurarile crimei a carei victima a fost si corespundea cu detaliile date la politie de catre Jageshwar.

Ravi arata azi cicatricea de nesters a asasinatului caruia i-a cazut victima in cursul precedentei sale reincarnari.

Copii prea talentaţi

Se mai numesc şi prodigy şi sunt copii înzestraţi, care posedă un talent sau o aptitudine deosebită – în general în domeniul ştiinţelor sau artelor. Aceşti copii excelează şi avansează remarcabil într-o anumită sferă de activitate mai ales creativă, depăşind cu mult posibilităţile tipice vârstei, precum şi pe majoritatea celorlalţi adepţi sau practicanţi ai respectivului domeniu. Între exemplele potrivite în acest sens se numără chiar cazul compozitorului austriac Wolfgang Amadeus Mozart, capabil să compună partituri simple la varsta de patru ani şi simfonii întregi în adolescenţă. Un alt exemplu este matematicianul Blaise Pascal, care a reuşit să pună bazele geometriei proiective la varsta de 16 ani. În timp ce ştiinţa modernă atribuie aceste talente rare unor simple reacţii chimice la nivel cerebral, ea nu reuşeşte să de lămuriri referitoare la motivul pentru care sau la felul în care creierele acestor personaje au o configuraţie diferită de ale celorlalţi. Să fie vorba despre vreo mutaţie genetică, sau de un amestec dezoxiribonucleic extrem de rar? Şi daca e aşa, de ce nu se răsfrânge şi asupra urmaşilor lor? Sau e oare posibil ca toţi aceşti oameni să îşi datoreze priceperea neobişnuită tocmai faptului că au mai făcut şi înainte toate lucrurile la care se pricep în viaţa curentă? Prin umare, este posibil ca un copil neobişnuit de talentat la matematică să fi fost profesor de asmenea materie într-o viaţă anterioară? Sau era Mozart un geniu al muzicii pentru că, după cum chiar el se pare că a pretins, a mai fost muzician de multe ori înainte? Dacă traumele, amintirile, interesele şi experienţele vieţilor anterioare par a se manifesta în cazul unor dintre vieţile curente, atunci de ce nu s-ar putea întampla la fel cu talentele şi capacităţile trecute?

Maddie Ancuta

mai multe articole in Top Secret