Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: disparitii misterioase

Top Secret

Răpire fără întoarcere în triunghiul Bermudelor

Published by:

Triunghiul BermudelorRăpire fără întoarcere în triunghiul Bermudelor

In seara de 30 decembrie 1986, pe o mare agitată, o navă de croazieră argentiniană plutea în largul insulei Cuba. Deodată pe cer a apărut un aparat mare, fusiform, înconjurat de o aureolă galbenă. Călătorii se năpustesc pe punţi pentru a vedea acel aparat ciudat, dotat cu hublouri, care le însoţea vasul, dispărând şi apărând printre nori.Iîn curând, tot sistemul electronic şi aparatura radio de la bord a căzut în pană.

Căpitanul Charles G. Reid iî linisteste pe pasageri. Nu e vorba decât de o „iluzie creată de efectele electrice din atmost (o explicaţie plină de claritate!).

Intr-adevăr, „iluzia electrică” dispare pe la miezul noptii cei mai mulţi dintre călători se reîntorc în cabinele lor, la bai în sala de dans.

Marilee Pittman şi alţi pasageri, care se încăpăţâneaza sa observe mai departe cerul, văd din nou ivindu-se acel aparat ciudat care se apropie cu mare viteză. Femeia a declarat: „Trei lumini mici s-au desprins din masa obiectului şi au atins uşor punte. Erau nişte mici farfurii zburătoare. Intr-un minut s-au reantors  la trabucul acela uriaş care a dispărut în nori”.

Pe la orele trei dimineaţa, matelotul Edward Cli (douăzeci şi şapte de ani) vede din nou acele lumini mici prevăzute cu proiectoare orbitoare care ating uşor coca navei aproape nivelul apei, înainte de a dispărea în mare viteză. Ingrijorat matelotul dă fuga să-l anunţe pe căpitanul Reid. Cabina căpitanului este goală şi hubloul deschis. Nimeni nu l-a mai revăzut vreodata  pe acest ofiţer şi compania a ajuns la concluzia că s-a sinucis.

Dar nu toţi pasagerii au fost de aceeaşi părere. Aceşt fost martorii deplasărilor repetate ale aparatului purtător s modulelor lui de mici dimensiuni care, de mai multe ori în timpul nopţii, atinseseră uşor când puntea, când coca vasului.

mai multe articole in Top Secret

Top Secret

Enigma lacului diavolului

Published by:

enigme neelucidateEnigma lacului diavolului

In februarie 1957 un scafandru cehoslovac a plonjat în Lacul Diavolului, situat în sud-estul Boemiei, pentru a căuta corpul unui student care tocmai se înecase. După multiple plonjări, sub apele lacului el a zărit nu numai chipul înecatului dar şi o aliniere de soldaţi îmbrăcaţi în uniformă, o caravană de care imobile încă atelate, cai descarnaţi cu privire fixă! Cel mai de necrezut lucru, este că în acestă veritabilă “cetate a morţilor”, cadavrele erau toate în picioare şi perfect conservate!

Lacul Diavolului (atât de bine botezat!) se găseşte în părţile cele mai sălbatice ale Boemiei, nu departe de frontiera germană, si este dominat de vârfuri abrupte care se ridică la mai mult de 1300 metri altitudine. Toată această regiune a fost în timpul ultimului război mondial, teatrul unor violente lupte în care un număr mare de victime au sfârşit sub apele lacului. Surprinzătoarea stare de conservare a cadavrelor se explică prin conţinutul apelor al căror temperatură nu depăşeşte niciodată 5°C şi prin conţinutul lor înalt în tanin şi în acid carbonic.

Foarte bine; iată-ne informaţi asupra motivului de conservare a corpurilor. Dar nici temperatura apelor şi nici compoziţia lor chimică nu pot să explice faptul că oamenii şi caii erau aşezaţi în picioare. Căci, în fine, un regiment cu arme şi bagaje nu se scufundă încet, liniştit, într-un lac ca printr-o întindere de ceaţă! Oamenii şi animalele ar fi putut să se zbată, să încerce să scape înecului şi să încerce să revină la malul râpos. Şi în cazul (neverosimil) în care regimentul ar fi fost aruncat instantaneu în lac, am fi avut o grămadă disparată de corpuri pe care trebuia să le găsim, amestecate unele cu altele, şi nu în poziţia unei coloane în marş înţepenită pentru totdeauna la câţiva metri de fund! Totul pare ca şi cum, brusc, numita coloană a fost paralizată, ridicată în bloc apoi scufundată cu precauţie până la fundul lacului!

Este aceasta o acţiune “năzdrăvană” imputabilă extraterestrilor dotaţi cu arme paralizante şi de degravitare cu bătaie lunga, care operau de pe o astronavă ce plana la altitudine? Această ipoteză poate fi calificată drept raţională fiindcă nu face să intervină nici un alt factor paranormal şi n-ar trebui să displacă raţionaliştilor, Desigur, în materie de parapsihologic, de nenumărate ori a fost pus în evidenţă un fenomen denumit telekinezie, sau acţiune motrice a gândirii asupra unui obiect (în general un joc de zaruri) în mişcare. Dar în cazul de mai sus avem de-a face cu o masă reprezentată de aceşti oameni, de aceşti cai, aceste care şi conţinutul lor, şi pare dificil să adoptăm ipoteza paranormală a acestei funcţii stranii PSI. De altfel, dacă un grup care manipulează aceste fantastice puteri mentale a existat în acea epocă, oare de ce şi-a limitat el experienţele doar la exemplul prezentat de noi?

mai multe articole in Top secret

Top Secret

Teleportati in a patra dimensiune.

Published by:

teleportare

Teleportati in a patra dimensiune? Adevaruri care nu pot fi explicate

Iată o întâmplare ciudată care, ca toate întâmplările ciu­date, începe în mod cât se poate de banal.

Intr-o zi de iunie a anului 1968, doctorul şi doamna Gerardo Vidal din Maipu, Argentina, se duseseră la Chascomus pentru a lua parte la o reuniune de familie. Ei erau însoţiţi de un alt cuplu din Maipu, nişte vecini apropiaţi familiei.

Toţi au plecat acasă în aceeaşi zi, noaptea târziu, cu două maşini diferite. Văzând că soţii Vidal nu mai sosesc, vecinii lor, de teamă să nu li se fi întâmplat ceva, au făcut cale întoarsă, parcurgând din nou, în sens invers, cei o sută douăzeci de kilometri până la Chascomus. Nu i-au găsit nici pe soţii Vidal, nici maşina lor. Intorşi la Maipu, au telefonat la spitale dar fară nici un rezultat.

Patruzeci şi opt de ore mai târziu, senor Rapallini, la care avusese loc reuniunea, a primit un telefon interurban din Mexico. Era doctorul Vidal, care i-a spus că el şi soţia lui erau sănătoşi şi se pregăteau să ia avionul pentru a se întoarce la Buenos Aires. Apoi i-a cerut rudei sale să vină să-i ia de la aeroport.

Prietenii şi rudele celor doi s-au dus la aeroport, unde au asistat la coborârea din avion a soţilor Vidal, care pur­tau aceleaşi haine ca cele cu care fuseseră văzuţi cu câteva seri în urmă. Doamna Vidal părea deosebit de tulburată şi a trebuit să fie transportată într-o clinică unde i s-a diag­nosticat ceea ce presa va numi „o criză nervoasă violentă“.

Doctorul Vidal a facut apoi relatarea incredibilă a ceea ce li se întâmplase în cele două zile precedente. A povestit că întorcându-se acasă, intraseră într-o ceaţă groasă, atât de groasă încât totul devenise negru. Apoi, brusc, se po­meniseră în plină zi.

Se aflau pe un drum pe care nu-l cunoşteau. Doctorul Vidal coborâse din maşină şi băgase de seamă că vopseaua de pe caroserie fusese în întregime arsă.

Strigaseră atunci un automobilist ca să afle unde se găseau şi li s-a spus că în apropierea oraşului Mexico. După aceea se duseseră la consulatul argentinian din Mexico unde li s-a explicat că trecuseră două zile de la traversarea lor prin ceaţă.

Cazul a făcut multă vâlvă în Argentina.

Publicaţia La Razon remarcă faptul că, în ciuda haloului fantastic care pare să învăluie relatarea soţilor Vidai, anumite detalii dau de gândit: internarea doamnei Vidal în clinica de la Buenos Aires, confirmarea sosirii soţilor cu un avion venind direct de la Mexico, dispariţia maşinii, intervenţia consu­latului, seriozitatea cu care a tratat acest incident poliţia din Maipu, telefonul primit de familia Rapallini de la Mexico.

In revistele de specialitate puteti gasi mai multe date despre cazul Vidal, un caz celebru