Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: destin

Amintirile Evei

Lasitati-Saruti asa cum scrii

Published by:

lasitatiSunt responsabila pentru tacerile mele lase.

Sunt responsabila pentru privirile mele plecate in fata intensitatii ochilor tai.

Sunt responsabila pentru lipsa raspunsurilor la intrebarile tale, nascute din temerile si prejudecatile mele.

Se spune ca greselile se repara nu se iarta.

“-Ce doresti acum?”, ai putea sa ma intrebi.

“-Ce doresti tu, pentru tine, nu pentru altii?, m-ai intrebat in timp ce ma priveai cum imi puneam rochia si pantofii.

Am tacut. Tacerea mea era grea si apasatoare, nu pentru ca eram foarte inteleapta.

Tacerile mele erau speriate si confuze.

Dar acum pot sa te privesc in ochi si sa-ti spun.

Doresc sa stii ca exist. Doresc sa stii ca am curaj. Doresc sa stii ca mi-am curatat viata de  frici, orgolii, vanitati, temeri.

Doresc sa stii ca ma privesc curajos in inima.

As dori sa stii ca dragostea mea iti este un inger pazitor.

Dragostea mea doreste fericirea ta. Dragostea mea doreste limpezimea ochilor tai.

Dragostea mea iti este aproape calda, blanda, puternica si inteleapta si infrunta toate tarele societatii.

Gandurile mele sunt ca aripile unui inger.

Atunci cand o sa-ti fie greu, viata o sa te incerce, singuratatea te va atinge, nelinistile te vor cuprinde, cand sufletul tau se va teme, atunci tu trebuie sa stii ca eu exist, sufletul tau geaman iti este aproape sa te sustina.

Tu ai stiut ca l-ai gasit.

Iar eu azi iti zambesc spunandu-ti ca te asteapta cuminte, statornic, iubitor, tacut si rabdator.

Oriunde si oricat.

Intr-o zi, o sa-ti povestesc despre  “sora mea”. Nu este sora mea de sange, este sora sufletului meu. Poate in alte vieti, ne-am fost mama si fiica, mi-a salvat viata sau i-am fost profesoara. Nu conteaza. Amandoua stim ca aceasta viata este ultima pentru noi si trebuie sa o traim cat mai bine si mai frumos

M-a cautat. Intotdeauna sufletele perechi se cauta.

Si tu m-ai cautat. Si tu m-ai gasit. Intelept si curios.

Eu am strigat-o si ea m-a gasit.

Ea are nevoie de mine sa se inteleaga si m-a gasit.

Eu am nevoie de ea pentru a-mi intinde bratele si deschide sufletul.

Imi stie povestea.

I-am spus ieri ca nu-ti pot spune tot ce simt, dupa atata timp, ca poate ti-ai gasit linistea langa o alta femeie, ca nu vreau sa te abat din drumul tau, sa ma crezi nebuna sau obsedata.

Ca as vrea sa afli in timp si usor despre mine si mai ales ca acum am curajul sa fiu cine sunt.

Mi-a spus plina de pasiune: ” As prefera sa ma creada obsedata, decat sa ma creada o fiinta lipsita de emotii, sentimente sau materialista, prinsa in obligatii sociale si limitata”. Spune-i ce simti chiar cu riscul de a te crede obsedata. Asculta-ti inima, aminteste-ti.

Daca el este cu adevarat sufletul tau geaman? Daca el sufera pentru ca stie ca esti nefericita?

De unde stii tu ce a gasit el? Daca cheia fericirii voastre este la el iar el stie asta si a stiut de la bun inceput, doar ca s-a lovit de un zid de spaime si preconceptii?

Sufletul meu a fost captiv minciunilor care mi-au otravit viata.

Este timpul ca el sa se inalte purtandu-si cantecul cat mai sus.

Este liber si zboara catre tine si cu tine.

 

Celelalta capitole din Saruti asa cum scrii

Maddie Ancuta

copierea sau preluarea textelor este interzisa

 

 

 

Mesaje de dragoste

Pianul lui Dumnezeu-Mesaj de dragoste

Published by:

pianul lui Dumnezeu

Pianul lui Dumnezeu-Mesaj de dragoste

Nu-mi amintesc cum am cazut.

Stiu ca s-a intamplat brusc. In cadere am cuprins cerul cu privirea. Eram inuman de fericita.

Continuam sa ma scufund in ritmul unui vals doar de mine auzit.

Vedeam prin verdele apei urmele soarelui care ma privea tacut si aspru.

Dintr-o data am vazut doar verde, cu cat coboram verdele era tot mai intunecat, pana cand dintr-o data am fost inconjurata doar de negru si de frig.

M-am oprit din dans, continuand doar sa ma scufund.

M-am transformat intr-o nota. Eu eram Mi. Nu stiu de ce, dar asa ma cantam, asa ma auzeam. Nu stiam ca sunt atat de frumoasa.

In jurul meu se invarteau ametitor un barbat Do, un copil Re, o femeie La.

Continuam sa cobor. Notele treceau  pe langa mine, iar eu invatam uluitor de repede.

Fiecare nota era inceputul unui nou cantec. Unele erau vechi, doar le reinventam, altele le auzeam atunci.

Unele era vesele, altele triste, unele sobre, alte firave si nefiresti, arogante, senzuale. Cele care erau de dragoste erau cele mai inalte.

Cantau despre viata mea, despre destinul meu si despre destinul tau.

Nu intelegeam de unde  Do Major stia atat de multe despre mine.

Era foarte batran, parul alb, ochii albastrii.

El m-a oprit si mi-a zambit. Mi-a spus ca sunt o nota foarte importanta si ca nu trebuie sa ma scufund atat de devreme.

Am multe cantece de format, de cantat. Cantecul meu este de abia la inceput, nu am scris decat cateva note.

Mi-a spus ca fiecare dintre noi este o nota. Suntem importanti. Uneori nu realizam ca lipsa noastra, duce la dezacorduri.

Suntem falsati si atunci ne pierdem.

Alteori suntem divini pentru ca suntem uniti si puternici.

Trebuie sa invatam sa traim impreuna pentru a fi fantastici.

L-am privit pe batranul cu ochi albastri zambind.

–Am inteles in sfarsit ce suntem. Suntem notele cantate de Dumnezeu la pianul Universului.

Soarele ma incalzea puternic. Am intredeschis ochii.

Un batran cu ochi albastri, plin de riduri, cu par alb care se itea de sub o palarie veche de paie ma privea ingrijorat.

Langa el  era micul meu prieten care alerga in fiecare zi pe plaja. Blana cafenie, ochii caprui, blanzi, calzi si inteligenti ma supravegheau la fel de atent ca stapanul sau.

Botul lui cald ma impungea usor sa ma trezesc.

-Ce s-a intamplat? am intrebat privind ciudata pereche.

Asta trebuie sa raspunzi tu, s-a auzit vocea speriata a batranului, in timp ce ma  ajuta sa imi revin.

– Nu-mi amintesc nimic, m-am oprit brusc.

Dintr-o data am realizat ca in fata mea sta Do major.

– Esti Dumnezeu. Am visat ca eram o nota dintr-un cantec cantat de Dumnezeu la Pian.

– Nu, nu sunt Dumnezeu a izbucnit in ras batranelul.

In acel moment ca la un semnal, cainele pe numele Lucky mi-a sarit in brate cu un avant teribil, de parca m-ar fi cunoscut de o viata.

Am ajuns intr-un tarziu acasa.

Eu, batranul si cainele.

Suntem acum 5 note care formam un cantec.

Eu, Tu, batranul, catelul si marea.

Au trecut 7 zile de la aceasta intamplare.

De asta nu ti-am mai scris. Nu am uitat de tine. Acum stiu ca destinul meu este alcatuit din multe note.

Una dintre ele esti tu, alta este marea. Incet, incet, incep sa le descopar pe fiecare.

Azi m-am simtit singura pe tarmul marii. Batea vantul, marea era furioasa. Batranul si catelul nu au mai aparut.

Nu ti-am spus, batranul este cel care mi-a facut fotografia atunci cand ma ascundeam de privirile tuturor.

Mi-a aratat fotografia.  Nu l-am intrebat de ce acesta fotografie este atat de speciala pentru el incat sa o pastreze alaturi de cele ale familiei sale.

Nu a venit in seara asta si i-am simtit lipsa povestilor sale.

Fiecare seara era o alta poveste.

Ding! Dong! Ding! Dong!

Ora 22.10 . Cine poate fi la ora asta, m-am intrebat in timp ce imi strangeam halatul alb si pufos in jurul meu.

Lucky imi sare in brate. Pentru cateva secunde privirea mi se opreste in ochii lui, adanci si tristi.

Toata durerea si dragostea Universului s-a strans in acea privire.

Tinand lesa in mana in spatele lui un barbat tanar incerca sa  potoleasca entuziamul cainelui.

–Bunicul meu mi-a spus ca Lucky te-a ales pe tine si dupa cum se vede a avut dreptate. Ieri a zacut toata ziua si a scancit, a continuat barbatul pe un ton usor fastacit.

Lucky s-a strecurat pe langa mine in casa. S-a asezat cu botul pe labe langa masuta mea de scris.

L-am privit. Ma asteapta.

Barbatul imi intinde un plic isi ia ramas bun si pleaca.

Ma asez la masuta, Lucky punandu-si botul frumos pe picioarele mele.

Din plic iese o fotografie.

Fotografia mea. Pe spate sunt scrise cu o caligrafie aproape scolareasca cateva cuvinte.

Nu uita ca esti o nota frumoasa, cea mai frumoasa nota pe care Dumnezeu poate sa o cante.

Impreuna cu alte note vei forma un cantec.

Canta-ti cantecul!

Lucky va fi langa tine intotdeauna iar eu voi fi ingerul care te va veghea.

Nimic nu este intamplator in viata.

Multi vor trece pe langa tine,  unii vor ramane, multi vor pleca.

Sa nu uiti ca suntem cantati de Dumnezeu la pianul Universului.

 

mai multe Mesaje de dragoste

 

©Maddie Ancuta

Mesaje de dragoste

Fata cu palarie alba si marea

Published by:

Fata cu palarie alba si marea. Mesaj de dragoste
mesaj de dragosteBate vantul.
Aseara a plouat iar eu am plans.
Nu stiu daca a plouat pentru ca eu plangeam sau eu am inceput sa plang pentru ca nu vroiam ca cerul sa fie singurul care sufera.
Poate te intrebi unde sunt acum.
Marea imi mangaie picioarele, aceeasi mare care spala nisipul de mii de ani, lasand pe tarm diferite daruri pentru trecatori
Picioarele mele se afunda usor, lasand urme…pentru cine ar vrea sa ma gaseasca
Pe langa mine a trecut latrand jucaus un golden retriever.
Vantul insista sa ma dezvaluie.
Port o rochie alba, lunga si pe cap port o palarie cu boruri uriase.
Imi plac palariile. Ma protejeaza.
Nu de soare. Iubesc soarele!
Ma protejeaza de negru si urat.
Cine este sau ce este?  Poate ca intr-o zi o sa-ti spun.
Am gasit un trunchi de copac cu radacinile in aer. Privesc marea. Este linistita. Furtuna a trecut.
Vantul continua sa bata, zbarlind-o putin.

Ma asez pe trunchiul copacului care parca ma imbratiseaza cu radacinile sale.

A fost o data mandru si puternic. Vrea sa-mi spuna ceva. Inca nu inteleg dar il las sa ma imbratiseze.

Nu-mi este frig. Niciodata nu-mi este frig indiferent cu ce sunt imbracata.
Doar frigul de mine ma face sa am frisoane.
-Hei! Cineva imi face cu mana.
Am intors capul si i-am raspuns zambind. Este stapanul cainelui.
Buzele mele sunt moi si rosii, iar ochii negrii si stralucitori.
De asta port palarii.
Vantul insista sa-mi dea jos palaria.
Acum pot sa o las sa zboare pentru ca sunt singura.
– Hei! se aude din departare aceeasi voce. Ma intorc cu fata de la mare spre vocea care ma striga.
Ii fac cu mana, desi gandurile mele sunt atat de departe.
Flashul blitzului imi spune ca m-a fotografiat.
Fata cu palarie alba si marea! imi spun zambind indiferenta.

Nu stiu cine esti. Nu stiu la cine ajunge mesajul meu. Stiu ca il ofer marii, iar marea il poarta oferindu-l ca pe un cadou primului trecator.

Marea imi face bine. Ma lasa sa fiu eu. Fara minciuni, fara fete ascunse, fara zambete false.

Cand sunt doar eu si  marea, nu mai trebuie sa port palarie cu boruri mari.

Cineva mi-a povestit despre sufletul meu: “cred ca frumusetea sufletului tau este ca stopii de roua care deschide florile dimineata devreme“.

Crezi ca are importanta cum arata sufletul meu sau doar ca buzele mele sunt rosii?

Sufletul meu nu se mai poarta. Este demodat.

Stii de ce am venit azi aici?

Am fugit de zgomot. Vreau sa aud marea si bataile inimii mele.

Stiu ca ma privesti si iti pui o mie de intrebari.

O sa-ti raspund pe rand la ele.

Dar as vrea sa-mi raspunzi si tu la o singura intrebare.

Iti mai amintesti cand ai scris ultima oara o scrisoare de dragoste?

O scrisoare adevarata. Adica sa iei o coala de hartie alba, albastra  sau roz, stiloul si sa incepi sa scrii.

Sa invarti stiloul in degete incercand sa pui pe hartie cea mai frumoasa parte din tine. Sa mototolesti hartia, sa iei alta si sa continui pana cand cuvintele incep sa te faca fericit?

Am spus o singura intrebare, dar de fapt sunt doua intrebari.

Stii cum se scrie o scrisoare de dragoste?

O sa te invat eu!

De asta port palarie cu boruri uriase. Ca sa pot scrie scrisori de dragoste, fara ca cineva sa ma vada.

Stii cine sunt?

Fata morgana

ps. Cerul poarta acum la gat curcubeu

pe maine!

Maddie Ancuta

mesaje de dragoste