Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: descopera Romania

Legende romanesti

Hercules in Valea Cernei

Published by:

legende romanesti

locuri fantastice RomaniaHercules in Valea Cernei
Dovezi ale legendei din Valea Cernei se gasesc pe o tabula votiva unui muzeu din Viena si intr-o scrisoare-manuscris trimisa de un mesanger imparatului Franz Iosef impreuna cu descrierea detaliata a zonei.

Nu degeaba romanii descoperind apele termale si asezarea din jurul lor i-au dat numele de apele sacre ale lui Hercules iar asezarea a luat denumirea mai tirziu prin decret al imparatului austriac de Herculesbad ( Baile lui Hercules) intrind definitiv in toponomia asezarilor europene de care toata lumea stie fiind un brand, un brand pe care noi toti din aceasta zona si nu numai il exploatam la maximum. Este un factor de reflexie si pentru regindirea managementului turistic in zona Hercules, în drumul său spre Caucaz, în căutarea lânei de aur, împreuna cu argonauţii săi ar fi trecut prin zonă urcând pe Dunăre în sus.
Pe vremea aceea Dunărea avea un alt curs faţă de cel de astăzi, prin Iugoslavia, curgând în Adriatica., Hercules şi argonauţii săi ar fi ajuns la cataracta de pe Dunăre – Cazanele Dunării. Aici s-ar fi oprit pentru a încerca trecerea corăbiei deasupra cataractei- Până la găsirea unei modalităţi de a trece corabia deasupra cataractei, Hercules ar fi plecat pe Cerna în sus şi ar fi ajuns la Herculane unde s-a întâlnit cu Corcoaia, o batrână care locuia în zona Platoului Coroninii Aceasta, väzându-l vlăguit, i-ar fi spus sa intre in apa unui izvor ce se afla in vale sa se mai indrazveneasca, apoi a mai spus ca si cei doi fi ai sai intrau in apa izvoarelor dupa ce terminau munca cimpului iar dupa baia in apa calda erau mai vigurosi si ca localnicii cind erau bolnavii sau aveau animale bolnave, ranite sau muscate de serpi veninosi faceau baie in aceste izvoare iar dupa ce ieseau afara si ei si animalele se vindecau complet.

Batrina i-a povestit lui Hercules despre un balaur care venea si se scalda aici in vale iar cind isi lua zborul de pe pamint scuturindusi aripile stropi de apa cadeau de sus din cer ca o perdea de ploaie formind o cascada in munte numita Cascada Vinturatoarea.Tot aici i-a aparut si tatal sau Zeus in cale spunind-i sa nu uite niciodata ca pericolul cel mai mare vine de sus din cer de la mama sa vitega Hera stiut fiind ca aceasta nu-l avea la inima datorita faptului ca Zeus avusese o legatura amoroasa cu o paminteaca din care se nascuse Hercules.
In locul in care a aparut Zeus a ramas o stinca enorma sub forma unui deget urias care are aratatorul indreptat in sus spre cer numindu-se Degetul lui Hercules.
Stanca se observa foarte bine dupa masa cind soarele bate puternic in ea din Strada Zavoiului.
Reluându-şi drumul, Hercules ajunse intr-un loc salbatic numit Piatra Puscata Tot acolo s-a întâlnit cu un localnic, acesta aflind ca este Hercules i-a cerut ajutorul pentru a omorî un balaur care îsi avea vizuina lângă Izvoarele Cernei si care le producea mari necazuri.Hercules i-a ascultat rugămintea şi a pornit în căutarea balaurului dar inainte se a parasi locul Hercules ca sa nu uite pe unde a venit a facut un semn cu coada maciucii in peretele de stinca Hercules ajunse în sat care era fortificat şi bine apărat. Din discuţia avută cu căpetenia satului, aceasta i-a povestit de necazul lor şi anume că de fiecare dată când ieşeau din sat şi se duceau la munca câmpului balaurul venea şi îi omora, distrugându-le şi recoltele.

Pentru ca să nu mai aibă probleme cu balaurul ei trebuiau să dea în mod regulat câte o copilă din sat pe care o legau de un stâlp, care se afla chiar pe buza unei prăpastii. Balaurul venea şi o lua, astfel sătenii aveau linişte un timp Era un adevarat ritual pentru ca oamenii nu stiau ce sa faca sa se bucure pentru ca scapau de necaz o vreme sau sa plinga dupa copila data de nevoie balaurului. Hercules se hotărăşte să omoare balaurul şi organizează o pânda folosind drept momeala o fata din sat.
În momentul când balaurul veni sa ia fata de pe stâlp, Hercules îi apăru în cale şi îi dădu o lovitură puternică cu măciuca, dar aceasta sare din solzii balaurului în munte, retezând jumătate din vârful acestuia. De aici vine numele de Muntele Retezat.
Apoi balaurul naucit de lovitura o lua pe Cerna in jos si intra in Cheile Corcoaiei locul fiind strimt balaurul ramase blocat dar Hercules ocoli muntele iesindu-i in cale. Se spune ca acolo in chei in locul ala strimt Hercules se propti atit de tare sa dea lovitura de gratie incit piciorul i-a intrat in stinca, urma acestuia o vedem si astazi .
Balaurul de durere si aproape pe moarte se zvircoli asa de tare incit reusi sa iasa din strimtoare si intra in locul unde isi avea vizuina.

In locul lui au ramas urmele luptei, muntele despicat in doua ,scobiturile rotunde din peretii de stinca si despicatura verticala prin care abia se intrevede un colt de cer undeva sus de tot, e lasata de maciuca . Hercules il urmari si ii aplica ultima lovitura omorindu-l, singele tisnindu-i cu putere, formind izvoarele – Izbucul Cernei iar ultima suflare iesindu-i intr-un virf de munte, in locul stiut astazi de Grota cu Aburi si in avenele si pesterile din jur. Legenda mai spune in continuare ca in timpul luptei cu balaurul, fata care fususe folosita ca momeala, speriata, a trecut riul Cerna in Cheile Tasnei ascuzinduse intr-o grota. dar din cauza luptei dintre balaur si Hercules si a zguduiturilor pamintului intrarea in grota a fost astupata de stincile masive pravalite de pe versanti .
Hercules i-a auzit tipetele disperate si sa apucat sa elibereze intrarea grotei insa un bloc enorm de piatra era chiar pe intare. Hercules a incercat cu forta lui recunoscuta sa-l dea la o parte dar nu reusi Atunci lua maciuca si-l sparse in doua dar si o parte din grota ,apoi lua bucatile de stinca si le arunca atit de departe ca una dintre ele ajunse in mijlocul riului Cerna in locul numit La Bobot. Apa a fost oprita de stinca , trecind peste ea formind casacada Bobot din Valea Cernei .

Locul in care a fost grota si spartura de maciuca , este stiut de oameni de Gaura Fetei si se poate vedea din poteca care trece pe deasupra.
Dupa lupta cu balaurul Hercules trecand pe linga izvoarele de apa miraculoasa in drumul lui spre Dunare unde il asteptau argonautii isi aduse aminte de vorbele batrinei Corcoaia . Se hotari sa intre în unul din izvoarele termale, apoi ieşind de acolo şi-a dat seama că într-adevăr batrâna a avut dreptate, forţele i-au revenit ca prin minune iar rănile din lupta cu balaurul i s-au vindecat pe loc.

 

material cules de  Daniela Dani  careia ii multumim pentru munca de cercetare pe  care o face

 

Romani in lume

Minunile Romaniei

Published by:

pestera TopolnitaPentru cei care isi doresc in vara asta si nu numai mici aventuri turistice va recomand sa vizitati cu incredere pesterile. Lumea de sub pamant este cu adevarat fascinanta.

Cu mii de ani în urmă peşterile — cavităţi formate prin dizolvarea rocilor calcaroase de către apele de infiltraţie — Au jucat un mare rol în viaţa oamenilor preistorici. Aici ei se adăposteau, făureau unelte de vînătoare şi tot aici au creat primele desene.

In ţara noastră s-au identificat pînă în prezent 985 de grote, dintre  care unele sînt adevărate „comori ştiinţifice”. Una din acestea este peştera verticală de lîngă Scărişoara, din Munţii Apuseni. Primul cercetător care a păşit peste stratul gros de gheata ce pardoseşte minunata ei sală, situată la 20 m sub pamant, a fost marele nostru explorator Emil Racoviţă — renumitul om de ştiinţă. Cercetător neobosit al tainiţelor subpamantene, Emil Racoviţă a studiat viaţa şi răspîndirea geografica a animalelor cavernicole.

Cea mai lungă peşteră din ţara noastră este însă Topolniţa, situată pe podişul Mehedinţilor. Galeriile ei etajate au fost explorate între anii 1962—63 de către geologul Marcian Bleahu şi alţi cercetători. Aceştia au constatat că peştera are o lungime de aproape 11 km, fiind ca mărime a unsprezecea din Europa şi a şaisprezecea din lume. Pe lîngă studierea bo­gatului material format din animale cavernicole, s-au făcut cer­cetări microclimatice, ridicîndu-se în plan harta peşterii. Speologii descriu stanci ciclopice, “paduri” de stalagmite si chiar o “delta” minerala, dar si prapastii ametitoare.

Ca lungime, după Topolniţa, este peştera Vîntului din mun­ţii Pădurea Craiului, numită astfel din cauza vîntului provocat de curentul de aer la intrarea în peşteră, intrare care are un diametru de numai o jumătate de metru. Peştera Vîntului are o lungime de 6 km, fiind străbătută de un pîrîu subteran care se varsă în Crişul Repede.

minunile RomanieiPrima peşteră electrificată din ţara noastră a fost peştera Muierii, situată la Baia de Fier, în Carpaţii meridionali. Numele de peştera „Muierii“ i-a fost dat de localnici, deoa­rece aici se retrăgeau în vremuri de bejenie femeile şi copiii ţăranilor din nordul Olteniei. „Sala minunilor” din această peşteră este galeria principală, unde ţurţurii de toate formele şi mărimile pestera Ursilorau o culoare trandafirie datorită oxizilor de fier aduşi de apele de infiltraţie. O altă galerie „Cimitirul urşilor” conţine peste 300 de schelete de hienă, leu, rinocer, lup, capră neagră şi mamut, animale care au trăit cu mii de ani în urmă pe meleagurile noastre.

O   altă minune a naturii, tot în Oltenia, este peştera Cloşani din apropierea comunei Călugăreni, Baia de Aramă, unde vizitatorul se crede în fundul unei mări tropicale din Oceanul Pacific. Aici se găsesc cele mai variate stalactite şi draperii formate din cristale de calcit, motiv pentru care lo­calnicii o numesc „Cioaca cu brebenei“. Speologii îi spun „Peştera coralilor”, deoarece una din galeriile principale con­ţine cristale asemănătoare coralilor din apele oceanice.

La o înălţime superioară celorlalte peşteri de la noi este grota Şura Mare de pe valea Streiului, din munţii Sebeşului, cunoscută şi sub denumirea de „Peştera cu şapte lacăte“, de­oarece numeroase stînci barează intrarea în galerii. Curiozitatea peşterii Şura Mare o formează pîrîul Ohaba, care curge prin galerii dînd naştere la cîteva cascade subterane. Una din gale­riile de calcit a fost numită de speologi „Templul indian“, din cauză că tainiţa are forma unei cupole asemănătoare cu cele din templele budiste, avînd o boltă mai înaltă înconjurată de altele patru mai mici.

Nu departe de Şura Mare se află peştera Cioclovina cu apă. Aici profesorul Traian Orghidan de la Institutul de speologie „Emil Racoviţă” a găsit un tezaur vechi de acum 3500 de ani, format din numeroase podoabe de bronz, chihlimbar şi ceramică.

Peştera de la izvoarele Tăuşoarelor, aflată pe versantul nordic al munţilor Rodnei, posedă cascade descoperite în anul 1955. Ele au o cădere de 15 metri. Este singura peşteră din ţara nostră unde s-au întîlnit cristale de gips fibros (flori de gips). Tainiţele de la Tăuşoarele au o lungime de peste 1 km si coboară pînă la 340 metri sub pămînt.

A fost declarată monument al naturii datorită prezenţei cristalelor de gips dar şi a unor fosile descoperite în cadrul ei (insecte, crustacei, lilieci).

In munţii Harghita, în apropierea căii rutiere ce leagă localităţile Odorhei şi Miercurea Ciuc, se poate admira Peştera de opal, cu pereţii formaţi din piatră cu luciu sticlos, de care se rasfrîng razele lanternelor electrice în feerice scînteieri galben verzui şi castanii-aurii. Incrustaţii cu migală făurite de for­jele naturii în decursul veacurilor dau peşterii un aspect fabulos.

Multe din aceste tainiţe au legende interesante ce au ajutat pe geologi în cercetările lor. De pildă, în regiunea pitorescului platou al Crişului Repede, ţăranii povestesc despre un om care ar fi aruncat în peştera Bătrînului o gîscă. Pasărea a ieşit din pamant, la cîţiva kilometri depărtare prin gura peşterii Vadul Crisului. Din cauza sifoanelor care închid aproape complet galeriile nu s-a reuşit să se ajungă pe sub pămînt de la o pestera la cealaltă. Speologii au utilizat un colorant, care, dizolvata în apă, produce o coloraţie verde. După trei zile de la introducerea colorantului în apa peşterii Bătrînului, a aparut apa verde în peştera Vadul Crişului, dovedindu-se ca elesunt unite prin galerii subpămîntene.

Muntii Bihorului, pe Valea Galbena,  aproape de Varful Piatra Galbenii si Varful Cuculeul de Fier,  gasim  cunoscuta Pestera Ghetarul de la Focul Viu.

Se intra in pestera  pe o scara din lemn. In interior sunt doua sali: Sala Mare  avand in centru un ghetar de proportii (25.000 metri cubi). Tot in Sala Mare dar in partea opusa se afla mai multe grupuri de stalagmite, pe care se rasfrang razele soarelui, producand astfel reflexii scanteitoare. Din aceasta cauza  numele pesterii este: Focul Viu.

Sunt foarte multe pesteri in Romania la care accesul este posibil si care trebuie vizitate. Ultima pestera vizitata a fost pestera Dambovicioara. Peisajul este mirific.