Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: declaratie de dragoste

Mesaje de dragoste

Imbratisarea inimii mele!

Published by:

mesaj de dragosteAs fi vrut sa te intalnesc intr-o zi de septembrie.

“De ce septembrie?”ai sa te intrebi.

Pentru ca inima mea simte dragostea si intelepciunea sufletului tau, iar, sufletul tau are stralucirea blanda a zilelor timpurii de toamna.

Ti-am spus ca te vad in culori. Emotiile culorilor blande  ale amurgului tomnatic.

Gandurile mele ma plimba si ma aseaza pe o banca veche, cioplita de un barbat indragostit. Povestea ei incepe in septembrie 1905. Inchid ochii si vad perechile de indragostiti care s-au imbratisat pe acest leagan al timpului.

Zambesc emotiilor care se nasc in mine. Vantul incepe sa fasaie ridicand frunzele in dans.

Din valsul lor se desprinde o frunza inima imbracata  in galben, verde si umbre de  rosu. Se aseaza  pe banca langa mine. Vantul mi-o trimite in palma.

O prind si o citesc ca pe o scrisoare de dragoste.

“Inima mea danseaza imbratisand inima ta!”

mai multe Mesaje de dragoste

 

Amintirile Evei

Barbatului fara chip

Published by:

poveste de dragosteBarbatului fara chip

Priveam firul subtire de apa care cadea de-a lungul  picioarelor mele. Cada se umplea incet. Apa imi alinta  trupul obosit.

Am inchis ochii ascultand  doar zgomotul  incaperii. Aleg apa pentru momentul intrebarilor care navalesc peste mine. Am nevoie de linistea pe care mi-o transmite. Fara arome, parfumuri, esente ametitoare.  Nu vreau ca senzualitatea lor sa-mi tulbure simturile. In seara asta ma voi privi, goala, abrupta,  plansa, dezorientata, confuza, dezarmata de nelinisti.

Am vrut sa nu-ti mai scriu. Cateodata te uit. Alerg, zambesc fericita zilelor care ma intampina.

Dar atunci cand tu simti ca gandurile mele scapa de sub stransoare emotiilor tale, imi iei capul si-ti indrepti privirea intensa in mintea mea.

Intreaga mea fiinta este cuprinsa de tine, lasand urme de flori pe trupul meu.

Te stiu? De cand te stiu?

Ne-am intalnit vreodata?

Ne-am despartit vreodata?

Esti in mine, desi rataciti unul de altul. Impletirea gandurilor tale ma ajuta sa regasesc drumul spre tine.

Ieri am plans.

Mergeam pe strada strecurandu-ma dibaci prin marea de oameni care ma inconjura. Le zambeam. Imi zambeau.

Dintr-o data sufletul meu a simtit apasarea gandurilor tale. M-am oprit. Oamenii continuau calatoria lor trecand parca prin mine. Ii priveam cuprinsa de vertijul miscarilor care pareau absurde. Ii vedeam cum vin spre mine, cu hainele lor patrate, mirosuri amestecate, zgomote asurzitoare.

Nu intelegeam. Eram muta si nemiscata, ca o statuie pe care pasarile se odihnesc.

Plangeam tacut. Nu aveam grimase, dar plangeam, ca ploaia intr-o zi cu soare. Dintr-o data lacrimile s-au oprit.

Stiam ca iar ai pornit in cautarea mea.
Totul s-a oprit la fel de brusc ca si atunci cand a inceput.  Zambeam ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Am plecat din momentul care m-a purtat in alta lume. M-am pus pus in miscare alaturi de celelalte suflete care se perindeau rapid pe langa mine.

Stransoarea ta puternica am simtit-o in mine. Stiam ca m-ai gasit din nou.

Cu sufletul strans, am urcat in autobuz.

Cui as putea spune ce simt? Cui as putea depana momentele mele halucinante? Cine ar putea sa ma creada?

Atunci pun mane pe stilou si scriu.

Scriu despre tine. Personajul meu preferat. Eroul, iubitul, barbatul visurilor mele. Ironic nu? Chiar esti barbatul din visurile mele.

Lumea te citeste.  Femeile te iubesc si te admira, barbatii sunt gelosi, iar eu …

Cine sunt eu? O femeie care scrie, simte si te viseaza.

Personajul meu a prins viata?, ai idee de cate ori m-am intrebat asta?

Viata imi trimite un vis de care eu ma indragostesc?

Cateodata plang de dorul tau.

Plang de dorul barbatului care imi bantuie gandurile, sufletul si al carui chip nu-l vad niciodata, dar pe care il simt atat de aproape.

Autobuzul se opreste. Cobor. Soarele imi aminteste ca este o zi frumoasa de vara.

Glasurile copiilor acopera zgomotul masinilor.

Pantoful meu se impiedica de  piatra. O boare calduta imi tulbura rochia. Privirea mea aluneca pentru un moment in vitrina unui magazin cu oglinzi. Oglinzi cu rame groase si multe bijuterii. Ador oglinzile. Ador bijuteriile.

mesaj Ma privesc tulburata de imaginea mea.Gandurile mele ma poarta ametitor in alte timpuri.

Ma vad arsa pe rug asemeni vrajitoarelor, pentru aceste ganduri ireale. Amintiri despre un barbat care apare doar in vis. Un vis care doare.

Vocea din spatele meu ma aduce in prezent.

Traiesc in mijlocul unor vremuri cand pot lua un pumn de pastile roz sau albastre  ca sa mi te scot din minte.

Am vrut sa incerc si varianta asta.

Dar stiu ca tu vrei ca eu sa te simt. Atunci cand te simt scriu iar tu prinzi viata prin mine.

Am sa te intreb direct. Cine esti? De ce ma tulburi ca un Luceafar in miez de noapte?

As vrea sa-ti spun cat de tare ma bantuie dorul de tine.

Cine sunt? O femeie indragostita de un vis.  Cat esti de real? Eu ti-am dat viata sau tu mi-ai dat mie viata?

Stiu ca atunci cand pleci, ca faci si asta… eu ma pierd.

Apa s-a racit de mult. Gandurile mele sunt linistite.

Strang halatul moale protector in jurul trupului meu.

Ma duc la geam sa privesc spre stele.

Un oftat adanc imi scapa concluzionand hotararea mea.

Am decis sa te astept!

Nu stiu ce as putea sa fac… decat sa astept momentul cand ne vom intalni.

 

Celelalte capitole in Saruti asa cum scrii

sau Mesaje de dragoste

 

Maddie Ancuta

Mesaje de dragoste

Suflete pictate-Mesaj de dragoste

Published by:

suflete pictate

Suflete pictate-Mesaj de dragoste

-Lucky! Lucky!, alergam razand, incercand sa ma cocot, fara sa cad, pe pietrele ascutite ale povarnisului care duceau spre malul abrupt al falezei.

Frumosul meu golden retriever se pare care era pe punctul sa descopere o noua minune. Din cand in cand se oprea si ma privea cu ochii lui mari si intelepti, sa vada daca il urmez.

Privirea mea aluneca de la catel la orizontul care incepea sa se contureze .

Tipatul pescarusilor era acoperit de latratul cainelui care parca spunea: ” Mai repede, mai repede! Vreau sa-ti arat ceva”

Ma opream din cand in cand sa-mi trag suflarea si sa-mi gasesc echilibrul. Maretia cerului sarutand marea ma coplesea.

Cu mainile pline de verde de la  iarba rupta in incercarea mea de a ma cocota pe dealul abrupt, imi protejam ochii de sclipirile diamantine ale necuprinsului care se asternea in fata mea.

Imi plac cuvintele. Le iau si le pictez pe hartie. Fiecare cuvant este plin de culoare, pasiune, speranta, ploaie, veselie, roz si albastru.

Cuvintele au suflet.

Stiu ca zambesti, privindu-ma tolanit,  cu o spranceana ridicata, facandu-ma sa ma fastacesc in fata ta, ca o scolarita la prima intalnire.

Dar pentru mine, cuvintele chiar au suflet. Respira odata cu mine, iubesc o data cu mine, plang in acelasi timp cu mine. Poate.. ca doar cuvintele mele prind viata.

Nu stiu, continui monologul, zambindu-ti, dar cuvintele mele chiar imi vorbesc, cateodata intelept, cateodata copilaresc, adesea soptesc cuvinte de amor.

-Inchide ochii, intinde mana, deschide-ti sufletul si asculta cu inima.

Te voi conduce acolo unde a ajuns deja sufletul meu, desi nu vei simti ascutisul pietrelor sub pantofi.

Vei simti doar ce vad eu.

-Ai incredere in mine?

Suierul vantului incepe sa-si faca simtita prezenta. Nu-mi este frig.

Lucky ma asteapta semet. S-a oprit. Este asemenea unui sfinx. Maiestuos, puternic, calm.

Pe platoul urias exista un singur copac. Este inflorit si este roz.  Vantul care adie usor, raspandeste florile in calea mea, asemeni unei mantii.

O petala s-a asezat pe botul cainelui, facandu-l sa stranute.

Rozul copacului indragostit se proiecta pe albastrul perfect al cerului.

Am imbratisat copacul ascultandu-i povestea. Dintr-o data am inceput sa plang.

Florile roz au inceput sa ma invaluie ca intr-un vals.

-“Imi este dor de tine”, continua gandurile mele sa-ti sopteasca.

-Ce stiu despre tine? Stiu multe si mai nimic.

-Stiu ca nu mai simti, dar nu stii de ce nu mai simti.

-Ce stii tu despre mine? Nimic, desi stii ca scriu.

Scriu mesaje de dragoste si te ascult pe tine.

Crezi ca nu o fac. Dar intreaga mea fiinta te asculta in tacere.

Ti-am simtit sufletul tau. Este frumos, puternic, calm, demn  ca al unei stele.

Poate ca vrei sa stii cine iti scrie mesajele de dragoste.

De cand ma stiu am pictat cuvinte.

Am crescut razand si alergand cu picioarele in iarba plina de roua.

Purtam rochii albe si parul negru desfacut, radeam in soare si dansam in ploaie.

Intr-o zi, am cazut. Cand m-am ridicat am vazut ca m-am ratacit. Cu cat mergeam mai mult , cu atat ma afundam intr-un labirint ce parea fara iesire.

Priveam oamenii care pareau ca  nu ma cunosc desi, eu ii stiam atat de bine.

Nu am mai purtat rochii si nici nu am mai dansat in ploaie.

Din greseala intr-o zi in intunericul care era in jurul meu, am gasit un ciob de oglinda.

M-am privit. Nici eu nu m-am recunoscut.

Mi-am pipait fata si atunci am inteles.

In caderea mea nu mi-am scrantit nici mana , nici piciorul.

Mi-am scrantit doar sufletul. Nu, nu s-a spart, doar a inceput sa schioapete. Durerea imi schimonosea chipul ce odinioara fusese suav.

Asa ca mi-am acoperit chipul cu masti si am pierdut cuvintele.

Cuvintele mele nu mai aveau culoare. Toate era terne, plictisitoare. Poate ca erau asa din cauza mea.

In fiecare zi imi asortam cu parfumul, o alta masca.

Intr-o zi eram sobra, in alta zi eram rece, in alta zi eram pur si simplu corecta.

Mi-am ales o masca care sa ma protejeze. De cine? In primul rand de mine. Nu vroiam sa-mi mai vad chipul scalambaiat de durere.

Imi era indiferent ce masca purtam, atata timp cat eram perfecta si masca mea zambea.

Cateodata le pierdeam, de fapt le rataceam. Adormeam pe ele si a doua zi le gaseam sifonate. Atunci incepeam sa plang.

De ce plangeam? Pentru ca imi era dor de timpul in care mai simteam. Imi era dor de mine cand pictam cuvintele si dansam in ploaie.

Doream sa simt din nou. Ce anume? Orice. Important era doar sa simt.

Am ingenunchiat langa frumosul meu catel, unul langa altul ca intr-o rugaciune, acoperiti de ploaia roz, privind eternitatea marii.

Inima a inceput sa-mi bata nebuneste, facandu-ma sa plang din nou.

-Stiu, stiu cine esti, dintr-o data gandurile mele au inceput sa strige aproape uimite de revelatia avuta.. Te stiu de ani de zile, iti scriu de ani de zile. Nu am stiut ca te stiu de atata timp.

Iarta-ma ca nu te-am recunoscut. Privind marea, am inteles asta. Catelul meu m-a adus aici, sa privesc marea dar mai ales sa ma faca sa vad in mine.

Ti-am spus ca iti iubesc degetele lungi si fine, trebuie sa-ti amintesti asta.

Le cunoasteam dar, nu le-am recunoscut imediat. Stii de cand? De cand desenai stele de nisip pe pantecul meu.

Stii ce ma surprinde? Masca de pe chipul tau.

Eu renunt la masca mea. Cand ne intalnim, port din obisnuinta masca de zi cu zi.

As vrea si tu sa renunti la a ta.

Balul mascat s-a terminat pentru noi, chiar daca vom continua sa dansam straini, purtand mastile obisnuite pentru ceilalti.

M-ai gasit intre doua dansuri , cand schimbam rochiile si mastile. Cand scriu nu port masca, asa m-ai vazut prima data. Nu stiam ca cineva ma priveste, asa ca eram doar eu.

Am inceput sa pictez suflete din nou, imi eram datoare asta.

Vreau sa cunosti pe cineva.

Vreau sa ma cunosti pe mine.

Stii cine sunt?

Purtam rochii albe, radeam in soare si dansam cu picioarele goale in ploaie.

Rectific!

Port rochii albe, rad in soare si dansez cu picioarele goale in ploaie, iubesc sa pictez cuvinte.

Sufletul tau complex asteapta sa fie pictat de cuvintele mele.

Mai multe Mesaje de dragoste

Maddie Ancuta