Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: cronica misterelor

Top Secret

Răpire fără întoarcere în triunghiul Bermudelor

Published by:

Triunghiul BermudelorRăpire fără întoarcere în triunghiul Bermudelor

In seara de 30 decembrie 1986, pe o mare agitată, o navă de croazieră argentiniană plutea în largul insulei Cuba. Deodată pe cer a apărut un aparat mare, fusiform, înconjurat de o aureolă galbenă. Călătorii se năpustesc pe punţi pentru a vedea acel aparat ciudat, dotat cu hublouri, care le însoţea vasul, dispărând şi apărând printre nori.Iîn curând, tot sistemul electronic şi aparatura radio de la bord a căzut în pană.

Căpitanul Charles G. Reid iî linisteste pe pasageri. Nu e vorba decât de o „iluzie creată de efectele electrice din atmost (o explicaţie plină de claritate!).

Intr-adevăr, „iluzia electrică” dispare pe la miezul noptii cei mai mulţi dintre călători se reîntorc în cabinele lor, la bai în sala de dans.

Marilee Pittman şi alţi pasageri, care se încăpăţâneaza sa observe mai departe cerul, văd din nou ivindu-se acel aparat ciudat care se apropie cu mare viteză. Femeia a declarat: „Trei lumini mici s-au desprins din masa obiectului şi au atins uşor punte. Erau nişte mici farfurii zburătoare. Intr-un minut s-au reantors  la trabucul acela uriaş care a dispărut în nori”.

Pe la orele trei dimineaţa, matelotul Edward Cli (douăzeci şi şapte de ani) vede din nou acele lumini mici prevăzute cu proiectoare orbitoare care ating uşor coca navei aproape nivelul apei, înainte de a dispărea în mare viteză. Ingrijorat matelotul dă fuga să-l anunţe pe căpitanul Reid. Cabina căpitanului este goală şi hubloul deschis. Nimeni nu l-a mai revăzut vreodata  pe acest ofiţer şi compania a ajuns la concluzia că s-a sinucis.

Dar nu toţi pasagerii au fost de aceeaşi părere. Aceşt fost martorii deplasărilor repetate ale aparatului purtător s modulelor lui de mici dimensiuni care, de mai multe ori în timpul nopţii, atinseseră uşor când puntea, când coca vasului.

mai multe articole in Top Secret

Top Secret

BAALBEK baza spatiala

Published by:

enigmele Terrei baalbek_columns Baalbek1 baalbek-templeBAALBEK, BAZĂ SPAŢIALĂ

In apropierea câmpiilor, azi devastate, unde se ridicau pe vremuri oraşele, se află azi ruinele superbe de la Baal­bek, numită astfel în cinstea unei vechi divinităti a fenicienilor. Ruina cea mai remarcabilă de la Baalbek este o acropolă enormă de piatră, vestită încă din antichitate din cauza blocurilor uriaşe care serviseră la constructia ei.

Faimoasele blocuri de la Baalbek nu-şi găsesc echiva­lent nici chiar în epoca noastră şi unii se întreabă dacă nu cumva au servit ca platforme de aterizare pentru nave spaţiale. Ce anume le era destinat să susţină unor blocuri de piatră lungi de douăzeci de metri, şi altele de patru me­tri, groase de trei metri şi cântărind până la un milion de kilograme? Enormele pietre megalitice de la Baalbek au fost tăiate manual, transportate pe o distanţă de aproape un kilometru şi ridicate la şapte metri de pământ pentru a constitui un suport inamovibil pentru… Pentru ce?

O indicaţie ne este poate furnizată de un text din Biblie, în cartea Numeri, care vorbeşte de locuitorii de la Baalbek. Când evreii rătăceau prin deşert, zice Biblia, Moise a tri­mis spioni în Canaan ca să vadă dacă era posibil să-l in­vadeze.

Spionii au revenit şi au spus: „Este mai presus de forţele noastre să atacăm acest popor, deoarece e mult mai puternic decât noi… Locuitorii pe care i-am întâlnit sunt foarte înalţi. Am văzut acolo nişte giganţi, fiii lui Anak… şi am avut impresia că nu suntem decât nişte lăcuste când ne aflam în prezenţa lor“.

Ţi se pare că visezi când te gândeşti că e posibil ca, în trecut, nişte giganţi să-şi fi fixat nişte obiective colosale despre care nu ştim nimic. Şi s-ar mai putea să nu fie chiar o simplă coincidenţă că ruinele monumentale de la Baal­bek se află foarte aproape de cetăţile dispărute Sodoma şi Gomora.

 

mai multe enigme si mistere neelucidate in Top secret

Top Secret

Teorema lui Pitagora cu 1000 de ani înainte de Pitagora

Published by:

teorema lui Pitagora

Teorema lui Pitagora cu 1000 de ani înainte de Pitagora

„Teorema lui Pitagora“ – formulată acum 26 de secole – este o sintagmă perfect marcată în cunoaşterea noastră. Ea are drept de cetate în universul raţional al geometriei. Timp de milenii, nimeni nu i-a contestat prioritatea în istoria gândirii matematice. Şi iată că într-o zi arheologii descoperă o seamă de tăbliţe de lut ars, din ale căror inscripţii reiese că akkadienii utilizau formula respectivă în calculele lor pragmatice cu mai mult de 1000 de ani înainte ca gânditorul ionic să-şi înveţe discipolii esenţa vestitei teoreme. în urmă cu 3500 de ani, aşadar, socotitorii din Ţara-celor-două-fluvii îşi faceau calculele folosind Ingenioasa teoremă izvodită, de bună seamă, dintr-o îndelungată experienţă în mânuirea cifrelor. Dar nu numai scribii o utilizau in metodă de calcul, ci şi învăţăceii anticei Mesopotamii.

In „casa tăbliţelor de lut“, în şcoala sumeriană, şi apoi în cea akkadiană, elevii învăţau nu numai să efectueze cele patru operaţiuni – adunarea, scăderea, înmulţirea şi împărţirea – ci şi in rezolve o mare diversitate de probleme din câmpul aritmeticii si geometriei. Ei se ajutau de tabele cu rezultate gata calculate pentru înmulţiri cu 10, 30 şi 50 de unităţi; de asemenea, foloseau tabele de rădăcini pătrate şi de grad mai înalt. Din tell-urile (tell-colina, movila inalta) Akkadiei şi ale Elamului, precum şi în Ţara Urartu au fost aduse la lumină mii de tăbliţe cu inscripţii alcătuite din semne socotite, întru început, doar simboluri magice. Prin strădania de o viaţă a unor orientalişti, ca Franşois Thureau-Dangin, Arthur Deimel, Andre Parrot, L. Lipin, O. Neugebauer, au fost însă descifrate enunţurile şi rezolvările a sute de probleme cu aplicaţii practice. S-a vădit astfel că şcolarii de acum 3500 de ani ştiau să rezolve ecuaţii cu două sau chiar cu mai multe necunoscute. Ucenicii-socotitori erau temeinic pregătiţi pentru viaţa practică: ei învăţau să măsoare terenurile şi să le împartă în loturi, în raport cu suprafeţele pe care le deţineau proprietarii, să calculeze exact volumul de pământ ce trebuia dislocat pentru înălţarea piramide- lor-templu şi a clădirilor de tot felul, să stabilească numărul de cărămizi şi de blocuri de piatră pentru zidirile proiectate, să socotească forţele de muncă necesare şi câte altele. Toate aceste obiective determinau profilul învăţământului predat în „casa tăbliţelor”. Scrierea pe tăbliţe, socotelile nu erau doar apanajul sacerdoţilor, cum s-ar putea crede. La rândul lor, îşi însemnau tranzacţiile şi valoarea mărfurilor vândute sau cumpărate neguţătorii şi bancherii, care percepeau dobânzi – cam 20% din capitalul investit în afacerea respectivă – şi trebuiau deci să ştie să le calculeze.

Nivelul gândirii matematice a învăţaţilor mesopotamieni este remarcabil: în practica socotelilor geometrice, ei aplicau adesea metoda algebrică pentru rezolvarea unor ecuaţii de gradul patru, cinci şi şase (s-au găsit tăbliţe ce atestă faptul că au fost perfect rezolvate chiar şi ecuaţii de gradul 8). Unele înscrisuri cuneiforme, descoperite prin anii ’50, relevă că babilonienii calculau cifra n la o valoare de 3,125, ceea ce reprezintă un summum de exactitate pentru acel îndepărtat segment de timp.