Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: cronica

Medicină naturistă

Sentimentele pozitive – calea spre Armonie,Sanatate,Fericire!

Published by:

Pentru  aceasta  saptamana vom continua prezentarea unor seriale cu care v-ati obisnuit (“Elementele minerale” , “Sa cunoastem un aliment” sau “Suplimentul saptamanii”) dar  vom aduce  si   elemente  inedite.

Emisiunea radio “Sanatate si Arta.Arta de a Trai” va va  introduce  luni,de la ora 20.00 ,ora Romaniei, un alt  element mineral,despre care se stiu  mai putine lucruri,si care are  o importanta  cruciala in buna functionare a sistemelor vii. Acest  element  este Cobaltul (Co).
Cobaltul este  un metal de culoare alba.Concentratia in scoarta terestra este  de 0,01-0,1 g/kg, densitatea de 8,8 kg/dm3 iar temperatura de topire de 1490 gr.Celsius. In corpul uman acest element se gaseste in cantitate  de aprox. 3 mg (concentratiile  cele  mai  mari se  gasesc  in ficat,rinich,cord si oase).
Dozele zilnice recomandate:
-copii= 1-3 ug;
-adulti= 1-8 ug.

Intre actiunile Co enumeram:

  1. -participa la producerea de eritropoietina renala;
  2. -este un puternic vasodilatator si hipotensor;
  3. -rolul biologic al Co este exercitat prin intermediul vitaminei B12,din care face parte  si careia  ii asigura  functionalitatea.Sinteza vitaminei B12 se face  de catre microorganismele tubului digestiv,pentru acest  proces  fiind  necesar aport de Co prin alimentatie;
  4. -previne anemia; alaturi de  Fe si Cu, cobaltul intervine in formarea de hematii ( in doze mici stimuleaza acest  proces,dar dozele mari  si  prelungite  il inhiba);
  5. -este esential in functionarea glandelor endocrine (stimuleaza activitatea tiroidei,favorizand incorporarea iodului in aceasta);
  6. -este activator al  mai multor  enzime si poate prelua activitatea  altor ioni (ex.Zn,Mg) pentru activarea unor reactii enzimatice;
  7. -stimuleaza imunitatea,prin cresterea sintezei de gama globuline;
  8. -are rol in mentinerea integritatii functionale si structurale a sistemului nervos (regleaza sistemul nervos vegetativ orto- si parasimpatic);
  9. -intervine in sinteza timidinei din structura ADN-ului si in sinteza colinei si a metioninei (factori lipotropi si  hepatoprotectori);
  10. -stimuleaza motilitatea intestinala si favorizeaza digestia;
  11. -asociat cu Ni si Zn,intervine in sinteza  hormonilor pancreatici;
  12. -stimuleaza cresterea;
  13. -previne imbatranirea.

Alte actiuni importante:

  • -antispastic;
  • -antitrac;
  • -antioxidant;
  • -cicatrizant;
  • -hipoglicemiant;
  • -tranchilizant.

Principalele asocieri ale Co :

  • Co-Mn-Cu ; Co-Ni-Cu.

Indicatiile Co:

  • -afectiuni alergice;
  • –  ale sistemului imunitar;
  • –  ale sistemului ganglionar si limfatic;
  • –  cardiovasculare;
  • –  chirurgicale;
  • –  dermato-venerice;
  • –  digestive;
  • –  endocrine;
  • –  genitale;
  • –  geriatrice;
  • –  hematologice;
  • –  maligne;
  • –  metabolice;
  • –  musculare;
  • –  neurologice;
  • –  oftalmologice;
  • –  ORL;
  • –  osteo-articulare;
  • –  pediatrice;
  • –  psihiatrice;
  • –  respiratorii;
  • –  urinare;
  • –  infectioase;
  • -intoxicatii si agenti de mediu;
  • -modificari  biochimice si electrolitice ale  sangelui;
  • -sarcina,nastere,lehuzie si perioada de alaptare;

Reducerea aportului de Co sub 5 ug/zi timp indelungat determina anemia pernicioasa,care  se  manifesta prin:

  • -inflamatia limbii,cu senzatie de arsura (limba devine rosie,lucioasa si neteda);
  • -accelerarea tranzitului intestinal;
  • -anorexie;
  • -astenie;
  • -parestezii si tremuraturi ale  extremitatilor;
  • -congestie splenica;
  • -depresie psihica;
  • -palpitatii;
  • -scaderea  puterii de  concentrare;
  • -senzatia  de  intepenire a membrelor;
  • -senzatie de lipsa de aer;
  • -somnolenta;
  • -tulburari de vedere.

In timp,in lipsa tratamentului,se  produc:

  • -angoasa;
  • -diaree;
  • -oboseala;
  • -hipertensiune arteriala;
  • -hipotiroidie (piele uscata,caderea parului,frilozitate);
  • -perturbari ale  functiilor digestive;
  • -tulburari  distonice (tulburari circulatorii la nivelul membrelor inferioare,aerofagie,sughit,spasme);
  • -tulburari hepato-pancreatice;
  • -tulburari psihice.

Supraincarcarea:
Nu se produce  prin alimentatie,dar  poate sa apara la administrarea  de  doze  medicamentoase prea mari si  prin ingerarea de vapori de Co (fenomen destul de rar intalnit,dar care provoaca o jena respiratorie).
Absorbtia de saruri minerale industriale determina  hipotensiune arteriala si convulsii.
Supraincarcarea determina:

  • -greata;
  • -varsaturi;
  • -dureri abdominale care nu au un caracter specific;
  • -tendinta spre hemoragii (prin hipocoagulabilitatea sangelui);
  • -dureri splenice (provocate  de  contractia  splinei);
  • -hipercolesterolemie.

Intoxicatia cronica usoara poate  sa  provoace hipotiroidie (gusa).
Remediul consta in  scoaterea pacientului din mediul de contaminare cu  Co si eliminarea rapida,prin toate mijloacele,a acestui mineral din  corp.

Sinergisme si antagonisme:

  • -actiune sinergica : vitaminele din grupul B,Zn,Mn,Ni.
  • -actiune antagonista: carenta  vit B6,carenta de Fe,unele medicamente (penicilina,acidul salicilic etc).

Observatie:

  • -Vegetarienii trebuie sa isi asigure un aport constant de Co si de vitamina B12,deoarece aceste  substante  se gasesc in  doze foarte mici in  vegetale.

Plante medicinale care contin Co:

  • -alge marine;
  • -arborele de cacao;
  • -arborele de ceai;
  • -armurariu;
  • -chimen;
  • -cicoare;
  • -coada calului;
  • -coada soricelului;
  • -echinacea;
  • -fenicul;
  • -ghimbir;
  • -ginseng;
  • -hamei;
  • -lucerna;
  • -lemn dulce;
  • -nalba mare;
  • -nuc;
  • -orz;
  • -salcie;
  • -tataneasa;
  • -sofranas;
  • -trifoi rosu;
  • -valeriana;
  • -vasc;
  • -zmeur.

Alimentul pe care  vi-l propunem in editia  din aceasta saptamana este drojdia de bere (Sacharomices cerevisiae).Este o  ciuperca microscopica cu proprietati remarcabile. Distingem 2 categorii:

  1. -drojdiile inalte (de panificatie),a caror activitate  optima se situeaza intre 15-20 gr.Celsius ;
  2. -drojdiile joase (recomandate in terapeutica),a caror activitate  optima este intre 5-6 gr.Celsius,folositoare la fabricarea tipurilor de bere.

In stare proaspata,drojdia este o coca de un galben deschis,cu conservare limitata. In stare uscata,se prezinta ca o  pulbere cenusie pe care  o putem pastra un an in  flacoane  bine inchise,la adapost  de caldura si lumina.

Principalii constituenti cunoscuti:

  • -minerale ca P,K,Mg.
  • -zaharuri,lipide,diastaze,vitamine din complexul B,provitamina D,vitamina  E, factori antianemici etc.

Proprietati:

  • -reconstituent general;
  • -favorizeaza asimilarea alimentara;
  • -echilibrant  si ocrotitor al sistemului nervos;
  • -stimulent al glandelor  endocrine;
  • -antianemic;
  • -antitoxic;
  • -antiaterosclerotic;
  • -stomahic.

Indicatii:

  • -demineralizare,crestere,rahitism;
  • -avitaminoze;
  • -intoxicatii alimentare;
  • -infectii intestinale;
  • -diabet;
  • -furunculoza,dermatoze;
  • -nevrita.

Mod de folosire:

  • -uz intern – 2-3 linguri cu drojdie proaspata/zi sau 4-6 g in capsule,comprimate sau injectii.
  • -uz extern – sub forma de spalaturi in gastroenterite acute infantile,enterite mucomembranoase.

Incompatibilitati:

  • -antiseptice chimice;
  • -caldura mai mare de 45 grade Celsius;
  • -lumina
  • administrarea pentru perioade lungi de  timp  diminueaza capacitatea de  reproducere (conform unor  studii pe  sobolani).

In continuare vom prezenta cateva idei  valoroase despre sentimentele pozitive.
Inca de la sfarsitul sec. XVIII  emotiile,sentimentele si starile pe care le traim au fost impartite  in 2  mari grupe. Unele  care maresc activitatea  vitala a  organismului si altele care  provoaca scaderea  ei.Impartirea  s-a  bazat  pe  observatiile  facute  asupra manifestarii exterioare si a  comportamentului  legate de sentimentul care domina  si creaza  dispozitia  sufleteasca.
Cand omul traieste  stari de bucurie, toate  procesele vitale  ale   organismului se  desfasoara intr-un ritm intens. Respiratia devine  mai adanca,pulsul este accelera,mai plin,obrajii se imbujoreaza,tinuta  se indreapta, oboseala scade,capacitatea  de munca  si randamentul cresc.
Emotiile negative  se  pot  usor  ghici  dupa  mimica  si  comportament,ele tulbura  si  inhiba  toate  procesele vitale din organism,ceea ce  duce  la pierderea capacitatii de munca,la oboseala si la slabirea rezistentei in fata  bolilor.
Celor mai multi oameni le lipseste  educatia  sentimentelor.Oamenii devin nenorociti incetul cu incetul,obisnuindu-se a se plange mereu, a se  vaicari, a critica  totul,intr-un cuvant,isi  formeaza  o  psihologie  “de  ghinionist”.Ei  se   lasa  stapaniti de  frica,griji,pasiuni  inferioare si distructive,manie,se  descurajeaza in fata greutatilor si se  dau  batuti  dupa primele  lovituri.
De  la bun inceput  trebuie sa  pornim de la o constatare blanda: de  cele mai multe ori ne aprindem si ne enervam pentru flaeacuri si transformam un nimic intr-o  drama. Cu  timpul insa  lucrurile se aranjeaza. Imprejurarea care astazi,pe  fondul  emotiei  imediate  ne apare drept  o catastrofa, mai  tarziu, dupa o saptamana sau  o luna  ne apare marunta,neinsemnata,iar  reactia noastra – nejustificata  si  chiar  ridicola. Daca gandim lucid  la cauzele   care au provocat  explozia  emotionala, vom constata  ca ele  sunt  cu totul  disporoportionate  fata de  energia  nervoasa  risipita atunci.Tocmai aceasta dispozitie intre cauza  si efect  da emotie  negative  caracterul ei  morbid  si ne  obliga sa o combatem.
Rezistenta,taria sufleteasca, in fata insucceselor si chiar a  infrangerilor,consecventa  si tenacitatea reprezinta  in lupta  vietii  o  cheie importanta  cu calitate  fundamentala  care  trebuie cultivata  neincetat. Nenorocirea, ca si furtuna,are  o durata limitata.Este mai curand  un obstacol in calea  scopului urmarit,obstacolul ce se  depaseste cu  vointa si rabdare.
Suntem asa  cum  ne sunt gandurile.Pentru ca atmosfera noastra sufleteasca  sa fie luminoasa,tonica,optimista,pentru a reusi in tot  ce ne propunem sa infaptuim,este  neaparat  nevoie sa  gonim din suflet orice  idee  neasanatoasa,inutila. “Nu tine supararea de azi pe maine” –  ne indeamna   intelepciunea populara. Nu trebuie  sa  lasam ca  insuccesele,neplacerile,pierderile sa  se  transforme in amaraciune permanenta, sa ne “acreasca”. Prima , nelinistea,descurajarea,gandurile negre,contactul cu cei care se plang  tot  timpul, ne consuma in mod  periculos si inutil energia  nervoasa, ne scad vitalitatea.Acelasi  efect  il au  si  neintelegerile,ura,gelozia,invidia  si orice  sentimente   dusmanoase  fata de altii. “Economia este un mare venit”,spune un vechi proverb.Ea  este  valabila in orice  domeniu si prin urmare,si in cheltuirea potentialului nervos.

Rubrica “Suplimentul saptamanii” va  prezinta Rodia-capsule, realizata  de  cercetatorii maghiari de  la Compania Vitacrystal Research.
rodiaTimp de milenii, rodia (Punica granatum) a fost respectată din punct de vedere spiritual şi terapeutic, atât în Asia cât şi în Orientul apropiat.
Stiinta medicala moderna a descoperit însa recent calitatile terapeutice ale acestui fruct deosebit, care are din ce în ce mai multe succese terapeutice atât în cazul bolilor de inimă, cât și în prevenirea și tratarea cancerului. Efectul antitumoral se datorează acidului elagic, care este un component polifenolic al rodiei.

Cum functioneaza ?
Durata de viaţă a celulelor sănătoase este de 120 de zile şi este urmată de moartea fiziologică (apoptoza). Celulele moarte sunt înlocuite apoi cu celule noi, sănătoase. În schimb celulele canceroase nu urmează acest ciclu, ci se înmulţesc într-un mod necontrolat prin diviziune.
S-a constatat ca acidul elagic induce moartea celulelor canceroase, fără însă a dăuna celulelor sănătoase. Acestă acţiune se explică astfel: acidul elagic este prezent în rodie legat de glucoză; celulele canceroase necesită de 15 ori mai mult glucoză decât celulele normale și astfel ele consumă glucoza din rodie, dar o dată cu aceasta ajunge la ele și acidul elagic legat de respectiva glucoză.
Odată pătruns în celulele canceroase, acidul elagic își desfășoară acţiunea antitumorală, distrugându-le.
Bioflavonoidele din rodie scad procesul de dezvoltare a vaselor sanguine în jurul tumorii (angiogeneza), astfel având cel mai puternic efect antitumoral.

Vitaminele si antioxidantii din compozitia rodiei au efecte benefice în:

  • -menţinerea sănătăţii sistemului cardiovascular,
  • -reglarea coeficientului aterosclerotic (LDL/HDL),
  • -prevenirea trombozelor,
  • -scăderea tensiunii arteriale sistolice și prevenirea arterosclerozei,
  • -ajută de asemenea în cazul oboselii cronice și în cazul anemiei
  • -prin continutul de estrogeni, poate ameliora simptomele neplacute ale menopauzei
  • -are efect antiinflamator, împiedică producerea enzimelor care afectează cartilajul articular, prevenind astfel artroza,
  • -la bărbaţi scade riscul de apariţie a prostatitei.

Administrare: 1-3 capsule pe zi sau la recomandarea medicului.
Componente principale: rodie, Flavin7 (complex de bioflavonoide).

RUBRICA REALIZATA DE :

tehnician nutritionist NICUSOR PLOSNITA, Bacau.

*Contact:

  • –Vodafone – 0721.259.276 ;

  • –Orange – 0747.128.077 ;

  • –Cosmote – 0766.340.035.

  • *id yahoo: centruldio

  • *facebook: centrul dio bacau

Puteti audia emisiunea in fiecare LUNI, de la ora 20.00, ora Romaniei, folosind unul din player-ele favorite:

—–> Mai multe articole in sectiunea Medicina naturista.

Top Secret

Strania moarte a lui Napoleon Bonaparte

Published by:

Strania moarte a lui Napoleon Bonaparte. Minciuna politica?

NAPOLEON: NĂSCUT ÎN Corsica în 1769, decedat pe insula Sfânta Elena în 1821.

Cel puţin asa afirmă cărţile de istorie si enciclopediile. Dar o fi oare adevărat? Să fi murit el oare într-adevăr pe insula Sfânta Elena? Şi atunci de ce oare guvernul britanic a dat publicităţii un raport contradictoriu în legătură cu “moartea” sa, raport care ulterior a fost considerat fals în cea mai mare parte? Şi dacă NAPOLEON nu a murit aşa cum s-a spus, ce s-a întâmplat totuşi cu el şi cum anume s-au petrecut lucrurile? E o poveste foarte, foarte lungă şi totul pornit de la însuşi Napoleon, el fiind cel care a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-şi găsi patru sosii şi asta s-a în­tâmplat încă cu mulţi ani înainte ca imperiul să înceapă să se prăbuşească. Dintre aceste dubluri, găsite cu atâta dificultate de către agenţii împăratului pe tot cuprinsul Europei, unul a murit otrăvit la scurtă vreme după Waterloo, iar un altul a fost grav rănit într-un accident de echitaţie, rămânând cu un handicap care nu îi mai permitea să apară în postura lui Napoleon. Rămăseseră numai doi, iar unul dintre aceştia era Frnacois Eugene Robeaud, născut în 1771 în satul Haleycourt din Meusa. Acesta se asemăna atât de mult cu Napoleon, la chip”şi la ţinută, încât camarazii de arme il porecliseră “împăratul.” Inevitabil, a fost doar o chestiune de rutină ca această asemănare izbitoare să fie adusă la cunostinta marelui om de stat si astfel soldatul Robeaud s-a trezit la scurtă vreme trăind ca un nabab în rândul persoanelor din anturajul lui Napoleon. După cele “100 de zile”, în timp ce Napoleon mai aştepta încă la Rochefort, învingătorii deciseseră soar­ta acestuia. Britanicii doreau să se asigure asupra unui singur lucru: de data aceasta, Napoleon trebuia exilat într-un loc din care evadarea să fie imposibilă. Cele “100 de zile” şi Elba nu trebuiau să se mai repete. Aşa că a fost trimis pe insula scăldată de soare numită “Sfânta Elena” şi, în conformitate cu rapoartele guvernului britanic, a murit de cancer după şase ani de în- chisoare, timp în care se presupune că nu a fost lăsat fără supraveghere nici măcar o clipă. Pe când Vulturul era legat în lanţuri de stâncile de pe coasta Africii, sosia sa, Franqois Robeaud s-a întors la Baleycourt pentru a-şi relua viaţa de fermier. Ministrul Poliţiei franceze l-a desărcinat pe agentul care avusese misiunea de a urmări fiecare mişcare a lui Robeaud. La urma urmei, cazul fusese închis, iar pasărea se afla în colivie. Anchetatorul Ledru a revenit la munca mai puţin dramatică de urmărire a evazioniştilor fiscali.  Napoleonîşi pierduse libertatea, dar mai avea încă mulţi prieteni, iar cel mai important lucru era că aceşti prieteni aveau o mulţime de bani. Pentru a descuia uşa care îl ţinea prizonier pe Sfânta Elena, el avea nevoie de o cheie de aur. O cheie fasonată cu multă grijă, căci pentru ceea ce punea el la cale nu trebuia să se scurgă nicio informaţie. Nu putea face decât o singură tentativă şi aceasta nu trebuia să dea greş. Să analizăm însă acum o serie de întâmplări, în apa­renţă fără legătură între ele în derularea lor crono­logică. In 1818 generalul Gourgard a părăsit postul de comandant al închisorii de pe Insula Sfânta Elena, fiind înlocuit de generalul Bertrand. Gourgard s-a îndreptat fără grabă spre Paris, unde a dus apoi un trai liniştit care nu a atras atentia nimănui. Contactele sale se rezumau în principal la foşti camarazi de pe câmpurile de bătălie, vechi prieteni, printre care se aflau unele persoane foarte avute si influente, care deţineau uriaşe fonduri si nutreau o simpatie profundă faţă de Napoleon. La circa 60 de zile după sosirea lui Gourgard la Paris, o trăsură elegantă dădea târcoale satului Baleycourt, iar ocupanţii ei se interesau insistent de un anume Franqois Robeaud. Vecinii au călăuzit trăsura spre modesta fermă unde locuia Robeaud, împreună cu sora lui. Nimeni nu-şi amintea cum arătau ocupanţii vehiculului, dar unii trecători au declarat ulterior că văzuseră trăsura trasă la marginea drumului, la numai o aruncătură de băţ de poteca ce ducea spre casa lui Robeaud. Oricum, se făcuse deja întuneric, iar cei care zăriseră vehiculul îşi văzuseră de treburile lor; experienţa îi învăţase că atâta timp cât nu eşti curios, nu poţi intra în bucluc. După incidentul cu trăsura, Robeaud şi sora lui îşi văzură în continuare, timp de o lună, de muncile lor obişnuite. Caleaşca? Fusese doar un doctor care dorise să cumpere de la Robeaud nişte iepuri pe care să-i dăruiască unui prieten. Nimic deosebit. Intr-o dimineaţă din toamna lui 1818, un vecin ce se afla în drum spre munca sa a observat că uşa casei lui Robeaud era întredeschisă. Ploua si vântul arunca ploaia în casă. Ciudat, gândi vecinul, ciudat că Robeaud se afla încă în pat la ora aceasta – şi încă cu uşa deschisă. Bărbatul se duse să închidă usa si aruncă o privire în încăpere. In vatră nu ardea nici un foc – un alt lucru cât se poate de ciudat. Să se fi întâmplat oare ceva  Francois şi cu sora acestuia? îi strigă, dar nu primi nici un răspuns.

Nici Francois Robeaud şi nici sora lui nu au mai fost le atunci văzuţi în Baleycourt. Plecaseră fără să anunţe pe nimeni, în toiul nopţii, luându-şi cu ei numai câteva lucruri. Or fi părăsit ei satul de bună voie?

Sora a fost văzută la Paris la doi ani după aceea de către doi negustori din Baleycourt pe care s-a făcut că nu-i cunoaşte. Cei doi au informat autoritătile si astfel inspectorul Ledru fu din nou însărcinat să dea de urma alunecosului Frangois Robeaud. De data aceasta Ro­beaud n-a mai putut fi găsit, în schimb Ledru a lo­calizat-o pe sora lui, care ducea un trai foarte tihnit în Tours. Un doctor îi explicase că se îndrăgostise de ea şi că îi plătea toate cheltuielile necesare întreţinerii, înţelegeţi,n’est-ce-pas? Domnul Ledru înţelesese, până la un punct, bineînţeles, dar dincolo de acel punct rămăsese cu multe semne de întrebare. Această “prie­tenie” dintre doctor şi ţărăncuţa simplă din Baleycourt nu era imposibilă (la urma urmei gusturile nu se discută), dar dacă totuşi era reală trebuia să fi fost una din cele mai platonice prietenii cunoscute vreodată, deoarece după cum stabiliră Ledru şi oamenii săi, sora lui Robeaud nu-1 văzuse în viaţa ei pe bogatul doctor ce pretindea că se îndrăgostise atât de mult de ea. De fapt, relaţia dintre cei doi era numai de natură financiară si încă de la distanţă – prin curier. Ajuns în culmea disperării, nemaiputând suporta uzura săptămânilor de spionare fără nici un rezultat, micul inspector amăgit se hotărî în cele din urmă să abordeze cazul în mod direct. –    Unde se află fratele tău Franqois? Domnişoara Robeaud îi răspunse rânjind: –   A plecat într-o călătorie. S-a hotărât să se facă ma­rinar şi a pornit într-un lung voiaj pe mare. Pe ce vapor? Nu ştia. Când anume a plecat? Cu destulă vreme în urmă. Când a spus că se întoarce? Nu avea nici cea mai mică idee. Ştiţi, Franqois nu e deloc vorbăreţ în astfel de situaţii. In cele din urmă, bietul domn Ledru se lăsă păgubaş. Casa familiei Robeaud din Baleycourt fusese zăvorâtă şi părăsită. Generalul Gourgard se pensionase si ducea un trai liniştit. Sora lui Robeaud o ducea foarte bine la Tours pe cheltuiala altcuiva. Dublura lui Napoleon nu era de găsit nicăieri, dar ce mai conta – guvernul s-a interesat discret la generalul Bertrand, aflat pe Insula Sfânta Elena, fiind informat că faimosul prizonier se afla încă acolo. Bineînţeles. Unde altundeva ar fi putut să fie? Pentru a evada de pe Sfânta Elena, Napoleon avea nevoie de trei lucruri: o navă, câţiva prieteni şi ceva bani. Dacă le avea pe ultimele două, procurarea primului era o bagatelă. Robeaud a dispărut din Baleycourtul său natal la începutul toamnei lui 1818. La vremea aceea Napoleon încetase să constituie mai mult decât un interes de rutină pentru britanicii care altădată tremurau de frică la auzul numelui său, iar generalul Bertrand, care cu siguranţă nu se număra printre cei care îl urau pe Napoleon, primise însărcinarea de a se ocupa personal de prizonier. în chiar acel an, soţia generalului Bertrand îi scrisese unei prie­tene: “Succesul e de partea noastră! Napoleon nu se mai află pe insulă!” Adevărat sau fals? In ultimele zile ale anului 1818 sosea în oraşul Verona din Italia un străin îmbrăcat foarte îngrijit. Pretindea că este un negustor venit din nordul Franţei. Acum când soţia sa murise, iar copiii se aşezaseră fiecare la casele lor, se hotărâse să-şi îndeplinească dorinţa de o viată de a se stabili definitiv în Italia, unde îşi propusese să deschidă o mică prăvălie sau să-şi cumpere una dacă găsea un preţ bun. Prăvălia pe care şi-a deschis-o avea înscris pe firma de la intrare cuvântul “Optică”, dar, ca majoritatea aces­tui gen de afaceri din acele zile, se ocupa şi de diamante. Străinul, care pretindea că se numeşte Revard, mani­festa un foarte mic interes faţă de optică şi de diamante, preferând să-l lase pe asociatul său, un oarecare domn Petrucci, să se ocupe de treburile firmei. Revard semăna foarte mult cu Napoleon, după cum remarcase multă lume, ceea ce-i făcu pe cunoscuţi să-i spună “împăratul” – bineînţeles, în glumă. Petrucci îl cicălea deseori pentru că oferea gratuit unele mărfuri perechilor de tineri săraci care hu-şi permiteau să cumpere ceea ce-şi doreau. De fiecare dată, Revard nu făcea decât să râdă, apoi compensa sumele respective din punga sa veşnic doldora de bani. In după-amiaza zilei de 23 august 1823, după declaraţiile ulterioare ale lui Petrucci si ale altor martori, în faţa prăvăliei lui Revard a tras o trăsură, iar birjarul a intrat în grabă în clădire. Acesta i-a înmânat lui Revard o scrisoare care l-a făcut pe destinatar să devină foarte agitat. întorcându-se către Petrucci, el i-a spus: –      Aflu din această scrisoare că trebuie să plec ime­diat pentru rezolvarea unor probleme foarte importante. Las prăvălia pe mâinile tale. îngrijeşte-te, te rog, de birjar şi de cai. Eu trebuie să mă retrag în camera mea. La vreo două ore după aceasta, el a venit acasă la Petrucci, înmânându-i acestuia o scrisoare groasă, scrisă pe pergament şi sigilată în mai multe locuri cu ceară roşie. –    Trebuie să plec într-o lungă călătorie; trăim vre­muri grele, i-a spus el partenerului său de afaceri. Dacă nu mă întorc în trei luni, du această scrisoare regelui Franţei. El te va răsplăti pentru acest serviciu.

Apoi Revard se urcă în trăsura care îl aştepta, iar aceasta porni huruind pe strada pietruită. Douăsprezece nopţi mai târziu, la 4 septembrie 1823, în ferestrele castelului Schonbrunn din Austria, unde fiul lui Napoleon era grav bolnav de scarlatină, ardeau toate luminile. Cu puţin înainte de ora 11, unul dintre paznici auzi un foşnet ciudat în iedera care învelea zidul înalt de piatră al parcului. O umbră se lăsă de pe zid şi porni în fugă în direcţia castelului. Paznicul trase un foc, iar silueta se prăbuşi cu capul înainte. Murise. Cadavrul fu dus în coliba unuia dintre grădinari şi fură chemate autorităţile. Acestea aruncară o privire şi porunciră să fie închisă clădirea şi să fie pusă sub pază. A doua zi, dimineaţa, două înalte oficia­lităţi austriece, care îl cunoscuseră pe Napoleon, veniră să vadă rămăşiţele pământeşti ale misteriosului străin, ce fusese împuşcat mortal în parcul castelului Schon­brunn. La câteva ore după aceasta, se prezentară la faţa locului si câţiva funcţionari ai ambasadei franceze care revendicară cadavrul. Ei însă nu-l obţinură, întrucât, la insistenţele soţiei lui Napoleon, cadavrul fu dus la castel şi înhumat într-un mormânt fără inscripţie, pe ace­eaşi linie cu mormintele care ulterior aveau să adăpostească rămăşiţele pământeşti ale soţiei şi fiului său. Revard nu s-a mai întors niciodată la prăvălia sa din Verona. Inainte ca Petrucci să poată duce scrisoarea la Paris, aşa cum fusese instruit, la Verona sosiră patru oficialităţi franceze care au desfiinţat prăvălia miste­riosului domn Revard si i-au oferit domnului Petrucci suma de 100.000 coroane de aur pentru scrisoare şi pentru discreţia sa. Petrucci a păstrat tăcerea în legătură cu acest subiect încă 30 de ani, după care, sub jurământ, a mărturisit totul autorităţilor veroneze. După afirmaţiile sale, Petrucci era convins că ciudatul său asociat fusese însuşi Napoleon Bonaparte. In această vreme, pe însorita Insulă Sfânta Elena, moartea veni la prizonierul înregistrat sub numele de Napoleon. Persoane care îl cunoscuseră pe împărat şi care îl vizitaseră în ultimele zile ale vieţii acestuia, au afirmat că exilul îşi lăsase o serioasă amprentă asupra lui. “împăratul” părea că nu-şi mai poate aminti multe din evenimentele care ar fi trebuit să-i fie foarte cunoscute. îşi pierduse bunele maniere şi uneori devenea de-a dreptul grosolan. Doctorii care îl îngrijeau arătau prea puţin respect distinsului lor pacient, dacă acesta era într-adevăr Napoleon. Un alt aspect neo­bişnuit s-a adăugat acestui caz în momentul citirii testamentului, pe care prizonierul îl scrisese cu un an înaintea morţii. Scrisul de mână indica numeroase si remarcabile deosebiri faţă de cel al lui Napoleon, iar autorităţile franceze de notorietate, care au examinat documentul, au fost de părere că “Napoleon” suferise transformări profunde, “datorate, cu siguranţă, stării de detentie”. In arhivele primăriei din Baleycourt se află înscris şi numele lui Frangois Eugene Robeaud: “Născut în satul său, decedat pe Insula Sfânta Elena…” Data pretinsei morţi a lui Robeaud de pe Insula Sfânta Elena fusese trecută sub tăcere, probabil din motive înte­meiate, pentru că, ţinând cont de probele existente, nu ar fi imposibil ca el să fi murit acolo la 5 mai 1821 sub numele de Napoleon Bonaparte, cu care semăna atât de mult. Un alt capitol amăgitor s-a adăugat împrejurărilor morţii lui Napoleono dată cu dezvăluirile oficiale făcute de autorităţile britanice în primăvara anului 1956. După clasarea cazului împăratului, în 1821, prin menţionarea faptului că moartea survenise în urma unui cancer la stomac, britanicii au mai aşteptat încă 125 de ani pen­tru a anunţa că păstraseră o secţiune din intestinul lui Napoleon, iar aceasta era vădit perforată. Destul de ciudat, rana din intestin semăna mult cu una ce ar fi putut fi provocată de o baionetă…sau un glonte. Aceasta să fi fost oare rana care a provocat moartea lui Napoleon, aşa cum britanicii susţineau acum? Nu cumva ea fusese produsă de focul de armă ce fusese tras în parcul castelului Schonbrunn? Răspunsurile la aceste întrebări ar clarifica, în fine, unul din cele mai mari mistere ale istoriei – adevărul despre moartea lui Napoleon Bonaparte.

mai multe articole in Top Secret

Mistere politice gasim in toata istoria omenirii. De la inceputuri si pana acum.

http://en.wikipedia.org/wiki/Napoleon

documentare si tehnoredactare Maddie Ancuta