Am discutat adeseori in emisiuni despre CREDINTA.
Privesc in jurul meu si raman adesea trista cand vad ca o parte din cei din jurul meu (in special romanii) nu mai cred in nimic.
Nu cred in fortele lor, nu cred in Dumnezeu, nu cred in libertate si dreptate, nu cred in presedinte, in rege, in prietenie, dragoste si nici macar in sex.
Cand eram un copil am auzit pentru prima data: “Credinta muta muntii din loc“.
Poate ca esecurile, ratarile pe care le avem au si o explicatie. Nu mai credem. Poate pe buna dreptate ne-am pierdut credinta.
Desi ma feresc sa mai fac comentarii politice, deoarece “mi-am pierdut credinta” ca politicul romanesc o sa devina la un moment profesionist, lipsa de credinta in Romania se datoreaza tradarii.
Nu poti crede, nu poti urma pe cineva care te-a tradat o data, de doua ori, de noua ori.
Asa este, iar asta nu se mai poate schimba.
Din pacate, pentru noi ca popor, ca entitate, lipsa de credinta ne decimeaza, ne face face fragili, vulnerabili in fata celorlati.
Fara credinta nu putem merge inainte. Trebuie sa credem, avem nevoie sa credem in ceva sau cineva.
Nu o sa discut despre credinta politica, este un subiect interminabil, care te consuma de energie si nu ai nici un rezultat la sfarsit.
Dar vreau sa vorbesc despre pastrarea credintei, sa-ti tii promisiunile, sa-ti dai cuvantul de onoare si mai ales sa-l pastrezi, sa crezi, sa ai incredere, sa oferi incredere.
Pentru multa lume poate parea o chestie veche, prafuita, vreau sa vorbesc despre vechile valori care au adus la evolutia omenirii: onoare, loialitate, incredere, mandrie, suport, fidelitate, reasigurare, putere, sa vezi dincolo de aparente.
In Londra inca se merge pe valoarea promisiunii, a cuvantului dat. Recunosc ca ma fascineaza increderea asta. Nu hartii, nu stampile, nu semnaturi.
Doar pe credinta in tine si cel in fata caruia iti dai sau iti da cuvantul de onoare.
Eu personal consider ca este un lucru bun.
Imi place acest sentiment pe care il simt si acest cuvant. Incredere.
Va amintiti povestile cu cei trei muschetarii care luptau cot la cot. Ii unea prietenia care era bazata pe credinta.
Va amintiti sentimentul placut pe care-l aveati cand citeati?
Cat este de recomfortant sa ai credinta.
Avem nevoie sa credem in cel de langa noi, nu putem trai paranoic cu frica in san ca cel de langa noi ne va minti, fura, trada. Nu este sanatos pentru relatiile noastre si sanatatea noastra mintala.
Eu spun ca fiecare dintre noi poate si trebuie sa fie un exemplu.
Exita tradare, minciuna, hotie, este o realitatea pe care nu o putem contesta in societatea noastra. Trebuie sa stim sa ne protejam.
Dar sa nu facem greseala sa nu mai credem in valorile parintilor, bunicilor nostrii.
Trebuie sa avem si sa purtam in suflet aceste valori.
Nu le putem impune nimanui cu forta, aceasta ar fi o mare greseala. Tot ce este impus este negat si repudiat.
Dar fii tu bunul exemplu care poate fi urmat. Desi oamenii par ca si-au pierdut increderea, au nevoie sa creada.
Fii tu cel care poarta flacara credintei.
Eu acum impartasesc doar punctul meu de vedere. Nu incerc sa conving pe nimeni de nimic.
Depinde doar de tine daca valoarea cuvintelor si credintelor mele vibreaza in tine si le vei lua cu tine dupa ce vei termina de citit.
Dar daca ne uitam la bunicii, stramosii nostii credinta lor in ei, in Dumnezeu, in valorile morale care ne-au adus azi aici.
Auzim persoane care spun eu nu cred in nimeni, nici macar in Dumnezeu. Nu, nu sunt habotnica.
Dar este vital pentru viata noastra sa avem credinta.
Nu putem merge inainte fara sa credem. Poti sa-i dai orice nume. Nu asta conteaza.
In cine sau ce crezi: ca esti tu, parintii tai, cel mai bun prieten, Dumnezeu, o piatra care o porti cu tine in permanenta pentru ca stii ca ea te protejeaza si-ti aduce noroc.
In clipele noastre cele mai grele, cand suntem la pamant ne intoarcem chipul spre cer si ne rugam la Dumnezeu. Sa ne auda, sa ne sprijine, sa putem merge inainte.
Chiar si cei care nu cred fac asta.
Avem nevoie sa credem.Trebuie sa credem.
Eu cred in adevar, speranta, dreptate, morala, integritate, libertate, liberul arbitru, prietenie, iubire, fericire, Dumnezeu, viata, lumina, cred in mine, cred in voi.
Doar credinta ne poate ajuta sa mergem mai departe.
Nu impune nimic. Fii flacara credintei si multi altii te vor urma.
Trebuie doar sa ne uitam in jurul nostru si o sa vedem milioane de exemple de oamenii care nu au picioare dar care au participat la Olimpiada.
Oamenii care se vindeca de boli grave.
Care au pictat desi nu avea maini, care au compus desi erau surzi.
Ce-i ridica pe toti?
Credinta.
Pastreaza-ti credinta si poarta-o in suflet intotdeauna.
Maddie Ancuta
copierea sau preluarea articolelor fara acordul in scris al autorului este interzis
