Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: credinta

Arta de a fi TU

Credinta si Iubire

Published by:

credinta si iubireIeri de dimineata am primit un mesaj: “Crede in ce visezi” si nu se referea la dorintele mele de zi cu zi, ci se referea la visurile mele , viata mea, credinta mea.

Am simtit un val de caldura si lumina cum imi cuprinde tot corpul.

O persoana necunoscuta imi vorbea ca si cum m-ar fi cunoscut de o viata, de secole.

Simt lumina, credinta, iubire, speranta, liniste.

Sunt inconjurata de ingeri pazitori. Nu-i vad, nu-i cunosc, dar ii simt in fiecare zi laga mine.

Sunt oameni care ma ajuta sa vad, sa am incredere in ceea ce simt, care ma ajuta sa ma inteleg si sa ma dezvolt spiritual.

O fac cu dragoste, intelepciune, blandete.

Daca ar fi sa ma definesc prin cuvinte as spune: CREDINTA SI IUBIRE.

Nu sunt habotnica, nu am fost si nu voi fi.

Chiar la sfarsitul anului 2012 am scris un articol despre anul acesta si am spus ca anul 2013 este anul CREDINTEI.

Pentru mine CREDINTA inseamna  IUBIRE.

Nu vorbesc in termeni religiosi, nu vreau sa povestesc ca am descoperit un nou cult sau sunt deschizator de alte orizonturi.

In viata trebuie sa avem CREDINTA. Doar ea ne va ajuta sa vedem viata, sa o intelegem, sa iubim, sa iertam, sa respiram, sa ne dezvoltam, sa trecem cu usurinta printre greutati, in momentele de criza, atunci cand avem probleme.

Ce inseamna un sistem al CREDINTEI?

Nu exista o definitie, nu este simplu de asezat in cuvinte.

Este legat de ce crezi TU despre viata, despre Univers, despre Dragoste, despre ce crezi TU ca se intampla dupa ce mori.

In viata mea ca fiecare dintre noi am avut si eu momente de cumpana. Acele momente m-au facut sa inteleg.

Fiecare zi din viata noastra este o lectie.

Fiecare zi din viata noastra ne vorbeste.

Suntem inconjurati de lectii, de povesti, de sentimente, de ganduri.

Credinta ne ajuta sa le vedem.

Recent cainele meu, un frumos si inteligent golden retriever, a fost lovit de o masina.

In dorinta lui de joaca, de iubire, de noi prieteni, a tasnit efectiv spre un alt caine. A fost o fractiune de secunda, nici nu apucasem sa-i pun lesa.

Lucky nu este cainele meu. Lycky face parte din viata mea.

L-am luat pentru ca il iubesc.

El m-a ales pe mine. Intre mine si cainele meu exista iubirea si dragoste neconditionata.

Fiecare zi este frumoasa pentru ca el exista.

Fiecare dimineata este frumoasa pentru ca el vine langa mine, ma priveste si-mi vorbeste. Cateodata ofteaza.

Animalele ca si oameni au suflet.

Felul in care ma priveste ma face sa cred ca noi doi ne cunoastem dintr-o alta viata.

Ma priveste adanc si intens in ochi ca si cum ar vrea sa-mi spuna ceva.

Si imi spune. In fiecare zi imi spune, imi arata, ma face sa inteleg.

Am alergat la primul vet (traiesc in Londra, care este uriasa, nu este simplu de strabatut), dupa care l-am dus la spitalul pentru animale.

L-am lasat acolo cu inima sfasiata de durere.

Cand am primit telefonul de la spital in care mi s-a spus ca a lesinat de doua ori (se temeau de congestie cerebrala) si-l vor muta de urgenta intr-un alt spital unde au medici de garda 24 din 24 de ore, m-am prabusit. Era o distanta intre noi de peste 150 de km. Nu stiam unde era. Traficul in Londra la aceea ora fiind infernal.

M-am asezat in genunchi si cu toata fiinta mea m-am conectat la catelul meu.

Simteam ca ii este frica, ca este singur, ca nu intelege ce este cu el, ca nu intelege unde se afla, ca ii este teama ca l-am abandonat.

M-am rugat pentru el si i-am transmis toata dragostea mea.

A doua zi medicii mi-au spus ca sunt uimti cat de puternic este cainele, cat de bine suporta injectiile. Nu a plans nici macar o data.

Dupa accident, in sala de asteptare, am vazut caini plangand.

Doua zile nu i-au putut face anestezie pentru radiografie pentru ca era inca sub soc.

In tot acest timp m-am rugat si i-am spus ca il iubesc, ca am nevoie de el, ca nu l-am abandonat.

A trecut prin doua operatii foarte grele. Tot acest cosmar a durat o saptamana.

Acum este langa mine si imi zambeste.

Credinta  poate sa fie in Dumnezeu sau in mai multi zei.

Credinta poate sa fie in ceva anume sau cineva anume.

Important este sa crezi. Atat timp cat crezi viata ta  poate fi mult mai buna decat este.

Atat  timp cat crezi viata ta este plina de lumina.

Stiu, toti suntem in cautarea unor raspunsuri. Daca nu le-am gasit asta nu inseamna ca trebuie sa ne oprim.

Inseamna ca trebuie sa mergem inainte pana descoperim ce ne face viata mai buna.

Nu sunt in masura sa dau sfaturi ce fel de sistem de valori sau credinta sa ai.

Ce anume te poate ajuta sa faci fata momentelor grele, ce inseamna Universul sau ce anume iti ofera clinistea sufleteasca.

Daca  sistemul tau de valori promoveaza ura, violenta, razbunarea, dispretul fata de semenii tai atunci trebuie sa te reanalizezi.

Credinta nu inseamna umilinta, supunere, frica.

Credinta este un sistem personal.

In care tu crezi. Nu trebuie sa demonstrezi nimanui, nu trebuie sa explici,  nu trebuie sa te justifici, nu trebuie sa impui, nu trebuie sa convertesti pe nimeni.

Credinta te ajuta pe tine!

Sa crezi in Dragoste, Iubire, Dreptate, Frumos, Bunatate, Intelepciune, Optimism, Adevar.

Sa crezi in ceea ce te face pe tine fericit si te ajuta ca viata ta sa fie asa cum iti o doresti!

Iubirea neconditionata!

 

Stii ce este iubirea?
Este Bunăvoinţă şi generozitate.
Dizarmonia apare atunci când
Confunzi dorinţa cu iubirea. De fapt
Distanţa între ele este nesfârşită.

Mevlana Jalaluddin Rumi”

“O simpla raza de lumina alungă întunericul de pe suprafața pe care o ajunge. Întunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se petrece când lumină lipsește. Păstrând raționamentul anterior, răul absolut nu există ci este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absenței credinței în Dumnezeu în inima omului”.

ALBERT EINSTEIN

Multumesc si minunatilor medici care au fost alaturi de mine si Lucky!

mai multe articole in Arta de fi TU

pentru voi cu iubire si credinta in suflet

Maddie Ancuta

 

 

 

 

 

 

 

Arta de a fi TU

Dorintele inimii

Published by:

dezvoltare personalaDorintele inimii

Credinta” este un cuvant cu foarte multe semnificatii.

Credinta in tine, credinta in Dumnezeu, credinta in dragoste, familie, prietenie, natura, onestitate, loialitate ….

Cel mai apropiat de tine esti TU. Asa ca o sa vorbesc azi despre Credinta in Tine.

Pentru ceea ce ne dorim trebuie sa depunem cel mai mult efort, iar pentru asta avem la indemana: imaginatia, asteptarile, stimularea, creatia, aprecierea si observarea.

Daca reusim sa ne imaginam dorintele inimii, sa le  simtim, sa le facem sa devina aproape paplabile, sa credem cu adevarat in ele, sa ne concentram intreaga energie pentru a le implini si sa ignoram gandurile si starile negative atunci cu siguranta vom avea ce ne dorim.

Cred ca fiecare dintre noi  a citit  articole  gen ” 100 de zile  ca sa reusesti” ” reteta miraculoasa ca in 30 de zile sa devi un nou TU”

Vorbim despre schimbari “miraculoase” asa cum vorbim despre slabiri ” aproape spontane”.

Personal, nu cred nici in una nici in alta.

Nu cred ca niste pastile ma pot ajuta sa slabesc daca eu nu-mi schimb felul de a manca

Poti inghiti zeci de sucuri dar daca continui sa ai o viata la fel de dezordonata, fara sa faci miscare,  nu prea cred in cine stie ce modificari miraculoase ale greutatii.

Este vorba de un stil de viata. Orice schimbare necesita timp.

In primul rand trebuie sa intelegem ce dorim cu adevarat. Sa ne ascultam inima si sa o intelegem.

Priveste  in trecut la orice realizare din viata ta , aminteste-ti pasii si eforturile facute.

Sunt convinsa ca iti amintesti tot, cat de tare ai vrut sa-ti atingi scopul si cat de mult ai muncit pentru a-l atinge.

Ca fiecare, am avut foarte multe visuri, provocari. Am crezut in ele si am crezut in mine.

Este absolut uimitor  cum cei din jur iti baga in ochii toate greutatile, piedicile care te pot opri sa-ti atingi visul. Atitudinea lor negativa fiind primul obstacol.

Lumea in general se concentreaza pe probleme, nu pe gasirea solutiei.

Eu mi-am ascultat inima si mi-am urmat-o.

Cand nu am facut asta..am pierdut si nu mi-am implinit visul

Am avut perioade in viata cand nu am stiut exact ce vreau sau doream prea multe si nu ma concentram pe nimic.

Este cel mai periculos: dorind multe creeaza confuzie si lipsa de concentrare, consum mare de energie care duce inclusiv la dezechilibre fizice.

Eu sunt un exemplu viu.

Intr-o zi am inteles ca atitudinea fata de mine si fata de viata este absolut gresita.

Am inteles ca vreau sa ma simt bine si sa am o imagine clara asupra vietii in general si asupra mea.

Realizarea lucrurilor marunte  este punctul de plecare  care te face sa ai incredere in tine.

Evident este  simplu sa te concentrezi pe un singur lucru si sa-l intelegi.

Cel mai important este cum alegem sa ne simtim.

Decide ce vrei sa faci si nu te mai  ingrijora legat de ce spun sau fac cei din jurul tau.

Viata este ca  o problema de matematica.

Pentru majoritatea, matematica sperie, pare greu de inteles.

Asa este si cu viata.

Cand faci ceva cu pasiune, evident ca faci cu foarte mult entuziasm si dragoste. Asta te face sa te simti bine

Cand te simti bine esti in echilibru cu ce doresti.

Cand avem o idee de care suntem entuziasmati, incepem sa ne folosim imaginatia, cu cat vorbim mai mult despre viziunea noastra, cu atat  ideile vin una dupa alta ducand la realizarea visului.

Este evident pentru fiecare ca: fiind pozitiv este mult mai bine decat sa fi negativ.

Suntem fericiti si comunicam usor cu cei din jurul nostru.

Dar se intampla ca in viata noastra sa avem momente in care nu suntem fericiti, nu suntem multumiti, suntem ingrijorati, ne simtim furiosi, nu ne simtim bine fizic. Toata energia noastra este concentrata asupra aspectelor negative ale situatiei, mai ales daca este o durere fizica ne concentram doar pe ceea ce simtim.

Consum de energie, nu ne putem concentra pe altceva.

Fara sa realizam, adesea ne concentram pe aspectele negative ale vietii: munca, familie, viata acasa, relatii, sanatate, bani.

Stim foarte bine ca ne concentram in general pe problemele pe care le avem, cu efecte imediate: nu putem dormi bine, nu ne hranim cum trebuie, suntem lipsiti de energie, nu putem observa eventualele oportunitati care pot aparea.

Acestea sunt semnalele ca ceea ce gandim nu se afla in armonie cu ce ne dorim.

Din pacate pierdem timp gandindu-ne la “nevoile” noastre: companie placuta, un job mai bun, mai multi bani si orice stim ca ne lipseste in viata.

Aceste ganduri nu te fac sa te simti bine fizic sau emotional si nu sunt in echilibru cu ce-ti doresti.

“Nevoile” arata ce-ti lipseste.

Ne concentram pe ce nu avem, dar asta nu inseamna ca o sa creem ce vrem.

Trebuie sa ne comutam gandurile de la nevoi, de la lipsuri, de la  probleme la gasirea  solutiilor care sa faca diferenta in viata.

De exemplu: “o femeie plinuta care are  probleme  de relationare cu barbatii”.

Este foarte simplu sa-ti schimbi atitudinea fata de tine, sa slabesti, sa-ti schimbi garderoba, coafura, machiajul, sa zambesti si barbatii vor veni singuri, decat sa incepi sa arunci cuvinte jignitoare impotriva barbatilor, sa creezi o atmosfera neplacuta care tot pe tine o sa te dezavantajeze.

Sau un barbat care se plange in permanenta de lipsa de intelegere din partea colegilor. Chiar toata lumea crezi ca este impotriva ta? Cel mai bine este sa privesti in inima ta. Acolo sunt toate probemele.

Oamenii cand isi pierd entuziasmul in viata, se vede foarte clar in jurul lor, problemele incep sa creasca precum un bulgare de zapada.

Din momentul in care incepi sa cauti raspunsurile fara sa mai sapi dupa probleme, vei gasi ce-ti doresti.

Omul  a ajuns pe Luna…pentru ca asta a fost dorinta de veacuri a umanitatii.

Omenirea s-a concentrat pe gasirea solutiilor indiferent cat de multe probleme li s-au ridicat in fata.

O sa discutam concret despre gasirea solutiilor… si nu ne vom mai concentra energia pe lipsuri.

mai multe articole in Arta de a fi TU!

Maddie Ancuta

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Arta de a fi TU

De vorba despre Dumnezeu!

Published by:

Dumnezeu si miracolele

De vorba despre Dumnezeu

Recent am avut niste discutii foarte interesante.

Noi ne ocupam de povestile supravietuitorilor, ajung la noi tot felul de apeluri, oameni care sufera, pe care  viata ii supune unor mari si grele incercari.

Imi amintesc ca atunci cand eram in Romania adesea auzeam intrebarea: ” De ce Dumnezeu pemite atata suferinta, atata nedreptate, atata umilinta? ”

Foarte grea intrebare.

Imi amintesc ca la un moment dat cand eram in Romania, sprijineam o gradinita din orasul meu natal, de fapt ii ajutam pe copiii de acolo.

In general erau copii care proveneau din familii sarace, o parte erau in grija bunicilor, unii erau abuzati fizic, altii sexual, unii sufereau de diferite boli cel mai grav un baietel cu sindrom Down.

Imi amintesc perfect o zi, cand mamica baietelului cu sindrom Down ajunsa la capatul puterilor, copilul chiar in fata mea avusese o criza si era foarte greu de controlat, s-a uitat la mine si m-a intrebat: “De ce Dumnezeu permite atata durere, atata suferinta. A mea, a copilului? Imi iubesc copilul dar nu stiu cum sa-l ajut.”

Sa fiu sincera, inca aflata sub socul crizei si intregii suferinte care era in acea grupa, nu doar a baietelului cu sindrom Down, era vorba de o clasa intreaga de copii ,aproape 25 de copii cu varsta intre 5-6 ani, nu am stiut ce sa spun, ce sa raspund.

Am ramas blocata, desi undeva in adancul meu exista un raspuns.

Am cunoscut la un moment dat  un calugar cu o experienta de viata fascinanta, cu un mod de gandi extraordinar. U n om cald, intelept si bland. Un adevarat vizionar. Mi-a dat multe carti pe care le-am citit. Erau niste puncte de vedere foarte interesante.

Un fel de arta de a fi TU,  dezvoltare personala dar, nu folosind limbajul modern al unui psiholog, ci cuvinte simple dar pline de intelepciune si greutate.

Mi-a raspuns el la intrebarea mamicii.

-“Dumnezeu sufera o data cu tine” a spus el.

“Cum?”, am intrebat

– “El este in durerea ta, a copilului, a mamici, el este ranit atunci cand tu sau oricine altcineva este ranit”.

L-am privit profund nedumerita, dar am stat si m-am gandit mai bine.

Nu sunt credincioasa sau nu in modul habotnic.

Dar stiu ca in, momentele mele mai dificile  din viata,  gandurile si rugaciunile se indreapta spre Dumnezeu.

Avem nevoie de credinta, cineva sau ceva sa ne  dea curaj, putere,incredere. Din pacate resursele noastre interne adesea sunt limitate, oamenii nu sunt intotdeauna dispusi sa ne asculte, sa ne ajute, sa ne inteleaga.

Este foarta simplu in viata sa fim furiosi.

Cu noi, cu cei din jurul nostru. Sa fim furiosi pe Dumnezeu.

Avem nevoie sa vedem miracole, sa credem in miracole.

In fiecare zi asteptam ca un miracol sa ni se intample.

Stiu sigur, ca Dumnezeu nu ne-a indus suferinta. Daca citim cu adevarat randurile si semnificatiile Bibliei vedem acolo ca Dumnezeu a venit cu  pace, cu intelepciune, cu generozitate, cu vindecare, cu miracole, intotdeauna a fost alaturi de cei bolnavi, de cei tristi, de cei suferinzi.

Cum il vad eu pe Dumnezeu?

Il vad ca pe un initiat.

Este foarte greu sa fii langa cei dragi, pe care-i iubesti si sa le vezi suferinta.

Uneori nu putem face nimic altceva decat sa ne rugam.

Si este bine sa o facem pentru noi, pentru cei dragi.

Energiile si gandurile pozitive ajuta.

Intr-o zi am auzit o poveste, spusa de cineva care lucra intr-un centru care oferea adapost si mancare copiilor strazii dintr-o tara sud americana.

El a vazut un baietel de varsta baietelului lui, 6 ani. Copilul dormea  pe podea, infasurat in sine insusi.

Vazandu-l s-a aplecat si l-a imbratisat parinteste.

In acel moment copilul a deschis ochii si a zambit.copii si Dumnezeu

De cat timp esti pe strazi” a intrebat cunostinta mea.

– De cand aveam 4 ani, a raspuns baietelul.

– “Unde sunt parintii tai?” a continuat el

– “Nu am parinti” a raspuns baietelul

“Si cine are grija de tine?”

– “Dumnezeu are grija de mine”, a raspuns copilul.

– “Cum are grija de tine?“, a continuat mirat neintelegand raspunsul copilului.

– “Noaptea trecuta inainte sa ma duc la culcare m-am rugat daca se poate sa fiu imbratisat“,a spus baiatelul

– “Iar in dimineata asta cand m-am trezit  m-am trezit in bratele tale” a raspuns zambind copilasul.

Intrebari multe, intrebari grele, intrebari care par fara raspuns.

Este foarte greu sa dai un raspuns bun unei persoane care sufera, este greu sa-i spui de ce el (ea)  sufera atat de mult.

Dar se pare ca Dumnezeu este alaturi de noi daca il lasam sa fie.

Miracole chiar se intampla daca noi credem in ele.

Important este sa fim ” mainile care imbratiseaza”  persoana care are nevoie de imbratisarea si zambetul nostru.

Maddie Ancuta

mai multe articole in Arta de a fi TU!