cladiri uimitoare – Radio Catch22 London

Misterul de la Itza urmele mayasilor si toltecilor in peninsula Yucatan

Era noapte si doar luna lumina jungla,in timp ce arheologul amator american Edward Herbert Thompson urca,la sfarsitul secolulul al XIX-lea ,pentru prima oara cei treizeci de metri inaltime ai piramidei de la Chichen Itza,un oras ruina pe atunci,acoperit de vegetatie abundenta,in nordul mexican al peninsulei Yucatan.Imprejurul locului era dominat de umbre ale unor mari cladiri de piatra-temple, palate, galerii cu colonade impozante si ziduri sculptate-care se ghiceau peste varfurile copacilor si pe care arheologul le-a vizitat a doua zi dimineata. Intrebarea staruitoare “cine a construit toate acestea?” l-a marcat pe cercetator pentru tot restul vietii.

Chichen Itza este numele precolumbian al asezarii,insemnand “fantanile de la Itza” in limba maya. Neamul Itza ,care era de vita nobila,incepuse constructia acestei noi metropole religioase la cateva secole dupa Hristos. Cultura maya a inflorit de atunci pana prin secolul al XVI-lea ,cand toltecii au cucerit orasul,elementele stilului lor arhitectonic impletindus-e cu cele maya.Erau deci urme a doua vechi civilizatii americane ,cele pe care le contempla Thimpson din varful acelei piramide in trepte.

Sapaturi arheologice ulterioare facute de american au scos la iveala un “bulevard” ritual,pentru procesiune ,de 6 metri latime si 300 de metri lungime,pavat cu caramizi rosii.Acesta pornea de la marginea ruinelor,catre o cavitate naturala a solului,un bazin de calcar pe jumatate plin cu apa,cu diametru de circa 60 de metri si 40 de metri adancime. Thompson era convins ca era vorba despre un loc sacru ,unde aveau loc ritualuri despre care citise in insemnarile unui misionar spaniol din secolul al XVI-lea. Conform acestor note, pe timp de seceta mare ,la Chichen Itza ,in acel bazin erau aruncate fete virgine drept ofranda zeului ploii,Thompson a dus cercetarea mai departe. El a recuperat din putul respectiv mai multe bijuterii care s-au spart in timpul sacrificiului. De asemenea a gasit obiecte de jad,vase de lut si Copalharz(o rasina dura) din care mayasii facea tamaia.

Cu ajutorul a doi scafandri profesionisi ,arheologul a mai recuperat schelete umane,urme, probabil,ale sacrificiilor. Desigur, nu erau schelete doar ale tinerelor fete ,ci si oase ale unor baieti si barbati. Circumstantele mortii acestora sunt greu de precizat. Oare fusesera aruncati acolo de catre preoti ori sarisera de bunavoie ,in speranta ca ziul ploii, Chac Mool, ceva arata mila poporului lor? Probabil, ca aceste intrebari fara raspuns,aceste secrete atrag si astazi valuti de turisti catre Chichen Itza,ale carui edificii impresionante au fost degajate si restaurate meticulos, in ultima perioada. Sunt multe lucruri de vazut aici,sub soarele torid al Yucatanului.Ca si Thompson poti sa urci piramida in trepte construita de mayasi ,incoronata cu un templu toltec. Una dintre atractiile principale ale locului o constitue domul construit pe doua terase de piatra ,pe care mayasii il foloseau drept observator astronomic. O scara in spirala in interiorul observatorului duce catre trei deschideri in zid , aliniate excat cu punctele de asfintit ale soarelui si lunii, rolul observatorului fiind acela de a-i ajuta pe mayasi sa-si calculeze calendarul.

Cea mai inspaimantatoare constructie din Chichen Itza este Tzompantli, platforma craniilor. Cu cei 60 de metri lungime si 12 metri latime, cladirea rectangulara pare un sarcofag urias. Peretii sai din piatra rosiatica sunt decorati cu patru randuri de cranii in relief. Conform opiniei arheologilor,aceste cranii reprezinta capetele prizonierilor luati din randul inamicilor si care erau tinute intre zidurile de la Tzompantli.

Observatorul

Cladirea circulara El Caracol este un momument care ilustreaza preocuparea Mayasilor pentru astronomie si arhitectura. Multa vreme a fost considerat o exceptie, o eroare, din cauza formei rotunde care nu se inscria in traditia arhitectonica a maiasilor. Mai tarziu, s-a constat ca El Caracol-Observatorul a fost dedicat studierii miscarii stelelor si planetelor si este unul dintre cele mai frumoase realizari ale culturii Maya in Yucatan.

Observaorul, compus din turn inalt asezat pe doua platforme dreptunghiulare , a fost construit in doua perioade diferite, turnul fiind mai recent decat platformele. In interiorul turnului sunt numeroase ferestre micute care au fost folosite pentru a studia miscarea stelelor, se mai afla de asemenea o scara interioara foarte ciudata in forma de carcasa de melc care duce la partea cea mai inalta a turnului. Turnul are in jur de 13 metri inaltime, iar Observatorul in total 22,5 metri inaltime. Langa intrarea in turnul de observare sunt sclupturi ale Zeului Ploii Chaac. Unii cercetatori considera ca aceasta cladire a fost dedicata, in princpal, Zeului Chaac.

Piramida Kukulcan sau Quetzalcoatl sau El Casillo

Quetzalcoatl este un alt nume dat de tolteci zeului Kukulkan. Piramida are 365 de trepte, 18 terase si 52 de panouri. In zilele echinochiilor de primavara si toamna, 21 martie si 21 septembrie, se poate observa fenomenul luminos ‘miscarea sarpelui’, creat de umbrele lasate de trepte.

Piramida era o reprezentare, in primul rand a ‘Muntelui Sarpelui’, locul unde, conform credintei Maya, a avut loc prima Creatie. Mari matematicieni (au introdus cifra 0 in sistemul matematic) mari astronomi si mari arhitecti, mayasii au impletit toate cunostintele lor stiintifice si sistemul lor social in marea constructie a Piramidei.In fapt, piramida este un calendarsolar cu 365 de zile, numarate in cele 365 de trepte. Incinta era perfect ‘sonorizata’, astfel ca sunetele scoase in varful piramidei, chiar in soapta, pot fi auzite de jos.

mai multe articole in Top Secret

Castelul din coral sau castelul iubirii dezamagite.

Era un biet omulet care isi petrecea cea mai mare parte a noptilor lucrand la ridicarea unui monument in memoria unei iubiri fara speranta. Din 1923 pana in 1951, micutul Edward Leedskalnin ( nu avea decat un metru si jumatatea si cantarea 50 de kilograme) a deplasat astfel blocuri masive de coral cantarind in medie pana la treizeci de tone, cu ajutorul unor tehnici rudimentare, in orice caz artizanale. Rezultatul, care pare sa tina mai mult de improvizatie decat de un plan prestabilit, continua si azi sa-i uimeasca pe arhitecti si pe ingineri si sa atraga peste o suta de mii de turisti pe an.

Obiectul iubirii lui Leedskalnin si cauza acestei munci herculeene era o adolescenta careia nu a vrut sa-i spuna numele. Refuzat, chiar in ajunul casatoriei, el isi parasise tinutul de pe malul marii Baltice si venise sa traiasca in Florida. Folosind materiale de constructie gasite la fata locului, incepuse atunci, pe zece pogoane de pamant, sa cladeasca un castel din corali, cu siguranta in speranta ca o va atrage pe aleasa lumii lui in Statele Unite.

Fata nu a venit niciodata, dar Leedskalnin si-a continuat efortul, invaluind-si marea opera intr-o aura de mister si grandoare. Nimeni nu a aflat vreodata cum proceda pentru a ridica blocurile enorme din corali si pentru a le face sa alunece la locul lor in corpul cladirii. O singura data a fost zarit vag manevrand o bucata de 9 tone, cu o asemenea dexteritate de parca ar fi putut s-o miste cu un deget. Dar, de obicei, cand avea vizitatori, Leedskalnin isi intrerupea munca si nu o relua decat dupa ce pleca toata lumea, astfel incat sa nu fie vazut niciodata lucrand.

A murit in 1951 ducand cu el in mormant secretul. Putinul care lasase sa se afle despre procedeele sale aminteau intr-un fel de tehnicile folosite la construirea piramidei lui Kheops. El se multumise totdeauna sa spuna doar ca stapanea legea gravitatiei.

Leedskalnin nu a avut insa noroc in dragoste. Acum cinci ani ani s-a luat legatura cu tanara pentru care fusese facuta aceasta munca herculeana si a fost intrebata daca i-ar placea sa viziteze castelul de coral. ” Nu ma interesa cand aveam 16 ani, acum cand am 80 nici atat”, a raspuns ea.

Azi, in jur de 8000 de turisti viziteaza in fiecare luna castelul (Sudul Floridei) pentru a se putea extazia in fata unor minuni precum o reproducere de tone a planetei Saturn, impreuna cu inelele ei, cocotata pe niste ziduri groase de un metru; sau planeta Marte, reprezentata si ea printr-un glob de coral de 18 tone, care zace ceva mai incolo, incremenit pe orbita ei.

Acest monument consacrat iubirii te duce neaparat cu gandul la Tadj Mahall din Angra, India. Este vorba de un mormant considerat cea mai mare reusita arhitecturala a lui Chah Djahan, imparatul constructor mongol, care a pus sa fie construit pentru sotia lui favorita Mantaz Mahal. Tadj Mahal a fost totusi cladit de sute e muncitori calificati ajutati de plane si schele care servisera deja la construirea superbelor palate mongole, de mii de sclavi si de animale de povara care le aduceau materiale.

Castelul din coral a fost construit noaptea numai de un singur om.