Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: ce viseaza copilul

Arta de a fi TU

Visele mesaje ale subconstientului

Published by:

vis

Visele mesaje ale subconstientului

Ce este un vis? De ce visam?-

Visam.

Cand plecam intr-un loc necunoscut, cercetam, cumparam harti, discutam cu cei din jur pentru a afla cat mai multe detalii.

Petrecem un sfert din viata noastra dormind si visand. Patrundem intr-o lume care ne apartine dar care este necunoscuta. Stim ce culoare are parul nostru, stim daca avem carii sau cand suntem stresati. Ne cunoastem destul de bine .. si totusi nu stim mai nimic despre visele pe care le visam atunci cand dormim. Pentru ca despre aceste vise voi discuta in urmatoarele articole.

Visele fascineaza. Toti visam fara nici o exceptie, fiintele umane si animalele. Chiar daca nu toti ne amintim ce am visat.

De ce visam?

Cum visam?

Sunt mesaje ale subconstientului?

Sunt mesaje ale ingerilor sau ale demonilor?

Sunt mesaje primite de la cei dragi? Sunt mesaje primite de la cei iubiti care nu mai sunt printre noi?

Sunt visele premonitorii?

De ce viseaza bebelusul din burta mamei care inca nu are propria memorie?

Pana sa studiez psihologia am fost fascinata ca multi altii despre aceasta lume necunoscuta a viselor. O lume in care patrundem in fiecare noapte.

Primele mele experimente in laborator mi-au deschis o usa.. o usa pe care va invit sa pasim impreuna.

Priveam fascinata masuratorilor electrice ale creierului in concordanta cu activitatea fizica. O sa discutam inclusiv despre “paradoxical sleep”.

Care este scopul acestor articole?

Te va ajuta sa descoperi adevarata semnificatie a viselor tale

Secretele subconstientului tau vor fi dezvaluite.

Te voi ajuta sa-ti imbunatatesti memoria prin vis.

Creativitatea ta se va dezvolta. Vei descoperi adevarate povesti de succes datorate viselor.de ce visam

Abilitatea ta de a rezolva problemele zilnice va creste.

Vei descoperi lucruri absolut uimitoare, care te vor fascina in masura in care le vei descoperi si le vei intelege.

Descartes, filosoful francez se intreba ce  poate fi mai adevarat decat visul. De multe ori se intreba, daca viseaza sau este treaz.

Freud vedea visul ca o fatada sub care subconstientul se ascunde, adesea sub simboluri sexuale.

Cand visam? Visele pot avea loc in orice faza a somnului. Majoritatea dintre noi viseaza in prima parte a somnului, chiar si cand motaim in tren sau masina. Deobicei sunt imagini care reflecta ultimele noastre ganduri inainte de a adormi, dupa care brusc se dezvolta in situatii.

Senzatia de cadere este una dintre cele mai  cunoscute. Senzatia de cadere si lipsa de control a muschilor ne face sa ne trezim brusc. Ochii se misca extrem de rapid. Aceste vise sunt visele pe care psihanalistii le cerceteaza si cele pe care Freud si Jung le-au analizat.

De ce visam?

Jung credea ca visul ofera  individului un acut sens de echilibru. Este vorba de echilibrul dintre mental si emotional.

El a facut diferenta dintre “visele importante”- care apar deobicei in anumite etape ale vietii si sunt mai putin frecevente si “visele marunte”, legate de viata noastra de zi cu zi.

Copiii au propria lor opinie legata de ce visam.  Baiat 3 ani- “visam ca sa stim cum putem rezolva problemele” sau declaratia unei fetite ” ne arata cum aratam noi in interior”.

Cafeaua are efect foarte mic asupra viselor.Efectul alcoolului este variabil. Se reduce timpul petrecut in REM ( rapid eye movement-miscarile globului ocular). Consumul excesiv poate produce vise neplacute si extrem de intense, consumul de droguri are efecte considerabile asupra a ceea ce visam.

Ce viseaza copilul tau?

Sunt dovezi  ca fetusul viseaza in ultimele trei luni de sarcina.  Doar putem banui  ce anume viseaza bebelusul, dar copiii peste 2 ani vorbesc despre visele care sunt legate de viata lor zilnica, familie, animale.

Simboluri in visele copiilor. Scoala in sine nu are mare importanta in visele copiilor, in schimb locatia da. De exemplu, un copil care traieste la tara, la ferma este posibil sa viseze caderea intr-o groapa, pe cand un copil  crescut la oras poate sa viseze cum este atacat de hoti si cum patrund acestia in casa.

Calculatoarele ca simbol  joaca un rol extrem de important, televizorul de asemenea este responsabil pentru visele urate ale copiilor.

In perioada cand sunt bolnavi copiii viseaza in culori, diferite forme abstracte ca petele de cerneala. Frica de moarte si visele legate de moarte sunt mult mai dese cand copiii sunt bolnavi. Aceste tipuri de vise sunt mult mai comune decat se banuieste.

Copiii sunt ingrijorati legat de tema mortii asa ca parintele sau cei care au grija de ei trebuie sa fie pregatiti sa le raspunda.

Sunt convinsa ca orice parinte a auzit intrebari din partea copilului legat: “Mami, tati  o sa mor?”

animalele viseazaAnimalele viseaza?

Frumosul meu Golden Retriever Lucky imi confirma zilnic ca viseaza. Maraie, ofteaza, isi misca coada, alearga in somn, latra, schelalaie, se intristeaza  timp de cateva minute. Ochii lui se misca rapid. Daca ar putea sa-mi vorbeasca ar avea multe sa-mi spuna.

Pisicile sunt cele mai mari “visatoare” pentru ca dorm cel mai mult In perioada REM corpul se relaxeaza, se rotesc pe spate, aceasta este perioada cand viseaza si este insotita de miscari ale cozii, labutelor, mieunat. Ne putem usor imagina ca se simte fugarita de un caine.

Laboratoarele moderne care fac teste pe soareci si maimute ne arata ca si soarecii experimenteaza momentul REM. In timp ce pisicile viseaza ca sunt fugarite de cainii, soarecii probabil ca viseaza ca sunt alergati de pisici.

Caii de asemenea viseaza, doar in momentul cand stau culcati.

animalele viseazaOile, caprele si vacile se pare ca atunci cand dorm cu ochii deschisi si rumega  viseaza.

Pasarile de asemenea viseaza, chiar si bufnita desi ea nu experimenteaza REM.

O sa continui in urmatorul articol cu explicatiile stiintifice legate de vis, vom dezbate tipurile de vis si simbolurile lor, dar de asemenea voi patrunde in lumea literara si spirituala, inclusiv cum visele ne pot ajuta si prin ce metode ne putem reaminti ce visam.

Vise frumoase!

din Londra pentru voi,

Maddie Ancuta

mai multe articole in Arta de a fi Tu!


 

Top Secret

Descoperirea crimei prin psihic o tehnica moderna

Published by:

psihic
Descoperirea crimei prin psihic o tehnica moderna
Publicul este la fel de fascinat de crimă ca şi de fe­nomenele paranormale, iar când cele două se asociază, imaginaţia populară este cu adevărat captivată. Combina­ţia misterului cu groaza sunt folosite cu’ efecte dramatice în romanul lui Stephen King The Dead Zone, după care s-a realizat şi un film de mare succes. Eroul romanului, Johnny Smith, capătă puteri psihice în urma unui accident de maşină şi a unei come. EI descoperi că poate afla date din viaţa unor persoane care-i sunt complet străine şi că poate pătrunde în minţile unor criminali, persona­jul este fictiv, dar are şi corespondenţi în viaţa reală.
Poate cel mai cunoscut exemplu este psihicul olandez Pete Hurkos. Acesta era zugrav de meserie, iar în 1943 a căzut de pe schelă, de la peste 10 metri, fracturându-şi craniul. A stat trei zile în comă. Se ştia că în clipa când şi-a căpătat cunoştinţa, primele lui cuvinte către medici au fost: „Doctore, nu pleca ! O să se întâmple ceva groaz­nic !“ Medicul, care avea planificată o excursie în stră­inătate, a glumit despre asta cu Hurkos. La puţină vre­me după. aceea, a fost ucis.Hurkos şi-o câştigat un renume în spital spunându-le celorlalţi pacienţi diferite lucruri despre ei pe care nu avea cum să le fi ştiut dinainte. După ce a plecat din spital el a ajutat la găsirea unor persoane dispărute, a sprijinit Scotland Yard-ul în găsirea diamantului Stone of Scone, care fusese furat. In final, s-a specializat pe crime rezolvând, printre altele, un caz de asasinat numai prin lipirea de cap a unei fotografii a victimei.La Miami, în 1958, au fost comise două crime în câteva ore — un şofer de taxi şi un comandant de ma­rină, ambii ucişi cu aceeaşi armă. Stând în maşina pri­mei victime, Hurkos a făcut o descriere amănunţită a criminalului pentru Thomas Lipes, şeful biroului omu­cideri a poliţiei. Lipes, cunoscut ca ,,un om cu picioarele pe pământ, foarte realist, i-a povestit ulterior aghio­tantului lui John S. Bottomly, asistent al procurorului general : „ne-a fost de mare ajutor la cele două crime. Ştiu că voi, cei din Boston, sunteţi sceptici în probleme­le astea, dar, credeţi-mă omul acesta are ceva ce dumnea­ta şi cu mine n-avem“. Bostonul avea şi el  problemele lui, iar procurorul Bottomly căuta cu disperare o modalitate de a soluţiona unul din cele mai oribile cazuri de crimă în serial cazul Sugrumătorului din Boston.

Miercuri 29 ianuarie 1964, sergentul detectiv Lco Martin şi Bottomly l-au luat de la aeroport pe Peter Hurkos, în mare secret. Hurkos insistase asupra secretului, căci nu voia să fie deranjat de curioşi.

El i-a impresionat din prima clipă pe cei doi ofiţeri ai poliţiei din Boston. Stând împreună la o cafea, pe drum, Peter Hurkos l-a întrebat pe Martin : „Cine-i Katherine ?“ Era maică-sa, „Să-i spui“ a declarat Hurkos’ „să se ducă la doctor. Sunt îngrijorat de picioarele ei. Are nişte varice foarte rele. Să facă ce-i spune familia”.

Atât Martin cât şi restul familiei încercase s-o con­vingă pe femeie să meargă la spital, dar ea se încăpăţâna. Dar asta nu era tot. „E şi un lucru bun, Leo“ i-a mai spus Hurkos. „Bine că şi-a făcut ochelarii acum două luni. Are probleme mari cu ochiul stâng.“ Martin ră­măsese cu gura căscată. Hurkos a continuat să-i povestească despre  durerile de spate ale maică-sii şi cum acesta se lovise la vârsta de cinci ani.

Bottomly i-a spus lui Hurkos că ofiţerul lui de legă­tură va fi un anume Julian Soshnick, oferindu-se să i-l descrie pentru a-l putea recunoaşte. De fapt, Hurkos i l-a descris lui inclusiv faptul că era atât de mândru de părul lui încât nu purta pălărie. Cu tot scepticismul lui, Bot­tomly a fost impresionat. Chiar dacă Hurkos s-ar fi stră­duit să aflt şi să memoreze atâtea detalii despre colegii lui şi familiile lor, cum de putea şti atâtea despre Soshnick ? Acesta nu făcea parte din echipă, nu lucrase la cazul Sugrumătorului şi fusese desemnat doar în ulti­ma clipă, dintr-un efectiv de 43 de anchetatori. Bottomly îl cooptase în echipă în timp ce Hurkos se afla deja în avion !

Hurkos şi-a început investigaţia a doua zi. S-a folosit de psihometrie (,,citirea obiectelor”), care l-a „conectat“ cu scenele crimei prin atingerea unor obiecte şi fotografii legate de ele.

El şi-a trecut-mâinile peste trei sute de fotografii de la aceste scene, a ales una din ele, declarând : „Asta-i falsă. Nu-i de aici!“ Soshnick a recunoscut că pusese foto­grafia, dintr-un caz deja rezolvat, printre celelalte pentru „control.

Examinarea de către Hurkos a fotografiilor şi obiecte­lor (ciorapi, eşarfe, sutiene, alte haine) a fost uimitoare. Putea spune ce înfăţişau fotografiile fără a se uita la ele, a dcscris unele din scenele crimelor ca şi cum ar fi fost prezent, inclusiv detalii pe care poliţia nu le făcuse publice pentru a nu stânjeni cercetările.

In aceeaşi după amiază, unul dintre detectivi a în­târziat, spunând că avusese o pană la maşină. Hurkos s a învârtit în jurul lui şi a început următorul uimitor mo­nolog : ,,N-ai întârziat de maşină. Ai întârziat că te-ai dus la regulat. Crezi că glumesc, nu ? Dacă spun cum a fost, te strici de râs”. Apoi Hurkos a început să le po­vestească celorlalţi, arătând spre el; „La ăsta, şeful spu­ne, acum două-trei ore : «Deci la Lexington, lucrezi cu ăla cu nebunu, Hurkos.»’-El zise: «Hai, şefu, am întâl­nire, nu viu la lucru.» Şefu spune «ba vii». Aşa că, ce taci ? Dai telefon la fata şi spui «Scumpo, am de lucru după-amiază, nu pot să vin» şi fata spune «A, păi atunci vino acum, în drum spre lucru. Şi te duci la ea acasă, femeie faină, douăşopt, douăşnouă, divorţată, soţul i-a dat casa. Tu spui «Trebuie să lucrez cu ăla de citeşte gându’, cu şarlatanii’, cu Hurkos ăla». Aşa-i ? Aşa-i ? Ea zise : «Scumpule, până pleci, să-ţi fac o cafea,». Te duci cu ea în bucătărie, ea se apleacă la dulap după ca­fea, o tragi la tine, o pui pe masa din bucătărie şi-o re­gulezi. Aşa-i ?“

Se spune că a urmat o tăcere de moarte în timp a toţi aşteptau o replică a detectivului. Acesta însă, rămas cu ochii căscati, n-a mai putut articula nici un cuvânt.

De fapt, Hurkos s-a fixat asupra unui anume Thomas O Brien pe care l a considerat a fi Sugrumătorul, deşi unele din caracteristici se potriveau şi unui alt sus­pect anchetat de poliţie. Cazul n-a fost rezolvat ; în final, poliţia a acceptat mărturia depusă de un anume Altert DcSalvo, care a dat informaţii detaliate despre scenele crimei, pe care nu le-ar fi putut da decât criminalul. DeSalvo n-a fost judecat pe considerente de boală min­tală, dar a rămas în istorie ca fiind Sugrumătorul din Boston. Hurkos a continuat să susţină că nu era DeSalvo ci cel descoperit de el.

Poate că, totuşi, a fost DeSalvo, căci, în pofida insis­tenţelor lui Hurkos privind propriul lui suspect, DeSalvo avea nasul ascuţit, o cicatrice pe braţul stâng şi lucra cu motoare diesel, exact cum descrisese Hurkos.

Cazul lui Hurkos nu este unic. Un alt psihic a fost tot olandez, Gerard Oroiset. Ca şi Hurkos, el a făcut şi afirmaţii insuficient confirmate de realitate şi a dat şi ,,rateuri”. Totuşi, ,.loviturile” lui au fost impresionante. Intr-un astfel de caz, compania aeriană KLM i-a cerut să caute un copil pierdut. Croiset a răspuns pe loc, la telefon, că copilul murise, descriind călătoria în care a fost găsit cadavrul. L-a descris de asemenea pe criminal. A folosit de mai multe ori psihometria, cu fotografii şi haine. Deşi imperfecte, descrierile lui au fost în mare măsură corecte.

La sfârşitul anilor ’70, nordul Angliei a fost terorizat de un criminal în serie. In final a fost arestat, judecat şi condamnat, Peter Sutcliffe. Până la prinderea lui însă, poliţia, mass-media şi practic, toată lumea a foşti asaltată cu descrieri psihice ale ucigaşului, următoarei crime etc. Majoritatea erau atât de vagi încât nu depăşeau stadiul unor simple supoziţii. Totuşi, unul din cazuri a fost im­presionant. Nella Jones a declarat ziarului Yorkshire Post că a avut o viziune a ucigaşului ; din varii motive, declaraţia ei n-a fost publicată — ei cooperau cu poliţia în ce priveşte publicitatea cazului — iar reporterul a reţinut pentru el informaţia. Doamna Jones n-a văzut totul exact, dar a prezis o crimă pentru 17 sau 27 noiem­brie, crima petrecându-se pe 17

Hurkos l-a descris şi pe cel pe care-l considera a fi Sugrumătorul. Ar fi fost un bărbat de 1,67—1,70 m, în greutate de 60—65 kilograme, cu nas ascuţit, o cicatrice pe braţul stâng dint-un accident de muncă, căci lucra cu motoare diesel, avea o problemă la degetul cel mare şi dormea pe un pat fără saltea. Au urmat o mulţime de alte mici detalii.

Ea a mai spus că numele ucigaşului era Peter, că era şofer pe- un camion pe care era desenată litera C. Peier Sutcliffe era şofer la compania de transport „Clark”. Doamna Jones a mai spus că ucigaşul locuia în Bradford, pe o stradă la numărul 6. Adresa lui Sutcliffe era Brad ford, Garden Lane nr. 6, într-o casă cu poartă de fier iforjat şi cu trepte la intrare, asa cum o descrisese doamna Jones.

mai multe articole in Top Secret