Furia zilei de Luni
Eu iubesc ziua de luni. Intotdeauna am spus asta.
In dimineata asta eram extrem de fericita pentru ca tanarul meu site www.radiocatch22.com in mai putin de 9 luni a ajuns sa fie vizualizat de peste 100000 de ori.
Multumesc inca o data pe aceasta cale tuturor care ma citesc, care ma motiveaza sa merg mai departe.
Ar fi trebuit sa fie o zi de luni frumoasa, asa cum sunt aproape toate zilele mele de luni si nu numai.
Ei bine nu a fost sa fie asa.
Viata este grea, dar din pacate cei din jurul nostru au placerea fantastica sa ne-o faca si mai grea.
Azi am plans ca un copil mic cu sughituri. Un copil pedepsit pentru ceva ce nu a facut, dar a fost pedepsit pentru ca cineva oricum trebuia sa fie pedepsit.
De ce? Nu conteaza. Asa trebuia sa fie, cineva trebuie sa fie la un moment dat si sac de box si cine poate fi sac de box????? decat cel mai apropiat om, cel care stii sigur ca nu o sa riposteze inapoi.
Din nefericire sunt si oameni care se bat cu pumnii in piept in semn de” admiratie” dar in acelasi timp isi vad de propriile lor interese si daca interesele tale nu coincid cu ale lor atunci se duce naibii si “sprijinul”, “admiratia” “suportul”.
Doamne ce mult iubesc cuvintele, dar vorbele goale nu fac parte din scopul meu in viata. Am obosit sa aud vorbe fara acoperire.
Eu iubesc diversitatea si orice lectie, este o foarte buna lectie.
Daca totul ar fi simplu, usor, moale si pufos, daca nu am fi testati in fiecare zi, daca nu am fi aruncati zilnic in focul vietii, cu siguranta ca nu am putea sa invatam, sa ne dezvoltam, sa crestem, sa capatam noi experiente..
Dupa zile frumoase si calduroase este intotdeauna bine venita si o ploaie care sa mai spele atmosfera.
Daca totul ar fi foarte usor nu am invata sa devenim puternici.
Asa ca azi pentru mine a fost o lectie de viata in care am vazut ca sunt un om puternic , demn si luptator.
Am invins! Sunt un invingator!
Fiecare in viata noastra are parte de furtuni, ciudatenii. Cand apar nu prea avem ce sa facem, trebuie sa le infruntam , sa “inotam”curajosi mai departe sau sa ne “scufundam” in ele.
Orice pas inainte prin “furtuna” ne face si mai puternici.
Imi amintesc de o discutie care o auzeam cand eram ceva ai mica.
Am inteles acum ca exista si statistici.
Si este vorba de ” oamenii care se predau in fata vietii”.
Foarte curios dar adevarat este ,ca, foarte multi barbati dupa ce se pensioneaza si-si pierd motivatia zilnica, la scurt timp se lasa dominati de lipsa activitatii fizice, intelectuale, nu-si mai gasesc un scop pentru ziua de maine.. si mor.
Renunta prematur sa “inoate” in noua viata si atunci efectiv se “scufunda”.
Azi asa am simtit.. ca ma scufund,..si culmea impotriva vointei mele.
Am analizat cu calm situatia si mi-am dat seama ca viata mi-a pus in fata o noua provocare, care a avut rolul sa ma faca mai puternica, nu sa ma doboare.
Asa ca in viata fiecaruia apar motive si momente in care trebuie sa meditam de ce trece prin ce trecem. Care este scopul acelor evenimente sauce rol au acei oameni in viata noastra.
Sunt oameni care intra in viata noastra pentru a lasa in urma lor o raza de lumina, altii care sa ne dea o lectie despre “asa nu”. Unii sunt valorosi, altii sunt inutili. Dar chiar si cei inutili ne dau o lectie. Lectia de a: “Nu face asa”.
Asa ca in ciuda plansetului meu cu sughituri de azi, apreciez si iubesc la fel de mult ziua de Luni.
Viata este o serie de incercari, oscilam intre bine si mai putin bine. Dupa furtuna apare soarele, ne odihnim putin, ne calmam si o luam de la capat.
Asta este cel mai important sa continuam sa mergem inainte.
Indiferent de cum este situatia acum, noi trebuie sa o schimbam sa ne fie favorabila noua.
Tu cum esti?
Intri in lupta sau te lasi purtat de valurile neprietenoase, care te trag la fund?
Ploua sau mergem la plaja?
Invatam?
Ne bucuram?
Pana la urma chiar asta este viata ca un “montagne russe”
Te incita noua experienta.
Urci usurel, pana in varf, uitandu-te in dreapta si in stanga fericit. Ajuns sus, incepe o coborarea ametitoare. si singurul lucru pe care-l vrei este sa ajungi cat mai repede jos. Dupa care o iei la stanga, urci usor, dintr-o data prinzi viteza si te intrebi daca esti in siguranta spunandu-ti in sinea ta ca niciodata nu te vei mai urca in asa ceva.
La finalul calatoriei, iti tremura picioarele, poate ca iti este rau.. dar sigur doresti sa te imbarci pentru o noua calatorie.
Dupa “calatoria” de azi, sunt inca ametita si cu o durere incredibila de cap, dar mai determinata decat oricand sa merg inainte:)
Cum a fost ziua ta de Luni?
O zi frumoasa de Luni in continuare.
pentru voi
Maddie Ancuta
Londra:)
mai multe articole in Arta de a Fi tu!
