C.C. Jung, celebrul psihiatru elveţian, s-a ocupat toată viaţa cu ştiinţele oculte. Era în căutarea unor arhetipuri universale care, credea el, trebuiau să formeze substratul subconştientului tuturor oamenilor, indiferent de cultură şi de originea etnică. Nimic din ce intra în sfera paranormalului nu-l lăsa indiferent. Era pasionat de parapsihologic, astrologie, alchimie. Avea de asemenea obiceiul să noteze cu grijă experienţele pe care le trăia sau la care era martor în aceste domenii. Autobiografia lui, Memorii, vise şi reflecţii, este plină cu relatarea unor astfel de experienţe.
Cea mai ciudată dintre toate este poate cea care urmează, petrecută la Ravenna, pe când vizita mormântul Gallei Placidia împreună cu o prietenă. Jung a fost frapat de un mozaic al baptisteriului care îl reprezenta pe Cristos întinzând mâna sfântului Petru care se ducea la fundul apei. Jung şi prietena lui au stat o jumătate de oră în faţa mozaicului discutând despre diferitele rituri ale botezului. Jung nu va mai uita niciodată această operă a artei bizantine.
Ar fi dorit un fotoreporter dar nu a găsit nici unul.
Intors acasă, la Zurich, i-a cerut unuia din prietenii care pleca la Ravenna să încerce să găsească o reproducere a faimosului mozaic. Numai că până la urmă s-a constatat că mozaicul nu exista! Jung i-a adus această veste prietenei cu care călătorise iar ea a refuzat să creadă că au putut să aibă o astfel de halucinaţie comună. Numai că asta era realitatea. Mozaicul cu pricina nu se aflase niciodată pe zidul baptisteriului.
„După cum ştim, seria Jung, este foarte greu de determinat dacă, şi în ce măsură, două persoane văd în acelaşi limp acelaşi lucru. în cazul de faţă însă am putut să constat că subiectul principal al mozaicului pe care-1 văzusem era cel puţin identic.“
Mai târziu, lui Jung îi plăcea să repete că această experienţă de la Ravenna fusese cea mai ciudată din viaţa lui.
mai multe articole in Top Secret
