Tag Archives: Ambasada României la Oslo

La 21 mai a.c., ambasadorul României la Oslo, Daniel Ioniță, a transmis redactorilor şefi  și directorilor generali ai principalelor instituţii mass-media din Norvegia, un mesaj în care a dorit să clarifice o serie de aspecte legate de chestiunea cerşetorilor şi a discuţiilor în curs privind interzicerea cerşetoriei, care vizează în special populaţia roma.

În mesajul său, ambasadorul român a subliniat din start că nu dorește să intervină într-o chestiune de politică internă a Norvegiei, care privește în primul rând autoritățile statului de reședință, însă este nevoie de anumite clarificări, care să conducă la o mai bună și mai corectă înțelegere a situației.

În primul rând, ar trebui făcută distincţia necesară între naţionalitate (română) şi etnie (roma), având în vedere că România are o populaţie de aproximativ 20 milioane de locuitori, dintre care roma reprezintă doar un grup minoritar, de circa 2,5%. Mai mult, populația roma reprezintă poate cea mai mare minoritate din Europa, care din păcate, de multe ori, se confruntă cu probleme de excludere socială, rasism şi discriminare. Nivelul mare de mobilitate al romilor atrage după sine provocări adiţionale în ceea ce priveşte posibilitatea de derulare  a unor politici de reducere a sărăciei, de educaţie, de asigurare de locuinţe, de sănătate, atât la nivel naţional, cât şi la nivelul UE. Oricum, aceste dificultăți nu ar trebui să ne oprească în a aborda cu toleranță și înțelegere problemele acestui grup minoritar.

În al doilea rând, ambasadorul a precizat că Ambasada României la Oslo nu are şi nu poate avea statistici oficiale referitoare la numărul cetăţenilor români care vin în Norvegia, din moment ce nu există nicio obligație legală de înregistrare a cetățenilor români la ambasadele României din străinătate. Oricum, Ambasada este conştientă de aspectele potenţial senzitive legate de prezenţa unor oameni nevoiaşi, care au ajuns să cerşească în Norvegia şi este hotărâtă să continue colaborarea cu partenerii norvegieni pentru identificarea unor soluţii viabile şi de durată. În acelaşi timp însă, ar trebui avute în vedere şi alte aspecte importante:

1. Migraţia este un fenomen complex, care nu este legat în mod exclusiv de anumite ţări de origine.
2. România este pe deplin conştientă de responsabilităţile sale în ceea ce priveşte incluziunea economică şi socială a cetăţenilor săi. În acest sens au fost făcuţi importanţi paşi înainte pentru incluziunea socială a romilor, au fost obţinute rezultate substanţiale, dar în acelaşi timp este important să reţinem că acesta este un proces complex, de durată.

Incluziunea socială a romilor nu reprezintă o provocare nouă pentru România, iar hotărârea țării noastre de a identifica soluţii este demonstrată de o gamă largă de măsuri adoptate de către autorităţi, precum şi de resursele financiare importante alocate acestei chestiuni. În momentul de faţă, Guvernul României este hotărât să implementeze un spectru larg de politici sociale destinate minorităţii roma, cu un accent special acordat măsurilor din domeniile educaţiei, angajarea forţei de muncă, sănătate, locuinţe şi proiecte de infrastructură, la care se adaugă numeroase măsuri și inițiative de combatere a discriminarii, a sărăciei şi de promovare a egalităţii de şanse. În România aceste politici sunt integrate în strategii şi planuri generale de acțiune. Ambasadorul român s-a referit pe larg la aceste programe și strategii guvernamentale de acțiune pentru incluziunea socială a romilor.

În al treilea rând, Ambasada României la Oslo condamnă în principiu orice acte ilegale sau crime comise în Norvegia. Responsabilitatea pentru un act criminal ar trebui să fie şi este doar individuală, iar cel/cea care a comis-o ar trebui să răspundă personal în faţa legii. În acelaşi timp însă ar trebui acordată precauţie și ar trebui evitate generalizările nejustificate, de transformare a unei responsabilităţi individuale într-o vină colectivă.  Din păcate istoria a reţinut multe precedente tragice ale unor astfel de cazuri şi, de aceea, este nu numai datoria noastră morală, dar și obligaţia legală şi instituţională de a evita astfel de probleme. Mai mult, orice formă de generalizare are potenţialul de a crea prejudicii nedrepte pentru cetăţenii români cinstiţi care trăiesc în Norvegia.

Majoritatea cetăţenilor români care trăiesc în Norvegia este foarte bine integrată în societatea norvegiană şi contribuie la bunăstarea sa socială, prin muncă asiduă şi plata taxelor. Există multe exemple de români foarte bine apreciaţi la locul lor de muncă, fie că sunt doctori, ingineri, profesori, artişti plastici, muncitori în domeniul construcţiilor de nave, specialişti în domeniul IT sau cercetători științifici. Suntem mândri să-i numim pe aceștia ˝ambasadori români˝, fiecare în domeniul său de activitate.

În al patrulea rând, autorităţile române sunt pe deplin hotărâte să continue cooperarea cu partenerii norvegieni în toate domeniile de activitate, inclusiv în ceea ce priveşte incluziunea populaţiei roma, precum și pentru prevenirea şi combaterea actelor ilegale în care cetăţenii români ar putea fi implicaţi.

Suntem recunoscători partenerilor noştri norvegieni pentru eforturile depuse până acum, inclusiv pentru fondurile alocate în cadrul Spațiului Economic European (SEE) și granturile norvegiene alocate acestor chestiuni, precum şi pentru dialogul deschis şi substanţial pe care l-am avut întotdeauna.

Trebuie să lucrăm mai mult, iar fondurile SEE şi granturile norvegiene reprezintă stimulente importante şi suplimentare pentru consolidarea şi dezvoltarea pe mai departe a relaţiilor noastre bilaterale în toate domeniile relevante.

Textul principal al scrisorii, în limba engleză, poate fi consultat în continuare.

(Ambasada României la Oslo, 22 mai 2013)

 

We are following with great interest the debates in the Kingdom of Norway on the issue of beggars and the ban on begging, which largely concern the situation of Roma people. Due to its diplomatic status, the Embassy of Romania cannot, of course, take a direct part in an internal debate of the Kingdom of Norway (Article 41 of the Vienna Convention on Diplomatic Relations (adopted in 1961 – to which both Romania and the Kingdom of Norway are state parties) it is clearly stated that „without prejudice to their privileges and immunities, it is the duty of all persons enjoying such privileges and immunities to respect the laws and regulations of the receiving State. They (namely diplomatic agents – our note) also have a duty not to interfere in the internal affairs of that State”. Furthermore „all official business with the receiving State entrusted to the mission by the sending State shall be conducted with or through the Ministry for Foreign Affairs of the receiving State or such other ministry as may be agreed”.). However, I would like to clarify a number of specific aspects that have been addressed in the course of the debate, as I believe that both the press and the Norwegian public should have the benefit of complete and accurate information.

Firstly, please let me specify that not all the Roma people present in Norway hold Romanian citizenship or arrive from my country. Romania’s population is around 20 million. Of these, the Roma people represent only a minority group, consisting of approximately 2,5% of the entire population, around 600.000 people (in accordance with the results of the latest official census of 2011). A necessary distinction must be made between nationality (Romanian) and ethnic background (Roma minority).

In fact, the Roma are the largest minority in Europe (estimated at around 10-12 million), and are, unfortunately, a population group that often faces social exclusion, racism and discrimination across the continent. High levels of mobility among parts of the Roma do bring particular challenges for developing policies of poverty reduction, education, housing and healthcare, both on the national and EU level. However, these difficulties must not cause us to stop treating a vulnerable, impoverished minority with tolerance and understanding

For your additional information, please find in the annex below some important facts in the Norwegian language on Roma people.

Secondly, I would like to point out that the Embassy of Romania to the Kingdom of Norway does not and cannot have any official statistics concerning the number of Romanian citizens who come to Oslo, as these citizens are under no legal obligation to register themselves with our Embassies abroad. However, we are aware of potentially sensitive issues related to the presence of impoverished people engaged in begging and we are committed to working with our Norwegian partners in order to find out viable, long lasting solutions.

In this respect, I would like to stress two important points:

First, migration is a complex phenomenon, which is not exclusively linked to the country of origin. In other words, poor people are not “driven out” or “exported” by a certain government or another. The dynamics of migration are even more complicated in the case of a traditionally nomadic culture, such as the Roma one.

Second, Romania is fully aware of its responsibility for the economic and social inclusion of its citizens and important steps have already been undertaken in this respect. The substantial results achieved so far have been acknowledged as such at the European level. It is important to keep in mind that this is a challenging, long-term process. We are constantly working to better implement provisions aimed at improving the lives of the citizens who belong to the Roma community.

The social inclusion of the Roma does not represent a new challenge for Romania. Our determination for finding solutions in this matter is proved by the large range of measures adopted by our authorities and the amount of financial resources allocated for improving their economic and social situation. In this respect, the conclusions of the latest Roma survey conducted recently by the Fundamental Rights Agency of the EU clearly show the progress recorded by Romania in all the domains covered. Of course, there is still room for improvement, but we need to be aware that the successful integration of a vulnerable group requires time. Roma minority is a reality in many countries and this is the very reason that the issue is addressed at the highest European level.

The Romanian Government is currently committed to implement a broad range of social policies towards the Roma minority, focused on measures in the field of education, employment, health, housing and small infrastructure, complemented by numerous measures against discrimination, poverty and promoting equality of chances. Romania has been one of the promoters of the adoption of the 2011 EU Framework for Roma Integration National Strategies, which represents an important step towards both the acknowledgment of the complex nature of the Roma-related issues at European level and the identification of practical solutions to those problems. At pan-European level, Roma integration represents the main aim of the Decade for Roma Inclusion (of which Romania is part) and is included on the agenda of the Council of Europe.

In Romania, these policies are integrated in the general strategies and plans of the Government regarding development and social inclusion like the National Anti-Poverty and Social Inclusion Promotion Plan, the Joint Social Inclusion Memorandum, the National Development Plan of Romania 2007 – 2013 and the National Reform Program for 2011 – 2013 as well as in specific strategies and plans for the Roma minority like the Strategy of the Government of Romania for improving the condition of the Roma, adopted in 2001 and the Decade of Roma Inclusion 2005 – 2015, which contains a political commitment of the Government of Romania at international level.

Thirdly, as a matter of principle, we strongly condemn all criminal or illegal acts committed in Norway and elsewhere. The responsibility for a criminal act should be and it is individual and the offender has to be brought before the Law to answer for their behaviour. Due caution must be exercised in avoiding the unjustified generalization of individual responsibility into collective guilt. Unfortunately, history holds numerous tragic precedents for this and it is our moral, as well as institutional and legal duty, to avoid this. Moreover, any form of generalization has the potential to create unjust prejudices to the honest Romanians living in Norway.

The majority of the Romanian citizens living in Norway is extremely well integrated into the Norwegian society and contributes to its welfare by working hard and paying taxes. One may find out well-appreciated Romanians all over Norway working, for example, as doctors, engineers, teachers, visual artists, ship building workers, IT specialists, researchers and so many more. I am proud to call them “Romanian ambassadors” in their own right.

Fourthly, the Romanian authorities are fully committed to continue cooperation with their Norwegian counterparts in all fields, including the inclusion of Roma people and preventing and combating illegal acts in which Romanian citizens might be involved. We are grateful to our Norwegian partners for their efforts, including the EEA funding and Norway Grants they have dedicated to the issue and for the open and substantial dialogue we have always had.We need to work more and the EEA funding and Norwegian grants represent additional and important incentives for strengthening and further expanding our bilateral cooperation in all relevant areas.

In conclusion, please let me thank you again for your own interest in this matter, as well as the efforts made to inform the public about it. I remain confident that cooperation and dialogue – especially in a society that rightly prides itself on its traditions of tolerance and inclusiveness – remain key factors to adequately addressing an issue of European level and importance.