Tacerea dupa o cearta
” Sunt cu prietenul meu intr-o relatie de patru ani. In ultimul an ne-am certat foarte mult. Ce ma deranjeaza, ingrijoreaza mai mult este ca partenerul meu, dupa fiecare cearta incheiata, se opreste din a vorbi cu mine. Linistea si indiferenta se aseaza intre noi. Nu imi arata simpatie sau nu-si cere iertare, ingorandu-ma zile intregi, fiind imposibil sa am o conversatie cu el. Sunt zile in care nici macar nu ma priveste. Sufar de depresie si anxietate si foarte greu tolereze raceala si indiferenta lui. Incep sa ma intreb daca inca il mai iubesc pentru ca sigur simt ca el nu ma mai iubeste. Cateodata dau inapoi si imi asum responsabilitatea pentru tot ce se intampla intre noi doar pentru a primi o imbratisare de la el. Ce as putea sa fac?”
Genul asta de discutii se intampla in foarte multe cupluri, fie ca sunt doar parteneriate sau cupluri casatorite.
Partenerul tau este genul de om care se inchide in el. Cu cat tu te certi mai mult cu el, cu atat mai mult se inchide si va bloca orice fel de comunicare cu tine. Evident, nu este genul care sa riposteze sau sa continue cearta. Atunci cand tu te certi, el se inchide in el, cu cat te certi mai mult cu el,cu atat el te va ignora.
Cateodata, cearta poate fi folositoare. Cand oamenii spun lucruri la nervi, discutia violenta ii opreste in a-si reprima problemele. Dar in cazul vostru neintelegerile voastre devin certuri despre necerturi.
Toate cuplurile au diferite metode de a se impaca, si in general unul dintre parteneri este mai bun in a spune: “Imi pare rau! ” In cazul unui cuplu echilibrat, acest gen de probleme sunt usor de tolerat si rezolvat. Daca in cadrul cuplului sunt probleme cu adevarat grave, asa cum este in cazul tau, aceste taceri se transforma in suferinta si sentimentul de frustrare. Genul acesta de oameni care se inchid in ei insisi, au nevoie de rute diferite de a spune imi pare rau fara sa-si calce pe mandrie.
Dar stii ce este ciudat in scrisoarea ta? Nu spui despre ce va certati sau ce anume s-a schimbat in ultimul an, acele schimbari care au dus la situatia prezenta.
Tu spui ca tu crezi ca nu-l mai iubesti. Daca acesta este cu adevarat raspunsul, atunci ti-ai raspuns singura la intrebare. Probabil ca este timpul sa iesi din aceasta relatie, inainte de a deveni victima in aceasta relatie. Dar ca sa pleci si sa pornesti in cautarea unei relatii sanatoase, este important pentru tine sa intelegi ce anume a distrus relatia asta.
In primul rand, intreaba-te pe tine ce anume a produs aceste schimbari. De asemenea, intreba-ti prietenul aceasi intrebare. Probabil ca raspunsurile vor fi asemanatoare. Posibil ca ele sa fie strans legate de problemele tale. Depresia si anxietatea in orice fel de relatie deschide usa unor zile plin de certuri, nemultumiri, frustrari. Problemele tale personale trebuie rezolvate inainte de toate.
Sfatul meu este contactezi medicul de familie si sa discuti cu el despre cognitive therapy. Rezolvarea problemele personale va face ca orice relatie vei avea in viitor, mult mai sigura, stabila si echilibrata.
Comunicarea si sinceritatea intr-un cuplu sunt cateodata mai importante decat iubirea. Iubirea in anumite cupluri are o perioada de garantie limitata. Totusi multe cupluri raman impreuna. O relatie echilibrata si sanatoasa trebuie sa fie deschisa si bazata pe respect. Iubirea poate reinvia sau nu. Poti iesi din relatie sau poti ramane in ea. Exista intotdeauna motive pro si contra. Important daca la sfaristul zilei este fericit (a) sau nu. Poate ca fericirea exista in alta parte.
Maddie Ancuta
mai multe articole in relatii si sex
Buna,
Nu stiu de la cine a venit scrisoarea respectiva dar cred ca v-ar ajuta un raspuns la o situatie similara, venit de pe malul opus:
Sunt cu o fata superba de patru luni, fata de care ma bucur si am ajuns sa o iubesc … indescriptibil de mult. Avem totusi diferite situatii conflictuale, unii le-ar spune chiar certuri. De cateva ori ni s-a intamplat ca ea sau eu sa preferam sa nu mai vorbim. Ea ma intreba “de ce nu mai spui nimic? de ce ma ignori? iar nu mai vorbesti?” si chiar se enerveaza pe chestia asta. Inteleg ca in acel moment ar prefera sa vorbim dar, cel putin in cazul meu, imi dau seama ca sunt prea “ofticat”/nervos pentru a putea da un raspuns clar, corect sau care sa nu agraveze situatia.
Aseara am patit-o ultima oara, respectiv ca ea a facut ceva ce eu nu pot suporta, respectiv ca pentru acea “chestie” cu altcineva as avea discutii f foarte aprinse. I-am spus ca a gresit, ea probabil nerealizand cat de tare m-a afectat. Am preferat sa tac urmatoarea ora, sa ma joc pe telefon (chestie pe care eu nu o fac, mai ales cand sunt cu ea). Asteptam sa spuna ca ii pare rau, sa-si ceara scuze sau ceva in acest sens, insa reactia ei a fost cumva neutra, fara a da in vre-un fel de inteles ca i-ar parea rau.
In acest timp, “jucandu-ma” pe telefon, meditam asupra situatiei:
S-a intamplat si invers, eu gresind, nerealizand in acel moment si ea trecand pe “silent” enervandu-ma, insa am realizat dupa ca eu gresisem si ar fi trebuit sa imi cer scuze.
Am inteles ca momentele care au ajutat la a nu se ajunge in aceasta situatie, au fost acelea in care eu sau ea am cedat pe moment si ne-am cerut scuze, chiar daca nu eram vinovati eu sau ea (pentru ca s-a intamplat de ambele parti). A fost perfect, pentru ca am redeschis discutia respectiva mai tarziu sau chiar a doua zi cand amandoi eram calmi si nu “blocati” pe propria parere.
A reusit totusi sa “repare” greseala de aseara intr-un mod foarte frumos. M-a ivitat sa facem o baie inspumata de leneveala impreuna (exact ce aveam nevoie la ora 10 seara, dupa o zi luuuunga si agitata de munca) :).
Concluzia?: Pot fi ok momentele de tacere atata timp cat sunt gestionate cum trebuie, de Ambele parti. E ok si sa iti ceri iertare chiar daca sti ca nu esti vinovat (atata timp cat nu se intampla prea des – asta fiind deja o alta poveste).
In ceea ce priveste tacerea din “ultimul an”, trebuie sa ii dau dreptate Ancutei: este deja cam prea mult. Trebuie avuta o discutie, intr-un fel sau altul. Invitatia la o plimbare in parc sau o cina romantica la care sa puteti avea o discutie calma, deschisa, fara reprosuri dar cu expunerea problemelor care dor, ar fi de preferat. Daca acest lucru nu este posibil, atunci ar trebui sa te pregatesti sufleteste de a pleca puternica si increzatoare pe drumul tau.
Spor si o zi frumoasa sa aveti.
Multumesc din suflet pentru raspunsul tau. Povestea ta, este o lectie buna ptr fiecare dintre noi.