Quinconxul matricea mistică a edificiilor piramidale

Quinconxul matricea mistică a edificiilor piramidale

Platformele piramidale erau astfel amplasate încât să se înscrie într-o perfectă coordonare cu axa nord-sud, determinare pe care o făceau preoţii „cititori ai zodiacului”, iniţiaţi în tainele geometriei şi ale dinamicii aştrilor tutelari. In construcţiile arhitectonice ale unor monumente sacre, cercetătorii moderni au descoperit elemente care demonstrează că marii meşteri maiaşi materializau în forme arhitecturale semne numerice care marcau ritmurile timpului: scara abruptă a uneia din marile piramide trunchiate a fost astfel concepută încât numărul treptelor ce urcau spre cerul sacru să fie egal cu numărul zilelor anului calendaristic maya; în alte situaţii, s-a constatat că numărul nişelor ce ritmau faţadele edificiilor cu goluri şi plinuri, aparent simple elemente de decor, reprezentau de fapt cicluri/săptămâni ale aceleiaşi măsuri anuale. Evident, aceste încifrări criptice nu constituiau o demonstraţie pentru viitor a ştiinţei lor: ele evocau o relaţie magică, erau expresia concepţiei lor despre Spaţiu şi Timp, despre relaţiile dintre teluric şi lumile transcendente.
Matricea spirituală a arhitecturii maya este quinconxul, glifa al cărei desen reprezintă patru puncte plasate în pătrat în jurul unui punct central. Quinconxul încifrează cele cinci puncte cardinale ale lumii maya: pe lângă cele patru cunoscute şi de noi, a 1 cincilea reprezenta dimensiunea cerului nesfârşit, înaltul cosmic, redat de axa verticală a piramidei.
Asemenea încifrări în piatră au fost identificate şi în alte spaţii planetare, situate la mii şi mii de kilometri de dublul continent american. în regiunile mărginaşe Mărilor Sudului, bunaoara in Cambodgia. In secolele 7 si 8 ale primului mileniu, orasul khmer incoporeaza si reflecta in dispunerea sa fata de reperele astrale si terstre, esenta propriilor mituri cosmogonice, precum si complicate reguli culturale.
In tara Maya, zidurile exterioare ale piramidelor si ale palatelor rezidentiale erau acoperite cu un invelis de stuc colorat. Au fost candva colorate si marile sculpturi ce infatiseau divinitatile venerate (ca şi statuile de marmură ale anticei Grecii). Urme ale pigmenţilor minerali folosiţi în acest scop au fost decelate pe trupurile de piatra ale uriaşilor războinici din complexul arhitectonic ce- formează Templul luptătorilor din Tuia.
Prin acest artificiu se urmărea un efect decorativ, o amplificare a spectaculozităţii edificiilor? într-o măsură, este posibil să se fi căutat şi un asemenea efect. Culorile în sine aveau, însă, un anume înţeles, purtau în ele, o încărcătură misterioasă. Exista în orizontul religios al aborigenilor un cod al culorilor. O „traducere în elemente cromatice a unor vechi înţelesuri ce-şi găseau izvoarele în lumea fabuloasă a miturilor, în interpretările subiective, fantaste de cele mai multe ori, ale naturii înconjurătoare. Albastrul-jad exprima cerul-aducător-de-ploaie şi, totodată, apa binefăcătoare. Intr-o conexiune subînţeleasă, albastrul definea sacrificiul, jertfa de sânge ce se celebra pentru a implora bunăvoinţa lui Tlaloc,zeul ploilor. Galbenul, în sine, sau plasat lângă o altă culoare, exprima idei diferite: fecunditate (coacerea culturilor de porumb), viaţă lungă, belşug, eternitate; alături de albastru, în vechiul Mexic galbenul simboliza „luptătorul învingător”, zeul Soare-de-amiază, Huitzal Pochtli.

mai multe articole in Top Secret