Pianul lui Dumnezeu-Mesaj de dragoste

Pianul lui Dumnezeu-Mesaj de dragoste

Nu-mi amintesc cum am cazut.

Stiu ca s-a intamplat brusc. In cadere am cuprins cerul cu privirea. Eram inuman de fericita.

Continuam sa ma scufund in ritmul unui vals doar de mine auzit.

Vedeam prin verdele apei urmele soarelui care ma privea tacut si aspru.

Dintr-o data am vazut doar verde, cu cat coboram verdele era tot mai intunecat, pana cand dintr-o data am fost inconjurata doar de negru si de frig.

M-am oprit din dans, continuand doar sa ma scufund.

M-am transformat intr-o nota. Eu eram Mi. Nu stiu de ce, dar asa ma cantam, asa ma auzeam. Nu stiam ca sunt atat de frumoasa.

In jurul meu se invarteau ametitor un barbat Do, un copil Re, o femeie La.

Continuam sa cobor. Notele treceau pe langa mine, iar eu invatam uluitor de repede.

Fiecare nota era inceputul unui nou cantec. Unele erau vechi, doar le reinventam, altele le auzeam atunci.

Unele era vesele, altele triste, unele sobre, alte firave si nefiresti, arogante, senzuale. Cele care erau de dragoste erau cele mai inalte.

Cantau despre viata mea, despre destinul meu si despre destinul tau.

Nu intelegeam de unde Do Major stia atat de multe despre mine.

Era foarte batran, parul alb, ochii albastrii.

El m-a oprit si mi-a zambit. Mi-a spus ca sunt o nota foarte importanta si ca nu trebuie sa ma scufund atat de devreme.

Am multe cantece de format, de cantat. Cantecul meu este de abia la inceput, nu am scris decat cateva note.

Mi-a spus ca fiecare dintre noi este o nota. Suntem importanti. Uneori nu realizam ca lipsa noastra, duce la dezacorduri.

Suntem falsati si atunci ne pierdem.

Alteori suntem divini pentru ca suntem uniti si puternici.

Trebuie sa invatam sa traim impreuna pentru a fi fantastici.

L-am privit pe batranul cu ochi albastri zambind.

–Am inteles in sfarsit ce suntem. Suntem notele cantate de Dumnezeu la pianul Universului.

Soarele ma incalzea puternic. Am intredeschis ochii.

Un batran cu ochi albastri, plin de riduri, cu par alb care se itea de sub o palarie veche de paie ma privea ingrijorat.

Langa el era micul meu prieten care alerga in fiecare zi pe plaja. Blana cafenie, ochii caprui, blanzi, calzi si inteligenti ma supravegheau la fel de atent ca stapanul sau.

Botul lui cald ma impungea usor sa ma trezesc.

-Ce s-a intamplat? am intrebat privind ciudata pereche.

Asta trebuie sa raspunzi tu, s-a auzit vocea speriata a batranului, in timp ce ma ajuta sa imi revin.

– Nu-mi amintesc nimic, m-am oprit brusc.

Dintr-o data am realizat ca in fata mea sta Do major.

– Esti Dumnezeu. Am visat ca eram o nota dintr-un cantec cantat de Dumnezeu la Pian.

– Nu, nu sunt Dumnezeu a izbucnit in ras batranelul.

In acel moment ca la un semnal, cainele pe numele Lucky mi-a sarit in brate cu un avant teribil, de parca m-ar fi cunoscut de o viata.

Am ajuns intr-un tarziu acasa.

Eu, batranul si cainele.

Suntem acum 5 note care formam un cantec.

Eu, Tu, batranul, catelul si marea.

Au trecut 7 zile de la aceasta intamplare.

De asta nu ti-am mai scris. Nu am uitat de tine. Acum stiu ca destinul meu este alcatuit din multe note.

Una dintre ele esti tu, alta este marea. Incet, incet, incep sa le descopar pe fiecare.

Azi m-am simtit singura pe tarmul marii. Batea vantul, marea era furioasa. Batranul si catelul nu au mai aparut.

Nu ti-am spus, batranul este cel care mi-a facut fotografia atunci cand ma ascundeam de privirile tuturor.

Mi-a aratat fotografia. Nu l-am intrebat de ce acesta fotografie este atat de speciala pentru el incat sa o pastreze alaturi de cele ale familiei sale.

Nu a venit in seara asta si i-am simtit lipsa povestilor sale.

Fiecare seara era o alta poveste.

Ding! Dong! Ding! Dong!

Ora 22.10 . Cine poate fi la ora asta, m-am intrebat in timp ce imi strangeam halatul alb si pufos in jurul meu.

Lucky imi sare in brate. Pentru cateva secunde privirea mi se opreste in ochii lui, adanci si tristi.

Toata durerea si dragostea Universului s-a strans in acea privire.

Tinand lesa in mana in spatele lui un barbat tanar incerca sa potoleasca entuziamul cainelui.

–Bunicul meu mi-a spus ca Lucky te-a ales pe tine si dupa cum se vede a avut dreptate. Ieri a zacut toata ziua si a scancit, a continuat barbatul pe un ton usor fastacit.

Lucky s-a strecurat pe langa mine in casa. S-a asezat cu botul pe labe langa masuta mea de scris.

L-am privit. Ma asteapta.

Barbatul imi intinde un plic isi ia ramas bun si pleaca.

Ma asez la masuta, Lucky punandu-si botul frumos pe picioarele mele.

Din plic iese o fotografie.

Fotografia mea. Pe spate sunt scrise cu o caligrafie aproape scolareasca cateva cuvinte.

Nu uita ca esti o nota frumoasa, cea mai frumoasa nota pe care Dumnezeu poate sa o cante.

Impreuna cu alte note vei forma un cantec.

Canta-ti cantecul!

Lucky va fi langa tine intotdeauna iar eu voi fi ingerul care te va veghea.

Nimic nu este intamplator in viata.

Multi vor trece pe langa tine, unii vor ramane, multi vor pleca.