Legende romanesti

Muresul si Oltul

Published by:

legende romanesti
In vremurile de demult, cand se nascoceau povestile fermecatoare, pe varful unui munte din Carpatii Rasariteni se vedea o cetate cu doua turnuri. Craiul si craiasa aveau doi fii gemeni, care semanau ca doua picaturi de apa.

Feciorii erau asemanatori la infatisare, dar aveau firi cu totul diferite. Una-doua se luau la cearta si se bateau pana la sange, de rai ce erau. Asa-i lasase Dumnezeu!

Cand crescusera mari, craiul iesi din cetate cu oastea si se duse la razboi,de unde n-a mai venit. Craiasa a trimis calareti spre toate zarile, in cauterea sotului ei, dar solii nu l-au gasit pe stapan nicaieri. Murise craiul departe, intr-o batalie sangeroasa. Dar craiasa nu stia taina asta. ,,Ce-am sa ma fac eu,cu feciorii mei naravasi?” se framanta craiasa ,,Se tot bat fara astampar. Le-am facut doua turnuri aparte. In turnul de miazanoapte locuieste Mures, iar in turnul de miazazi sta Olt. Uite, sunt printi buni de insuratoare, si tot nu se inteleg.”

-Frate Oltule, zise Muresul, care era mai cumpatat. Mama plange intruna dupa tata, craiul. Ce facem?
-Eu zic, frate Mures,sa lasam ciondaneala copilareasca dintre noi si sa plecam in cautarea craiului.Poate e undeva intr-o temnita,si are nevoie de ajutorul nostru,sa-l eliberam. Oltul si Muresul s-au dus la mama lor,craiasa si i-au vorbit de hotararea lor de a-si cauta tatal.Auzind ce spun,mama lor a varsat lacrimi de durere,dar si de fericire. De fericire pentru ca feciorii ei erau vrednic isi indarjiti,si de durere pentru ca se despartea de ei si-i era frica sa nu-i piarda.

-Bine,baietii mei! se indupleca pana la urma craiasa. Plecati in cautarea craiului. Muresule si tu,Oltule!Va sfatuiesc sa stati mereu impreuna, precum caii la trasura, si nedezlipiti unul de altul!
Si au plecat printii. Dar de indata ce au iesit din cetate, au pornit sa se certe pe ce cale sa apuce. Caci, cum v-am zis, erau diferiti la fire si la ganduri.
-Sa plecam spre miazanoapte!a propus Muresul.
-Ba nu! S-o luam spre miazazi!a racnit Oltul.
Si,ca in copilarie,au inceput sa-si care la pumni cu nemiluita.Pana la urma,n-au ascultat sfatul mamei si-au vorbit astfel:
-Eu am crescut in turnul de miazanoapte si plec indata intr-acolo! zise Muresul.
-Iar eu am crescut in turnul de miazazi, si plec intr-acolo! tipa Oltul.
S-au despartit. Muresul cel intunecat la fire a pornit-o spre nord, iar Oltul cel iute din fire s-a repezit bolborosind spre sud.

Dupa o vreme,pe Mures l-a razbit dorul dupa fratele sau:
-Ne ciondanim noi,si-a zis Muresul, dar tinem unul la altul. Mama ne-a rugat sa nu ne despartim.Ce-ar fi sa ma intorc din drum,ca sa-l caut pe fratele Olt?
Pe o vale, Muresul s-a intors spre miazazi,dar nu l-a mai gasit pe Olt. S-a ratacit si-a luat-o spre apus, prin campii asa de frumoase, incat si-a uitat fratele geaman.

In cetatea de scaun,craiasa primi vesti de la solii ei:
– Chiar de la poarta,marita craiasa, Olt si Mures s-au certat si s-au despartit, incalcand porunca mariei tale. Suparata,craiasa a alergat sa-si intoarca feciorii din drum, dar nu i-a mai putut ajunge , deoarece fugeau strasnic in parti diferite. S-a pornit sa planga navalnic,curgand izvoaredin ochii ei:
-Doamne, te rog sa povatuiesti pasii feciorilor mei. L-am pierdut pe crai. Fa,Doamne,orice numai sa nu piara niciodata baietii mei nastrusnici.
Dumnezeu a ascultat ruga craiesei si,pe data,a hotarat sa-i prefaca in rauri nemuritoare. Si rauri au ramas pana
astazi, pastrandu-si numele: MURESUL si OLTUL.

Muresul curge lin spre campie, cuminte si cu speranta ca, dupa multe cotituri, isi va gasi fratele geaman. Iar oamenii il canta astfel:

Mures, Mures, apa lina,
Trece-ma-n tara straina
Si-mi fa parte de hodina.

Pe cand Oltul cel iute si nabadaios,se izbeste in pietrele muntilor, le rascoleste tumultuos, spumega si se insangereaza la Turnul Rosu. Iar oamenii i-au nascocit un cantec potrivit:

Oltule, rau blestemat,
Te-ai facut adanc si lat
Ca vii mare, spumegat,
Si cu sange-amestecat.

Legende romanesti

Legenda ciocarliei

Published by:

legende romanesti

legende romanestiDin vremuri de demult n-a fost fată mai frumoasă ca Lia, fată de împărat. Faţa ei albă, ochii albaştri şi părul bălai, frumuseţea trupului ei acoperit de haine scumpe, fermecau inimile tuturor celor care o priveau. Despre frumuseţea Liei s-a dus vestea în lumea întreagă. De peste nouă mări şi ţări au venit să o peţească feciori de împăraţi, mândri şi viteji. Au venit împăratul Roşu şi Alb împărat şi Peneş împăratul şi alţii, mulţi ca frunza şi ca iarba. Lia, însă, nu îl voia pe niciunul dintre ei. Lia privea mereu cu drag la Soare şi mereu avea ochii plini de lacrimi. Nimeni nu ştia de ce , din cauza luminii Soarelui sau din cauza vreunui dor ascuns. Nu-i cunoştea nimeni taina, nici cerul, nici pământul, doar umbra ei ştia. Când frumoasa fată de împărat îi spunea Soarelui că e singura ei dorinţă, că vrea să îl întâlnească şi să-i fie mireasă, umbra ei suspina şi îi spunea că îşi caută singură pierzania. Lia răspundea că nu îi pasă, că va umbla zi şi noapte până îşi va găsi iubitul. Umbra zicea că nu e bine, dar că o va însoţi oriunde se va duce. Într-o dimineaţă Lia sui pe Graur, calul ei care fugea ca vântul şi ca gândul şi porni la drum. Merseră pe sub soare, merseră pe sub stele, străbătură codri şi poiene, trecură peste râuri, până când ajunseră la malul mării. Lia privi cu dor spre insula pe care se afla palatul Soarelui şi se plânse umbrei că Graur nu poate să meargă şi pe pământ şi pe apă. Calul spuse că el nu poate să meargă pe apă, dar poate fratele lui, cel născut în valurile mării. Necheză cu putere şi din valuri ieşi un cal cu solzi argintii pe spate şi copite făcute pentru a înota. Lia sări pe calul mării şi porni pe ape, lăsând pe mal umbra şi pe Graur. Ajunse Lia pe insulă şi porni către palatul minunat. Se îmbrăcase ea la plecare în haine de fecior, dar mersul ei o arăta că e fată. La palat îi ieşi în cale mama Soarelui. Era oarbă, de la atâta privit al strălucirii Soarelui. Soarta ei era să mai vadă numai atunci când fiul ei ar fi întâlnit iubirea. Întrebă drumeţul dacă e fecior sau fată şi-i spuse că, dacă e fată, precum se aude pasul, să plece iute de acolo. Când Lia nu ştia ce să facă, iată că apăru Soarele. O zări pe Lia, îi ură bun venit. Fata răspunse cu vorbă duioasă şi îşi zâmbiră dulce unul altuia. Mama Soarelui simţi şi hotărî să afle de e fecior sau fată. Avea să presare flori albe în patul drumeţului, la noapte. Dacă dimineaţă vor fi veştede, înseamnă că e bărbat, dacă vor fi mai înflorite, e fată. Cei doi iubiţi petrecură în alinturi toată noaptea. Dimineaţa, mama Soarelui văzu florile înflorite, căci vederea îi revenise ca prin farmec, şi înţelese că oaspetele e fată. Privi pe cer şi îşi văzu fiul cu iubita la pieptul lui. Uitase de toate, chiar şi să ţină seama razelor de foc, iar lumea întreagă era cuprinsă de flăcări arzătoare. Mama o blestemă pe Lia şi căzu moartă la pământ. Blestemul urcă până la cer şi Lia se prăvăli şi ea din ceruri, prefăcându-se în mica ciocârlie, pasărea care se înalţă mereu către Soare, cântându-i primăvara cântece de dor. Aşa spune legenda ciocârliei.

Arta de a fi TU

Cum putem citi gandurile oamenilor

Published by:

Cum putem citi gandurile oamenilor ?

Privindu-i cum reactioneaza.

Comunicarea este un lucru natural si firesc, indiferent de locul sau felul in care ne cunoastem. Cum comunicam? Pentru a obtine adevaratul mesaj, noi trebuie sa fim buni observatori. Mesajele non verbale din partea interlocutorului ne ofera informatiile pe care cuvintele nu ni le arata. Daca ar trebui sa facem o analiza asupra felului sau tipului de comunicare am putea face o clasificare a felului in care comunicam.

1 Vorbimwww.radiocatch22.com

2. Ascultam

3 Expresia fetei

4.Limbaj corporal

5. Gesturi

6.Contact vizual

7.Scrisori

8. Scrisul

9. Absenta din dialog

10. Observarea

11. Mancarea

12. Cadourile

13. Imbracamintea

14. Muzica

15. Mediul inconjurator

Daca dorim sa fim intelesi corect atunci cand vorbim trebuie sa ne asiguram ca atitudinea si cuvintele noastre se potrivesc. Daca nu reusim sa facem asta, semnalele noastre non verbale vor fi “ascultate” iar cuvintele ignorate.

Limbajul trupului numit și comunicare non-verbală, include formele de comunicare ce nu folosesc limbajul articulat – expresiile emoționale precum mimica (mișcările ochilor, buzelor, sprâncenelor, contactul vizual), pantomimica (poziția corpului, mersul, gesturile), atingerile, schimbările petrecute la nivelul vocii (intonația, ritmul).
Atât politicienii, cât și „actorii” spoturilor publicitare, sunt specializați în falsificarea limbajului trupului, apelând la acesta pentru a-i face pe alegători şi, respectiv, pe receptorii mesajelor publicitare, să creadă afirmaţiile lor. „Efectele comportamentelor mincinoase ale politicienilor se văd atunci când sunt nevoiţi să-şi cumpere voturile pentru că nu-i mai crede nimeni“, explică politologul C. Pârvulescu. Atunci când minciuna nu le mai este suficientă, politicienii recurg la cumpărarea voturilor, conchide el.
Dacă înveţi să citeşti şi să interpretezi motivele şi acţiunile altor oameni, acest instrument extrem de valoros te va ajuta în egală măsură să descoperi indicatorii minciunii la specialişti în falsificarea limbajului trupului şi efectele pe care acestea le pot avea asupra ta.

Indiferent de problemele, interesele, motivatiile pe care le avem trebuie sa comunicam. Iar atunci cand o facem trebuie sa ascultam si sa fim atenti la toate mesajele pe care interlocutorul nostru le emite.

Limbajul trupului este mai important decat vorbele, 70% din comunicare se realizeaza  non verbal.

FALSIFICAREA LIMBAJULUI TRUPULUI

Se pune adesea întrebarea: “Este posibila falsificarea limbajului trupului nostru?” Raspunsul la aceasta întrebare este, în general, “nu”, datorita lipsei de concordanta, care probabil apare între utilizarea principa­lelor gesturi, a microsemnalelor trupului si cuvintele rostite. Palma deschisa, de exemplu, este asociata cinstei, dar atunci când escrocul îsi tine palmele deschise si zâmbeste în timp ce spune o minciuna, microgesturile sale îl tradeaza. Pupilele sale se contracteaza, una din sprâncene se ridica sau coltul gurii se smuceste si aceste semnale contrazic gestul palmei deschise si zâmbetul sincer. Drept urmare, cel care recepteaza toate aceste semnale e tentat sa nu dea crezare celor auzite.

Se pare ca mintea umana poseda un mecanism de semnalizare a erorii, care indica “avarie” atunci când pri­meste o serie de mesaje non-verbale neconcordante. Ne întâlnim însa si cu cazuri când, în speranta obtinerii unor avantaje, se falsifica cu buna stiinta limbajul trupului. Sa luam, de exemplu, concursurile Miss World sau Miss Univers, la care fiecare concurenta utilizeaza miscari corporale grijuliu însusite pentru a crea impresia de cordialitate si sinceritate. Ele sunt punctate de catre juriu dupa gradul în care pot transmite aceste semnale. Dar chiar si cei mai priceputi dintre noi îsi pot falsifica lim­bajul trupului numai pentru o scurta perioada de timp; în cele din urma trupul va emite acele semnale care sunt in­dependente de actiunile constiente. Multi politicieni sunt experti în falsificarea limbajului trupului, folosindu-se de acesta pentru a face pe alegatori sa dea crezare afirma­tiilor lor; despre cel care procedeaza astfel, cu succes, se spune ca are farmec personal, ca este “charismatic”.

Fata este folosita mai des decât orice alta parte a trupului pentru a camufla minciuna. Noi utilizam zâmbetul, încuviintarea din cap si clipitul în încercarea de a masca minciuna, dar, din nefericire pentru noi, semnalele trupului spun adevarul, lipseste deci concordanta dintre gesturile trupului si semnalele noastre faciale. Studierea semnalelor faciale este în sine o arta. în aceasta carte i-am dedicat putin spatiu; pentru informatii suplimentare recomand cartea lui Robert L. Whiteside, intitulata Face Language (Limbajul fetei).

În concluzie, falsificarea limbajului trupului, pentru o perioada mai lunga de timp, este dificila. Asa cum vom vedea mai departe, pentru a putea comunica cu altii si elimina gesturile care transmit semnale negative, menta sa ne însusim si sa utilizam gesturi deschise, pozitive, în felul acesta, convietuirea cu ceilalti va fi mult mai placuta, iar noi mult mai simpatici în ochii lor.

Cum se minte cu succes?

În legatura cu minciuna, dificultatea consta în aceea ca actiunile subconstiente ale creierului sunt involuntare si independente de minciunile verbale, asa ca limbajul trupului ne da de gol. Acesta e motivul pentru care cei ce mint rar sunt descoperiti  cu  usurinta, oricât de convingator ar suna cuvintele lor. în clipa în care încep sa minta, trupul lor emile semnale contradictorii si de aici ni se creeaza senzatia ca ei nu spun adevarul, în timpul emiterii  minciunii, creierul difuzeaza subconstient energie nervoasa si aceasta apare sub forma unui gest care contrazice cele spuse de individ. Anumiti oameni, ale caror activitati implica minciuna, ca de pilda politicieni, avocati, actori  si  crainici   TV, si-au perfectionat într-atât gesturile trupului, încât este dificil de “vazut” minciuna, oamenii cad în plasa si înghit tot ceea ce acestia debiteaza.

Ei îsi rafineaza gesturile folosind urmatoarele doua cai. Prima dintre ele consta din exersarea acelor gesturi care creeaza “senzatia” ca spun adevarul, în timp ce ei mint; dar reusita în acest caz e legata de un antrenament îndelungat. A doua cale consta în înlaturarea majoritatii gesturilor, astfel încât, în timp ce mint, sa nu utilizeze nici gesturi pozitive, nici gesturi negative, ceea ce, de asemenea, este foarte greu de realizat.

Este evident ca atunci când cineva doreste sa minta cu succes trebuie sa-si ascunda trupul sau sa-l faca neobser­vat. Iata de ce, la interogatoriile de la politie, suspectul este asezat pe un scaun într-un loc deschis al camerei sau sub o lumina puternica, unde trupul lui poate fi observat în întregime de cel care îl ancheteaza. Minciunile suspec­tului transpar mult mai usor în asemenea împrejurare. Desigur, este mai usor de spus o minciuna daca stam asezati la o masa, unde trupul ne este partial acoperit sau daca vorbim peste un gard sau din dosul unei porti închi­se. Dar cea mai buna cale de a minti este prin telefon.

Orice-ai vrea să faci pe lumea asta, o faci prin comunicare. Fie ea verbală, directă sau indirectă, non-verbală, comunicare prin limbajul trupului, prin tonalitatea vocii sau chiar prin atingere, zâmbet sau privire.

Comunicare usoara!

Maddie Ancuta ( consilier si nutritionist Londra)