Politichie

Ei de ce pot? Noi de ce nu putem merge mai departe?

Published by:

La aproape un an de la cutremul devastator ce a lovit Japonia, agenţia France Presse a realizat un colaj cu imagini ale zonelor afectate, făcute în timpul sau imediat după tsunami şi fotografii recente. Cu toate acestea, după aproape un an, japonezii au fost capabili, prin muncă şi sacrificii să facă să arate clădirile şi infrastructura din zonă şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

 Japonia a fost zguduită la 11 martie 2011 de un cutremur de 8,9 grade pe scara Richter, urmat de un tsunami devastator care a măturat totul în cale, mai ales în zonele de coastă. Cele mai afectate au fost prefecturile Fukushima, unde a fost grav avariată şi centrala nucleară cu acelaşi nume şi prefectura Miyagi.

Am stat si am privit fotografiile, am urmarit  cateva inregistrari video.  Au fost crunt loviti de natura. Mi-am amintit si de Hiroshim si Nagasaki.

De fiecare data reusesc sa se ridice si sunt si mai puternici.

Ma uit la Romania. Peste ea nu trece nici un tsunami, nu este zguduita de nici un cutremur…Singurele cutremure sunt politice.

Ne face placere sa vorbim, sa vorbim mult…dar fara rezultate.

Va invit sa vizionati filmuletele, sa priviti fotografiile si sa o ascultati pe Aiyana Lee. Poate multi nu o cunosc, dar este romanca. Impreuna cu mama ei Nicole Formescu a compus acest cantec si au donat toata incasarile si drepturile de autor Japoniei.http://www.youtube.com/watch?v=ragK2HbUeKg

Aceasta fetita la 11 ani are 2 discuri de platina si unul de aur. Gestul ei a uimit-o pe Regina Marii Britanii care a felicitat-o. Guvernul Japoniei i-a multumit si a trimis oficial si Romaniei multumiri pentru gestul micutei Aiyana Lee. Dar pentru guvernul Romaniei acest gest a trecut aproape nevazut.

Oare este ceva care sa-i intereseze cu adevarat pe guvernantii nostrii? Ma tem ca nu. Se bat cu pumnii in piept sa ajunga pe niste scaune de unde, sa ne priveasca superior. Si atat!

Maddie Ancuta

Top Secret

Rapa Iti Insula Piramidă. Misterele oceanului

Published by:

piramidaŞi spaţiile oceanice ne prezintă surprize. Rapa Iti Insula Piramidă. Misterele oceanului

Rapa Iti este o insulă singuratică din Mările Sudului, terra ignota până în 1791, când a fost semnalată pentru prima oară de faimosul căpitan Georges Vancouver. Insula se decupează la orizont prin înălţimile; sale ce sugerează castele din poveşti. Recifurile periculoase ce-i străjuiesc ţărmurile nu-i prea îmbie pe navigatori să pătnundă în lagunele formate prin prăbuşirea unor cratere vulcanice. O înălţime domină insula: Morongo Uta, formaţie bazaltică cu povârnişuri vertiginoase şi ziduri abrupte, itaiate parcă de o lamă gigantică.

Când navele se aprropie de Rapa Iti, Morongo Uta proiectează pe albastrul limpede al cerului sudic un spectacol fascinant: ea apare ca o imensă piramidă în trepte, năpădită de verdele viu al unei vegetaţii copleşitoare. O structură geometrică sugerând desenul splendidelor tteocali maya, un templu-miraj ce pare a pluti pe valurile înspuimate ale Pacificului.

Această masă stâncoasă a fost transformată de indigeni, cândva, departe în timp, într-o adevărată fortăreaţă. Piscul a fost înconjurat de terase tăiate direct în roca vie. Nu mai puţin de optzeci de asemenea platforme au fost alcătuite din blocuri de piatră roşietică. Piatra necioplită, dar îmbinată cu deosebită pricepere, a fost atât de bine potrivită încât, după secole, mari părţi din antica alcătuire au rămas neştirbite. Din loc în loc, zidurile verticale ce sprijină platformele cuprind, bine ancorate, înguste pietre lunguieţe care ies în afară: ele slujeau ca trepte, asigurând legătura între terasele supraetajate, ce surplombau în unele locuri prăpăstii ameţitoare. Terasele descresc treptat, urmând geometria trunchiului de piramidă al colinei-suport. Privite în ansamblu, construcţiile de la Morongo Uta măsoară în înălţime cincizeci de metri; baza primei platforme a insolitului edificiu piramidal se desfăşoară în plan orizontal de-a lungul a patru sute cincizeci de metri Pe aceste platforme s-au aflat cândva rapa itistatornicite locuinţele aborigenilor, colibe ovale de bambus aco­perite cu frunziş. Din piatră îşi întocmeau doar vetrele de fontă pătrată, piua în care-şi măcinau taro-ul şi uneltele: tesle, dălţi, topoare, admirabil şlefuite. Aceşti îndemânatici mânuitori ai uneltelor neolitice au edificat nu numai impunătoarea fortăreaţă Morongo Uta, ci şi alte douăsprezece aşezări, structurate după acelaşi plan şi situate pe culmile învecinate, cătune megieşe ce zac sub încâlceala ferigilor arborescente şi a altor copaci din neamul pandanusului şi al hibiscului.

Incă prea puţin cercetată, această asociere de structuri pirami­dale constituie cea mai vastă şi mai complexă construcţie din câte s-au descoperit până acum în „Triunghiul polinezian“.

Deşi despărţite de văi prăpăstioase, platformele supraetajate care înconjoară culmile stâncoase constituie un tot coerent ca factură şi ca funcţiune practică. Ele au fost gândite şi executau, cu un efort incalculabil, ca un scut de piatră în stare să asigure adăpost în faţa oricărui atac posibil. Dar cine puteau fi redutabilii năvălitori? în nici un caz insularii din Rapa Iti. Cea mai pregnanta dovadă ce sprijină acest adevăr o constituie drumurile de acces practicate la înălţimi, poteci care legau numeroasele aşezări de pe cuhni. In vreme de pace, localnicii se asociau, de bună seamă, pentru a lucra câmpurile din văi, unde cultivau taro şi alte plante; ogoarele erau udate de ape aduse prin mijlocirea unor canale de irigaţie ce conduceau lichidul preţios din văile înalte ale unor râuri – lucrări ce implicau întovărăşirea unor comunităţi. De cine se temeau atunci cei refugiaţi pe înălţimile fortificate? De unde venea primejdia? Un indicator elocvent îl constituie vestigiile unui şanţ adânc săpat pe o lungime de sute de metri, în dreptul lagunei ce asigura accesul spre interiorul insulei Rapa Iti. Un şanţ consolidat de un zid pe malul dinspre mare al lagunei ţinea piept năvălitorilor ce veneau de pe întinsul oceanului. Canibalii! Aceeaşi sâ

ngeroşi luptători porniţi din îndepărtatele insule Marchize ce debarcaseră pe ţărmul „Buricului Pământului”, Insula Paştelui; ei măcelăriseră sute de bărbaţi, femei şi copii, ospătându-se din trupurile învinşilor, întâmplare înfricoşătoare ce a ajuns până la noi prin tradiţiile pascuanilor, povestite de urmaşii celei de a treisprezecea generaţii a „urechilor lungi“. Canibalii aveau vase de război redutabile, propulsate de vele, cât şi de vâslele numeroşilor participanţi la asemenea expediţii de jaf. Nukaeva, una din cele mai mari insule din „arhipelagul canibalilor”, număra la vremea când debarca la ţărmul ei cunoscutul navigator Melville nu mai puţin de o sută de mii de locuitori…

Pe ultima platformă a insulei, la frontiera cu cerul, aborigenii au construit altare. Ascunse privirilor, în grote săpate anume pentru a adăposti idolii, aceste sanctuare au ca postament cea mai înaltă construcţie piramidală din arealul Pacificului.Inălţate în cuprinsul mai multor continente, după cum am văzut, piramidele constituie un simbol esenţial al muntelui sacru. Matrice primordială a tuturor munţilor, receptor al fluxurilor vitale şi lăcaş al divinităţii, Muntele sfânt era ţelul spre
care credincioşii îşi îndreptau năzuinţele, rugile, jertfele. în această privinţă, iată ce scria în inegalabila sa lucrare Mitologia română prof. dr. Romulus Vulcănescu, o autoritate în domeniu: „Oamenii de rând se urcau la cer prin iniţiere, tărie fizică şi morală, din dorinţa de a lua contact cu făpturile transcendente. Acţionau în virtutea imanentului care urcă, întocmai ca antecesorii lor, dacii… Cei bravi si drepţi, în sens mitic, se puteau urca pe trunchiul arborelui cosmic, din ramură în ramură, până la Cerul dorit, dar se puteau urca şi pe la Marginile Pământului, pe care se sprijineau Poalele Cerului. O dată urcaţi pe Poalele Cerului se puteau prinde de Torţile Cerului şi sălta pe Calea Laptelui, de la care urcau apoi lent, “în spirală, pe apa Duminicii”documentare si tehnoredactare: Maddie Ancuta

Mai multe articole in Top Secret

Top Secret

Cercul inchis al puterii manipularea nesimtita Mihai Razvan Ungureanu

Published by:

Cercul inchis al puterii manipularea nesimtita. Mihai Razvan Ungureanu (evreu) de la sefia UTC, diplomatia romaneasca, sef SEI, prim ministru. Marturii socante

Sa vedem ce s-a intamplat ieri. Stau si ma intreb de ce, in continuare presedintele Traian Basescu mizeaza inca pe cartea ca noi romanii desi, suntem multi, suntem prosti.

6 februarie 2012. Emil Boc isi da demisia. Lucrul pe care il asteptam de cativa ani. Ne punem intrebarea: De ce acum?  Acum un an si opt luni vorbeam despre Asumarea raspunderii in Parlament. Cum poate sa cada Guvernul Boc.  Suntem in februarie 2012 si guvernul Boc nu a cazut datorita motiunii de cenzura. Despre guvernarea Boc s-a scris zilnic. Despre impotenta politica a fostului premier Emil Boc s-a discutat in talk show-rile televizate ani intregi. Nemultumirea populatiei era crescanda si evidenta. Dar in fata guvernului Boc si al presedintelui Traian Basescu toate acestea nu au valorat nimic. Era guvernul si este presedintele tarii care nu pleaca cu adevarat urechea la cererea cetateanului roman.

Ianuarie 2012 incepe cu manifestatii de strada, afara ninge ploua, ca in reclama cu fixativul, guvernul Boc ramane stabil, insensibil la “intemperii” nimic nu-l poate deranja. Dar brusc Emil Boc isi da demisia. Presa internationala semnaleaza ca Emil Boc isi da demisia datorita manifestatiilor de strada provocate de austeritatea guvernarii Boc. Iar Boc nu tine de putere asa ca se hotaraste sa plece.

Dl Boc, dar cum ramane cu asumarea raspunderii guvernarii? Dl Boc trebuie sa raspundeti in fata natiunii pentru stadiul de degradare in care a ajuns cetateanul roman. Dar de ce plecati fara sa platiti? Intr-o tara democrata toti suntem egali in fata legii. Citim in presa ca pentru o paine furata se face puscarie, dar pentru o tara furata cine raspunde? Coruptia care a fost atent supravegheata de catre toate guvernele? Si nici unul dintre fostii premierii nu si-au asumat raspunderea si nici nu au platit in fata legii. Deci Romania este o tara democrata doar pentru “dulai” in nici un caz pentru “catei”.

Urmarim cu atentie discursul presedintelui Traian Basescu care il desemneaza premier pe Mihai Razvan Ungureanu.

“Aş vrea să fac următoarea precizare: încă din luna decembrie, am avut discuţii cu premierul Emil Boc cu privire la depunerea mandatului. Decizia a fost amânată din motive de interes naţional” Traian Basescu.

Deci discutiile au inceput din luna decembrie 2011 si nu au nici o legatura cu manifestatiile incepute in luna ianuarie 2012. Multumim pentru precizare. Nu manifestatiile de strada sunt motivul. Nu mai conteaza explicatiile dl presedinte Traian Basescu.  Am vazut ca explicatiile tin cont doar de ” Era extrem de important pentru România să se facă această evaluare, să prevenim amânarea vizitei Fondului, a Băncii şi a Uniunii Europene. Probabil, vă aduceţi aminte că la un moment dat am făcut şi o declaraţie publică în care vorbeam despre faptul că am cerut Fondului să nu-şi amâne misiunea de evaluare. ” Hmmm.. si eu care credeam ca va interseaza  cu adevarat starea natiunii.

Bruxelles despre demisia lui Boc: Nu există nicio legătură între rezultatele misiunii FMI şi demisia Guvernului de la Bucureşti

“Sigur, eu pot să vreau imediat – Parlamentul va decide. Sper ca în această seară, coaliţia va decide calendarul pe care îl poate face, având în vedere exigenţele interne de decizie în interiorul structurilor de conducere. În principiu, a fost agreată desemnarea domnului Mihai Răzvan Ungureanu în funcţia de prim-ministru desemnat, ceea ce înseamnă că dânsul va începe un efort de negociere cu coaliţia în vederea stabilirii programului şi a cabinetului, încă în cursul zilei de mâine”: spune Traian Basescu.

Asa este, Traian Basescu l-a desemnat pe Mihai Razvan Ungureanu, dar validarea lui se va face de catre Parlamentul Romaniei, indiferent de doleanta presedintelui.

Discursul legat de datoria noului guvern, cuvinte frumoase dar care nu mai rezoneaza in mintea mea. Aceleasi cuvinte au fost adresate si guvernului Boc.

si incheie “Astăzi, Emil Boc a lăsat o Românie cu creştere economică şi a lăsat o Românie pregătită să facă faţă, eventual, unui nou val al crizei economice la nivel european. Vreau să-i mulţumesc public premierului Emil Boc pentru modul cum a servit ca prim-ministru al Guvernului României şi acum îl invit pe prim-ministrul desemnat să vă spună câteva cuvinte” Traian Basescu.

Sa intelegm ca dl Emil Boc isi va vedea linistit de viata sa personala si politica, fara sa fie tras la raspunderea in fata natiunii. Pentru ca nu sunt motive, doar Romania a inregistrat o crestere economica, chiar daca nu a fost un prim ministru perfect si a mai facut greseli.

Si atunci ma intorc si intreb din nou: De ce si-a dat demisia Emil Boc?

Tot Traian Basescu este usor ingrijorat legat de validarea lui Mihai Razvan Ungureanu. “Vreau să înţelegeţi un lucru fundamental: orice instabilitate a României generează dificultăţi în finanţarea statului român, finanţare care vizează două aspecte – unul este legat de creditele scadente care trebuie refinanţate şi cel de-al doilea este vorba de finanţarea deficitului acestui an, care este prognozat să fie între 1,9 la 2,4% din produsul intern brut. Din acest punct de vedere, mi s-a părut imposibil de acceptat împingerea ţării într-o situaţie de instabilitate, adică eu să mă fac că numesc guverne, să ştiu că vor cădea, pentru ca pe urmă să dizolv Parlamentul şi pe urmă, peste încă trei luni, să putem organiza alegeri. Conform legislaţiei în vigoare şi Constituţiei, de la căderea primului guvern pot fi organizate alegeri anticipate în cinci luni. Vă rog să vă imaginaţi România cu un guvern interimar, care nu poate gestiona decât treburile curente ale ţării, cu un guvern interimar, spuneam, timp de cinci luni. Am convingerea că România ar avea probleme formidabile şi de credibilitate, şi de finanţare. De aceea, opţiunea mea se îndreaptă către instalarea imediată a unui nou guvern”.

Revin, daca exista ingrijorarea asta, iar guvernul Boc si-a facut datoria si a dus la o crestere economica, de ce a destabilizat tara prin demisie?

Sa privim in Europa putin. Belgia mai mult de un an de zile nu a avut guvern.

Citez:

Regatul Belgiei a depăşit bariera unui an fără guvern, dar dacă s-ar face un sondaj cetăţenii nu ar putea face deosebire între a trăi cu un executiv ca restul lumii şi aceste 12 luni care au trecut fără un guvern “în exerciţiu”.

Nici restul Europei nu a remarcat această deosebire, având în vedere că în acest an Belgia a exercitat cu normalitate preşedinţa semestrială europeană, s-a descurcat destul de bine cu criza financiară şi a trimis avioane de luptă în Libia.

Deşi datoria publică a Belgiei este similară cu cea a economiilor cele mai slabe din zona euro, nu a existat nici un atac speculativ împotriva unei ţări al cărei guvern nu poate cheltui decât strictul necesar. Legal, guvernul lui Leterme dispune de sprijinul activ al Parlamentului în exerciţiu, în timp ce regele Albert al II-lea a făcut eforturi mari pentru a obţine o nouă majoritate, până acum sterile”

Doar Olanda a mai stat fără guvern 208 zile, în 1977. In Irak a fost aceeasi situatie.

E adevarat ca nu se pot compara tarile, dar de ce trebuie sa acceptam orice ministru si orice guvern. Da, este adevarat daca propunerile presedintelui nu sunt validate, se impun alegeri anticipate. Romania nu e pregatita pentru alegeri anticipate, dar nici in decembrie 1989 nu a fost pregatita pentru schimbarea regimului Ceausescu. Orice se poate face daca, se doreste cu adevarat o schimbare. In presa internationala deja se spune ca alegerile vor fi in vara.

Cine este Mihai Razvan Ungureanu? ne ducem la declaratiile lui

“Am experienţa unor instituţii care, sub mandatele mele, s-au modernizat şi au devenit performate: Ministerul Afacerilor Externe, Serviciul de Informaţii Externe. Intenţionez să folosesc această experienţă în eficientizarea guvernării, iar independenţa mea politică îmi garantează spaţiul necesar pentru a-mi îndeplini acest mandat:”  Oare chiar asa este? independenta politica? Cetăţean român, om politic, profesor – opţiunile mele ideologice au fost întotdeauna de dreapta.

sa ne intoarcem in timp

cuvântul tovarășului Mihai Ungureanu

Delegat al Organizației județene Iași a U.T.C

Hotărârile de însemnătate istorică adoptate de Congresul al XIII-lea al Partidului Comunist Român, înflăcăratele îndemnuri adresate tinerei generații de către tovarășul Nicolae Ceaușescu în deschiderea lucrărilor Forumului nostru, pun și în fața noastră, a elevilor utc-iști, sarcini deosebite. Suntem conștienți că pentru a realiza o economie modernă, intensivă sunt necesare cadre a căror pregătire să se reflecte în capacitatea de a răspunde noilor exigențeale muncii, ale activității sociale în general, care trebuie sa dovedească înaltă competență profesională, gândire creatoare, deschisă spre nou, spirit de inițiativă, responsabilitate, ordine și disciplină. De aceea programele noastre de activități, ancorate mai ferm în realitatea concretă a problemelor cu care se confruntă fiecare colectiv de elevi corelate mai strâns cu acțiunile desfășurate pe linia școlii, au fost orientate astfel încât să conducă la sporirea răspunderii eleviloe pentru învățătură, pentru pregătirea permanentă, perseverență și sistematică, printr-un efort propriu susținut și constant.

Pe deplin conștienți de sarcinile ce ne revin din Hotărârile Congresului al XIII-lea al Partidului Comunist Român, din indicațiile și orietările secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, din documentele supuse aprobării, Forumului tineretului, noi, elevii di județul Iași, ne angajăm că vom depune toate eforturile pentru a ne forma ca specialiști cu o înaltă pregătire politică și profesională cu conștiință înaintată hotărâți să muncească, cu entuziasm și pasiune tinerească revoluționară, cu responsabilitate pentru continuarea neabătută a drumului ascendent pe care România s-a înscris în perioada de o efervescență fără precedent inaugurată de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român”.

februarie 2012 in fata natiuni prima declaratie dupa desemnarea sa ca prim ministru

“Bună seara, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor. Mulţumesc în primul rând pentru încrederea acordată mie de către factorii de decizie constituţionali. Este o responsabilitate mare, pe care mi-o asum conştient atât de dificultatea acestei posturi, cât mai ales de contextul delicat în care ne aflăm. Mi-o asum şi vă asigur că se va îndeplini cu seriozitate şi onestitate. Am experienţa unor instituţii care, sub mandatele mele, s-au modernizat şi au devenit performate: Ministerul Afacerilor Externe, Serviciul de Informaţii Externe. Intenţionez să folosesc această experienţă în eficientizarea guvernării, iar independenţa mea politică îmi garantează spaţiul necesar pentru a-mi îndeplini acest mandat. Reformele vor continua, plusul pe care îl voi aduce va fi tocmai acela al unui bun administrator care are, în primul rând, o logică a eficienţei. Am fost întotdeauna, prin funcţiile ocupate, de la catedră şi până la cele mai înalte demnităţi ale statului român, loial interesului public şi loial în primul rând intereselor noastre naţionale. Guvernul pe care îl voi forma are nevoie de sprijin parlamentar ferm, are nevoie de încrederea cetăţenilor României, are nevoie de o direcţie care nu poate veni decât dintr-o viziune politică. Cetăţean român, om politic, profesor – opţiunile mele ideologice au fost întotdeauna de dreapta.

Primul meu obiectiv: formarea cu celeritate a Guvernului, conştient fiind de impactul negativ al oricărei forme de provizorat asupra administrării ţării. În acest sens, am în vedere discuţii cu partidele din coaliţie în vederea elaborării programului de guvernare şi identificării formulei optime de cabinet. Aceste discuţii vor începe mâine dimineaţă. ]ntrevederi cu liderii opoziţiei – am în vedere informarea reciprocă, relativ la intenţii şi obiective pe termen scurt şi mediu, identificarea temelor de interes naţional, acolo unde voinţa politică trebuie să se manifeste transpartinic – de la Mecanismul de Control şi Verificare, până la deciziile strategice ale Uniunii Europene sau ale Alianţei Nord-Atlantice. Prioritatea mea esenţială, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, este stabilitatea economică şi politică a României. Vă mulţumesc. Vă mulţumesc, domnule Preşedinte!

Mihai R. Ungureanu, premier desemnat, are un limbaj de mahon lustruit. Cum îi stă bine unui fost ministru de Externe şi fost cap de serviciu secret. S-a înfăţişat în stil american, sugerând onestitate solidă şi o viitoare dedicare sârguincioasă în serviciul public

Nici tehnocrat, nici întru totul independent, ci şef al SIE, profesor, diplomat, băiat fin şi apropiat al preşedintelui Traian Băsescu.
De la sefia UTC, in capul diplomatiei romanesti si apoi al Serviciului de Informatii Externe
Dupa informatiile aparute in presa centrala , Mihai Razvan Ungureanu se trage dintr-o familie de evrei intelectuali din Iasi. Tatal sau Stefan Ungureanu a fost profesor de chimie-fizica la Universitatea din Iasi, viceprimar si mai apoi director la Agentia Locala de Conservare a Energiei. Fiul, fost membru supleant al CC al UTC este doctor in istorie. Revolutia l-a prins la conducerea Uniunii Studentilor Comunisti din Romania, zdrobindu-i cariera de partid. In anii 90 tanarul Ungureanu a fost lansat in constiinta publica, drept o stea a intelectualitatii romanesti de regretatul Iosif Sava. Seria seratelor muzicale includea dialoguri purtate cu oameni politici, oameni de arta, filozofi, muzicieni, instrumentisti, care in ani 1990 erau la inceputul carierei. CV-ul istoricului M.R. Ungureanu este impresionant. Presa a relatat ca studiile si cariera viitorului secretar de stat, apoi sef al diplomatiei romanesti sunt strans legate de organizatiile Soros si de cele iudaice ale magnatului Mark Rich. Apartenenta sa (ca lider) la organizatiile Soros din Romania, ca si la organizatiile iudaice, a facut ca, fara sa fi avut in nici un fel o viata politica activa (dupa cum singur marturiseste), sa fie chemat a fi ministru de externe al Romaniei in 2004, noteaza Cornel Dan Niculae in cartea sa intitulata Politica Filo-Sionista a Romaniei in fata Europei si a lumii. Dealtfel, volumul trei al cartii este ilustrat pe coperta cu poza ministrului Ungureanu cu mainile pe Zidul Plangerii si cu chipa pe cap.Ofiter de-al nostru sau de-al lor ?

Cat a fost la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu a respectat intru-totul omerta securitatii. Nu s-a facut nici un fel de reforma in MAE, ba chiar mai mult, sub ministeriatul lui s-au petrecut evenimente ingrijoratoare. Rapirea din Irak si scandalul declansat de scrisoarea semnata de ambasadorul Cristian Colteanu sunt doar doua din evenimentele care au dovedit fidelitatea Ungureanului fata de presedinte. Totul a culminat cu arestarea celor doi muncitori romani acuzati de spionaj intr-o baza americana din Irak, despre care premierul Tariceanu a aflat din… presa.

M.R. Ungureanu, prins in lupta dintre palate, demisionatul Ungureanu parea o victima sigura, un soi Petre Roman al peneleului surghiunit la Institutul de Studii Liberale. Ulterior, el s-a autosuspendat din calitatea de membru al PNL pentru a pleca la Viena ca reprezentant special la Initiativa de Cooperare in Sud-Estul Europei. Nimic altceva decat o scoala de securisti europeana si, in acelasi timp, prilejul unui nou scandal financiar de aceasta data.Surse din cadrul Serviciului de Informatii Externe ne-au relatat ca Mihai Razvan Ungureanu hoinarea in voie inca de cand era secretar de stat prin birourile Centralei SIE si prin unele case conspirative din jurul Ministerului Afacerilor Externe. Intrebat daca vreun secretar de stat sau ministru are dreptul sa se plimbe hai-hui prin cladirile SIE, fostul sef al spionilor externi, Catalin Harnagea s-a aratat extrem de surprins: Nici macar angajatii institutiei nu au voie sa se plimbe de capul lor prin birouri, iar, in ceea ce priveste casele conspirate, aceste sunt frecventate numai de agentii sub acoperire sau ofiterii care ii coordoneaza. Prim-ministrul daca vine, isi anunta din timp vizita. Asadar, stapanul serviciilor Traian Basescu nu si-a lasat sluga din brate, din motive lesne de inteles. L-a propus pe Ungureanu la sefia spionajului extern. Ungureanu si Episodul japonez .Directorul SIE cunoaste problemele grave cu care se confrunta diplomatia si spionajul extern romanesti, inca de pe vremea cand era secretar de stat MAE. In aceasta calitate, Ungureanu a avut parte in anul 1999 de o prima vizita oficiala in Japonia, unde a dat piept cu gerontocratia japoneza si cu mafia securista din cadrul Ambasadei Romaniei la Tokio. O reprezentanta condusa la vremea aceea de generalul Marin Valcea, un greu al Securitatii comuniste. Desi avea datoria sa aranjeze toate detaliile vizitei, Valcea nu a miscat un deget. Presa centrala a comentat pe larg esecul vizitei. Japonezii sunt conservatori. Varsta inseamna o garantie a experientei si profesionalismului. Pozitiile de top din diplomatia nipona sunt ocupate de persoane cu varste inaintate. Varsta si fizionomia lui Razvan Ungureanu nu le inspira competenta. Fara o pregatire prealabila, codul diplomatic japonez nu a fost respectat Japonezii nu au dat doi bani pe tanarul secretar de stat, care a stat umil prin ambasada. Securistul, doar s-a facut ca ii aranjeaza intalnirile tanarului diplomat. Ion Iliescu, venit in vizita oficiala in acelasi timp, a fost tratat imparateste, consulul onorific Kobaiashi functionand pe post de sponsor. Reteau generalilor din ambasada (Staicu Stefanel, Valeriu Ruset, Nicu Manolache) avea relatii excelente cu fostul presedinte Iliescu, dar si cu Traian Basescu. Valcea si niponul i-au aranjat fostului presedinte, conferinte de presa la universitati din Tokio si Yokohama. Ungureanu a zacut in ambasada. Desi a iesit sifonat din aceasta experienta, tanarul secretar de stat a avut parte de noi prieteni. Domnisoara Anca Mantulescu (de care nu s-a mai lipsit nici cand a ajuns ministru de externe), traducatoare de limba japoneza in locul lui Petre Stoian si familia Neagu. Aurelian Neagu secretar II in ambasada se avea la cutite cu Marin Valcea, dar era prieten la catarama cu Basescu. Fostul sef MAE a evitat orice comentariu despre pataniile sale nipone. Cuplul Basescu-Ungureanu l-au numit in 2005 ambasador in Japonia pe Aurelian Neagu, un individ care nu trecuse la data numirii in post de gradul de consilier MAE. Gabriela a ajuns sefa de directie in MAE. A fost mazilita odata cu protectorul ei, la inceputul anului 2007.

Sponsorii eminentului Mihai Razvan Ungureanu
Numele: Marc Rich. El este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. La cea americana a renuntat, fiind urmarit 18 ani de FBI, dupa ce in 1983 a fost acuzat de evaziune fiscala si „comert cu inamicul sovietic”S-a ridicat din tranzactii internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. .Majoritatea firmelor anonime ale „elitei de carton” rusesti au fost infiintate in cantonul elvetian Zug.Acesta este locul de unde, ca un paianjen, Rich si acolitii sai isi conduc operatiunile mondiale.Tot in Zug sunt inregistrate si companiile paravan prin care oligarhii rusi au preluat o felie din economia Romaniei ajutati de oligarhia tradatorilor din Romania. Rich a incercat sa obtina rafinaria Petromidia, plasata strategic: aproape de spatiul ex-sovietic, dar si de Orientul Mijlociu, zone foarte bogate in titei.
Liderul sindical Tancau: „Era prin 1993 cand s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei. A fost o afacere serioasa, Rich a vrut sa cumpere. Nu s-a ajuns fiindca n-au vrut sa vanda. S-a opus, din cate stiu eu, un secretar de stat pe domeniul petrochimic”. Petre Roman completeaza: „Rich nu a reusit sa cumpere fiindca guvernul Vacaroiu nu era atasat de ideea de privatizare in sine”. Contra privatizarii au fost si sindicalistii lui Tancau, care se temeau ca isi vor pierde, multi dintre ei, locurile de munca. De la momentul acesta s-au acumulat pierderi imense, pana la privatizare, adauga fostul premier Roman. In iunie 1997, „gaura neagra” Petromidia avea datorii de 300 de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn. In acelasi an, compania controlata din umbra de Rich, Glencore AG, face un parteneriat strategic in Romania. Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu si Stefan Margineanu (fost ofiter DIE), patron in industria metalelor. La sediul companiei lui Voiculescu, „locotenentul” lui Rich, Willy R. Strothotte, anunta perfectarea consortiului Glencore-Grivco-Metanef (firma lui Margineanu). Trioul punea la bataie 650 de milioane de dolari pentru privatizari in Romania in petrol si metalurgie feroasa si neferoasa. Oficiosul PDSR „Dimineata” din 28 august 1997 consemna sec: „Nu a fost dezvaluit nici numele consortiului si nici aportul de capital, in procente, al celor trei societati”. Voiculescu si paravanul lui Rich s-au inscris in cursa pentru Petromidia, rafinaria ravnita de magnat inca dupa Revolutie. De data aceasta, in perioada 1998-2000, escrocul international a pierdut cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV. “Luati mana de pe controlul politic al tarii!” Aceasta a fost fraza cheie a unui mesaj public al presedintelui cu adresa directa catre Cartelul Oligarhiei. Cartelul burgheziei rosii, a oportunistilor si fostilor nomenclaturisti s-a constituit in cadrul Marelui Jaf National care a debutat sub patronajul lui Iliescu si Roman si a continuat neincetat pina astazi.
documentarea legata de ascensiunea politica a lui Mihai Razvan Ungureanu a fost luata de aici

O faţă nouă, de tânăr studios şi cu bune maniere,  politicos cu Opoziţia şi muncitor nu va fi însă de ajuns  pentru a schimba percepţia publică asupra unei coaliţiii antipatizate.

Relatia dintre presedintele Traian Basescu si Mihai Razvan Ungureanu este puternica si veche. Nu exista nici un fel de independenta politica. Presedintele Traian Băsescu a dat Refresh…

 

Maddie Ancuta