Politichie

Lista noului guvern. A aparut prima caricatura Mihai Răzvan Ungureanu

Published by:

Elena Udrea si Anca Boagiu au propus un guvern de tineri, pe cat posibil tehnocrati, varianta sustinuta de Emil Boc si votata de liderii PDL in aceasta dimineata.

Propunerile PDL pentru ministri in Cabinetul Ungureanu:
Andreea Paul Vass(Economie)
Gabriel Berca (Ministerul Administratiei si Internelor)
Cristian Petrescu (Dezvoltare Regionala si Turism)
Alexandru Nazare (Transporturi)
Stelian Fuia  (Ministerul Agriculturii)
Catalin Baba (Ministerul Educatiei)
Razvan Mustea (Ministrul Comunicatiilor)
Razvan Mustea este liderul OTPDL.
Claudia Boghicevici (Munca)
Bogdan Dragoi (Ministerul Finantelor)

 

Alegerea membrilor noului Guvern creeaza dispute intre democrat liberali. Printre cei care nu mai sunt sustinuti pentru preluarea sau confirmarea unui nou portofoliu de ministri se afla Elena Udrea si Gabriel Oprea.

“Nu pledez pentru desfiintarea Ministerului Dezvoltarii Regionale, ci pentru diminuarea drastica a atributiilor si a resurselor financiare la dispozitia acestui minister”, a declarat Frunzaverde pentru Antena 3.

Elena Udrea nu a fost singura tinta a prim-vicepresedintelui PDL. Si confirmarea lui Gabriel Oprea pentru portofoliul ministerului Apararii este pusa sub semnul intrebarii.

 

primul ministrusi sa glumim putin 🙂

Iepurele mizantrop, un caracter binecunoscut pe Internet pentru intervenţiile sale acide, și-a făcut apariția pentru a marca evenimentele recente. Acesta apare, într-o caricatură, alături de noul premier desemnat, Mihai Răzvan Ungureanu, care joacă rolul lui James Bond.

Noul episod cu iepurele mizantrop este inspirat din titlul pe care BBC l-a dat ştirii despre noul premier: “Şeful spionilor din România, desemnat prim ministru”.

În caricatura de pe internet, Mihai Răzvan Ungureanu are o replică demnă de James Bond: “Minister. Prime minister” (“Ministru. Prim ministru”), cu aluzie la funcţia de şef al SIE.

Iepurele mizantrop îi răspunde acid: “Asta. Mă îndoiesc de asta”.

Foto: iepurele.tumblr.com

 

Top Secret

Peisajul fantoma

Published by:

chapel John EvelynPeisajul fantoma. John Evelyn  Este posibil să călătorim în timp?

Oricât de incredibil ar putea să pară acest lucru, un număr destul de mare de- oameni cu o reputaţie excelentă şi cât se poate de sănătoşi la minte au pretins că s-au întors cu secole în urmă pentru a vizita epoci trecute. Mary Rose Barrington, de la London ’s Society for Psychical Research, a studiat un caz de acest gen. Ea relateaza că eroii acestei întâmplări, domnul şi doamna George Benson, hotărâseră să meargă la plimbare pe colinele din Surrey într-o frumoasă zi de duminică din luna iulie a imului 1954. Ziua începuse în chip ciudat. Amândoi sim­ţiseră la trezire o senzaţie bizară de apăsare. Nevrând să strice o zi care se anunţa frumoasă, fiecare preferase să nu-i spună nimic celuilalt. Imediat ce-au coborât din autocarul care îi dusese în Comitatul Surrey, soţii Benson au vizitat capela familiei John Evelyn din Wotton. Se interesau de multă vreme de John Evelyn, un cronicar din secolul al XVII-lea, şi voiau să stie care anume din apropiaţii lui erau îngropaţi în cimitir. Vizita îi captivase atât de mult încât îi consacraseră mai mult timp decât fusese prevăzut. Ieşind din cimitir, cei doi soţi au luat-o la dreapta. Acolo au dat de o potecă supraînălţată mărginită de tu­fişuri înalte. Au pornit pe acea cărare şi în curând au ajuns într-un luminiş mare unde se afla o bancă de lemn. La stânga băncii, iarba se întindea până la copaci, pe o dis­tanţă de douăzeci şi cinci de metri. La dreapta, terenul co­bora domol spre fundul văii de unde se auzea un zgomot de lemn rupt şi lătrăturile unui câine. In momentul acela domnul Benson a aruncat o privire la ceas-şi, văzând că era ora prânzului, a scos sandvişurile pe care cei doi le pregătiseră pentru această masă. Prea deprimată ca să mănânce, doamna Benson a fărâmiţat dis­trată pâinea pentru păsări. Apoi s-a aşternut brusc o linişte desăvârşită. Doamna Benson s-a simţit deodată cuprinsă de o spaimă cumplită. Trei vrăjitori în haine medievale stăteau în picioare în spatele ei. A vrut să întoarcă capul dar n-a putut. Domnul Benson nu văzuse nimic dar, atingând mâna soţiei sale, a băgat de seamă că era de o răceală de cadavru. In cele din urmă, doamna Benson şi-a revenit şi şi-au reluat plimbarea de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Au coborât spre vale şi în curând au traversat o cale ferată. Apoi, în ciuda dorinţei de a merge mai departe, s-au întors în iarbă şi au adormit. După aceea, totul se tul­bură şi se trezesc la Dorking, aşteptând trenul care trebuia să-i ducă înapoi acasă, la Battersea. In următorii doi ani frica practic n-a mai părăsit-o pe doamna Benson. Nu reuşea să uite groaza care o cuprin­sese la vederea celor trei vrăjitori atât de ciudat îmbrăcaţi, în cele din urmă s-a hotărât să atace răul de la rădăcini zicându-şi că nu se va elibera de această fobie decât dacă va parcurge din nou traseul pe care îl urmase împreună cu soţul ei în acea duminică fatală. S-a hotărât deci să se întoarcă pe locul „viziunilor”. Imediat ce a ajuns la capelă, doamna Benson a avut senza­ţia că se petrece ceva anormal. A văzut imediat că nu exis­ta nici o potecă ducând spre vârful colinei – pur şi simplu nu exista nici o colină. Ţinutul era plat, fară tufişuri şi fără copaci pe o suprafaţă de aproape un kilometru în jur. Doamna Benson a stat de vorbă cu un bărbat care pre­tindea că cunoaşte foarte bine regiunea şi care i-a spus că nu auzise niciodată de peisajul pe care i-l descria. Şi a mai adăugat că nu exista nici o bancă de lemn la marginea vreunei poteci. După ce s-a întors la Battersea, doamna Benson a povestit totul soţului ei. Acesta nu a crezut-o, totuşi a ac­ceptat să se întoarcă la capelă duminica următoare. Acolo şi-a dat seama că spunea adevărul. Câţiva ani mai târziu, Mary Rose Barrington şi John Stiles, de la Society for Psychic Research, s-au deplasat în regiune cu speranţa că vor descoperi peisajul descris de doamna Benson. Spre imensa decepţie a doamnei Benson, cei doi n-au văzut nimic care să-i poată explica viziunea şi au tras concluzia că trăise o experienţă psihică ex­cepţională. Mary Rose Barrington a avut până la urmă ideea de a parcurge cronicele lui John Evelyn pentru a găsi indicii. Ea a băgat de seamă că descrierea peisajului făcută de John Evelyn semăna foarte mult cu cea a doamnei Benson. Iar într-o notă din martie 1696, John Evelyn amintea de execuţia a „Trei nefericiţi de vrăjitori, dintre care un preot“, care luaseră parte la un complot ce urmărea asasinarea regelui lacob. Mary Rose Barrington a conchis că soţii Benson pă­trunseseră într-o altă „realitate deviantă“ şi că fascinaţia exercitată asupra lor de John Evelyn îi făcuse să pătrundă intr-un univers – un univers care nu mai exista de două sute cincizeci de ani – fară să se poată şti prin ce meca­nisme psihologice

. http://en.wikipedia.org/wiki/John_Evelyn http://www.bl.uk/onlinegallery/features/evelynnotes.html

Top Secret

Masacru in plin zbor

Published by:

masacru zbor 1932Iată o întâmplare cumplită rămasă secretă până acum. Masacru in plin zbor

Evenimentele au avut loc la sfârşitul verii anului 1939. După datele pe care le avem, un avion de transport a părăsit: baza navală de la San Diego la orele trei. La bord se aflau treisprezece oameni şi nu era vorba decât de un zbor de rutină în direcţia Honolulu. După trei ore de la decolare s-au primit semnele disperate din partea avionu­lui care în momentul acela survola Oceanul Pacific. Apoi radioul a amuţit.

După o vreme, s-a întors la bază de bine de rău şi a aterizat fortat. Personalul bazei s-a repezit spre aparat şi, cand a urcat la bord, a descoperit cu oroare doisprezece oameni morţi. Singurul supravieţuitor era copilotul care, deşi grav rănit, putuse să trăiască destul de mult ca să poată aduce înapoi avionul. Dar a murit şi el după câteva clipe.

Toate cadavrele aveau răni mari deschise. Lucru şi mai ciudat, pilotul şi copilotul îşi goliseră revolverele trăgând in ceva. Cartuşele au fost găsite în cabină şi aparatul era plin de un miros puternic de praf de puşcă.

Exteriorul avionului fusese grav avariat, de parcă ar fi fost atins de rachete. Personalul care urcase la bordul avi­onului s-a ales cu o boală de piele ciudată.

S-au luat imediat măsuri de securitate şi echipa de prim-ajutor a primit ordin să părăsească avionul. Trei medici ai armatei au primit sarcina să scoată cadavrele din carlingă şi să facă o anchetă.

Intreaga întâmplare a fost bine ascunsă. Cincisprezece ani mai târziu, un investigator, Robert Coe Gardner, a auzit despre ea de la un martor. Niciodată nu a fost eluci­dat misterul celor întâmplate în plin zbor în acea zi de septembrie a anului 1939.

Mai multe in Top secret