Arta de a fi TU

Anorexia. Uratenia frumusetii!

Published by:

A venit primavara. Suntem plini de energie si mai mult ca niciodata dorim sa aratam bine, sa dam jos kilogramele care ne infoaie fustele pe noi si ne obsedeaza.
Intr-un fel sau altul majoritatea dintre noi incearca sa fie atenti la ceea ce mananca, adoptand un mod de viata sanatos.
Nu o sa incep sa vorbesc despre diete, probabil ca fiecare stie una mai grozava decat cealalta.
Stim principiile: 2 litri de lichid pe zi (apa, nu sucuri, cafele sau alte chestii indulcite), grasime si fainoase putin, legume si fructe si cel mai importanat foarte multa miscare.
1 ora de miscare iti imbunatateste tonusul, starea spirituala, te incarca de energie.

Stiu ca s-a tot vorbit, dar pentru ca este o adevarata boala o sa aduc in balanta acele “modele” nefericite care sufera de anorexie.
Nici nu stiu pe ce principiu presa le numeste modele. Un model trebuie sa fie pozitiv. In cazul lor vorbim de “asa nu…”, un model negativ. Realitatea medicala arata ca foarte multa fete sufera de anorexie. Indiferent cat sunt de slaba ele se vad grase si disgratioase.
Astăzi, din dorinţa de a arata perfect, de a avea succes multe fete ajung să fie anorexice. In ciuda scandalurilor cu modele care au murit de anorexie, există o adevărată modă, existând nume de cod, site-uri dedicate acestei boli şi chiar noi trenduri în acest domeniu.

Anorexia are numele de cod ANA, iar Bulimia MIA, însă a apărut şi Ortorexia. Ortorexia este ultimul trend: dorinţa dusă până la obsesie de a mînca sănătos, prin eliminarea majorităţii alimentelor.

O alta boală la modă este EDNOS (eating disorder not otherwise specified) de fapt o combinaţie între anorexie şi bulimie, care se manifestă prin faptul că cei care suferă de ea sunt obsedaţi de ceea ce mănâncă şi ştiu pe de rost conţinutul caloric al alimentelor.

Se pare ca moartea lui Isabelle Caro – modelul francez care s-a luptat pestre 15 ani cu anorexia si a pozat goala pentru o campanie anti-anorexie – nu a avut pana la urma niciun efect in lumea modei.

Anorexicii se infometeaza, prefera lichidele hranei solide, cafeaua si tutunul pentru a-si potoli senzatia naturala de foame. In majoritatea cazurilor, anorexia este asociata si cu consumul de stupefiante si alcool.

Victimele sunt fie din randul adolescentilor, fie din persoanele care traiesc de pe urma imaginii, cum este cazul fotomodelelor.

Neincrederea in sine, personalitatea in formare, lipsa prietenilor si a unui hobby, neglijenta parintilor sau lipsa de afectiune pot determina o acuta nevoie de „schimbare” in cazul tinerilor.

Iar deceptiile profunde, lipsa telurilor, a familiei, a prietenilor, pierderea locuintei sau a altor bunuri importante se fac vinovate de declansarea anorexiei la oamenii maturi.

Pe langa modelele de pe catwalk, anorexia este des intalnita si in randul vedetelor, fie ele de la Hollywood sau de pe meleagurile noastre.

Actrita Portia de Rossi, cunoscuta pentru rolul ei din celebrul serial “Ally McBeal”, Catherine Zeta Jones, Angelina Jolie, Victoria Beckham, Keira Knightley si Tori Spelling sunt doar cateva dintre vedetele care au piedut controlul in lupta cu kilogramele.

“Eram obsedata. Ajunsesem sa cantaresc 37 de kilograme si eram obsedata sa raman la greutatea respectiva. Traiam cu 300 de calorii pe zi. Ajunsesem sa inghit si 20 de laxative pe zi pentru a nu lua deloc in greutate”, marturisea Portia de Rossi.

Anul 1994 a reprezentat inceputul anorexiei si pentru Christina Ricci. Actrita a marturisit ca a invatat sa fie anorexica urmarind filmul „Biografia lui Tracey Gold” si un film cu Calista Flockhart, care interpreta rolul unei anorexice si bulimice.

Consultarea medicului, a unui psiholog, respectarea tratamentului, sprijinul familiei si al prietenilor, schimbarea modului de viata si adoptarea unei gandiri pozitive sunt mijloacele care duc la vindecarea de anorexie.Vindecare posibila, dar care poate dura ani de zile. Spitalizarea si psihoterapia sunt obligatorii.

25% dintre anorexici incearca sa se sinucida, iar, din pacate, circa 50% din ei reusesc.

 

Romani in lume

Ovidiu Sarpe-un vis implinit. Roman in Londra

Published by:

24 martie 2012 m-am reintalnit cu dl. Ovidiu Sarpe, in Burnt Oak la Patisseria Romana. Ne-am cunoscut in urma cu 3 luni la un eveniment in Londra. Este genul de om pe care te bucuri ca l-ai cunoscut. Discutiile sunt interesante si importante. M-am simtit pentru doua ore ca in copilarie, cand stateam cu bunicul meu si ii ascultam cu respiratia intretaiata  povestile vietii sale. Fata sa radiaza bunatate, optimism, sinceritate, determinare, intelepciune, modestie si multa munca.

In general cand se vorbeste despre romanii plecati din Romania se vorbeste despre furturi, prostitutie, inselaciune etc. Este un lucru adevarat, nimeni nu poate nega asta. Dar in acelasi timp sunt foarte multi romani care au o viata frumoasa, muncesc, isi sprijina familia, oameni care muncesc din greu, au afaceri, scriitori, artisti, cercetatori etc.

1979 Ovidiu Sarpe s-a hotarat sa paraseasca Romania din motive politice. Destinatia sa initiala nu a fost Marea Britanie, ci Freiburg. A calatorit aproape 1 luna de zile cu vaporul Ramnicu Valcea care cara cherestea. Dar radarul s-a stricat, au schimbat directia si au ajuns la Rochester- Marea Britanie . A slabit foarte mult  (avea 36 de kg cand a debarcat) pentru ca nu avea la dispozitie decat apa si cativa biscuiti. O singura persoana stia de existenta lui pe vapor. A ajuns in Marea Britanie, imediat a fost preluat de autoritati si-a primit actele si drepturile de sedere in Marea Britanie. Dupa un an de zile si-a reintregit familia. Si-a adus cei 5 copii din Romania. El fiind vaduv din 1973. Copii au fost integrati in societatea britanica imediat.

A lucrat intr-un hotel in spate la Harrods. Intr-o zi un client l-a vazut, l-a intrebat cum doar el munceste atat de mult si l-a invitat sa-l viziteze la unul din restaurantele sale din Golder Green.

I-a facut oferta pentru a lucra pentru el, a ajuns sef de sala cu un salariu foarte bun “enorm” cum subliniaza dansul 150 de lire pe saptamana. La vremea respectiva puterea lirei era foarte mare. Facand o comparatie cu anul 2012 sunt romani care lucreaza azi pentru 100 de lire pe saptamana iar viata s-a scumpit foarte mult. Echivalentul banilor castigatii in 1979 este cam de 5000 de lire azi.

Dupa doi ani deja isi cumparase casa in Londra, masina noua, concedii. A vizitat aproape toata lumea.

In 1989 s-a intors in Romania cu intentia de a ramane. Din pacate a realizat ca lucrurile nu s-au schimbat, ca cei care au “lasat” pistolul au preluat “dolarii” si au inceput sa faca afaceri. Nu s-a simtit liber asa ca s-a intors in Londra.

L-a intoarcerea din Romania a devenit promotor de restaurante. Promova restaurante, le aducea la un anume volum de vanzari si incasa comison din vanzare. Dupa care si-a deschis propriile restaurante, cluburi, pizzerii si patiseria Romana din Burnt Oak.

80% din cei care vin sa cumpere sunt romani, dar si est europeni, indieni, populatia de culoare.

In cofetarie gasim produse de cofetarie si patiserie: cozonaci, placinte cu branza, dobos, cremsnit, diplomat, eclere, savarine, torturi. Angajatii sunt romani, 4 cofetari si patiseri si inca 3 fete care ajuta la servire si in bucatarie.

Orasul Burnt Oak este un oras” romanesc”. Lumea pe strada vorbeste romaneste, sunt magazine romaneste, indienii care au magazine au invatat sa salute si sa puna intrebari simple in romaneste. In magazinele turcesti gasesti alimente romanesti. Un orasel in care toata lumea cunoaste pe toata lumea iar domnul Ovidiu Sarpe este un fel de “tata al tuturor”.

Categoric ma voi intoarce in Burnt Oak pentru a descoperii si alti romani care sunt un bun si minunat exemplu.

Ovidiu Sarpe este un om multumit, implinit sufleteste. Un om fericit.  Copii lui sunt mari si realizati, nepotii lui sunt mari. Acum isi doreste sa se retraga in Franta, sa-si cumpere o casa, o ferma. Este  om foarte activ, optimist si plin de energie.

Pentru mine a fost o mare onoare sa-l intalnesc.

 

Maddie Ancuta

Jurnal pacatos

Primul nostru dans

Published by:

Primul nostru dans

Linistea camerei este umpluta de o muzica senzuala care ma face sa-mi musc buzele de placere. Corpul meu se misca usor in ritmul muzicii. Stam tolaniti unul in fata celuilalt pe covorul moale. Intre noi doi se afla cele doua pahare cu vin rosu. Cuvintele zboara intre noi, intr-un ritm ametitor. Iti iau palma  si ti-o sarut… Este puternica si ferma…Imi colorez buzele cu dulceata vinului rosu… Ochii tai negrii ma fac sa ma intind si sa ma arcuiesc, auncandu-mi capul pe spate. Degetele tale dau forma buzelor mele, coborand spre gat… Incep sa ma alint sub privirea ta… In camera rasuna printre clinchetele paharelor si respiratiile noastre accelerate Girl here we are, in this big old empty room Staring at ya, who’s gonna make the first move Been doing our thing for a minute And now when our hearts are in it The only place to go, is all the way Ma ridic, urmarita de privirea ta plina de dorinti, iti zambesc, muscandu-mi buzele pofticioase dupa gura ta. Vreau sa ma doresti si mai mult. Incep sa ma unduiesc usor in ritmul muzicii. Ochii mei  iti sustin privirea ta, in timp ce ma misc lasciv ademenitoare ca o sirena. Te ridici. Ma imbratisezi dansand in spatele meu. Buzele tale imi ard spatele gol intr-o sarutare fierbinte. Continuam sa dansam in acelasi ritm pervers de senzual. Corpul tau se misca in ritmul trupului meu. Buzele tale imi cauta urechea in timp ce mainile tale mi-au inconjurat mijlocul. Continuam sa dansam.  Tu lipit strans de spatele meu. Mana ta aluneca spre san incepand sa-l mangaie usor, trezindu-l somnoros din linistea in care era.  Buzele tale alearga fierbinti pe gat, facandu-ma sa ma predau mainilor  care au pus stapanire pe corpul meu.  Mainile mele iti imbratiseaza capul ca intr-un dans latin. Continuam sa dansam.

povestire eroticaIn ritmul dansului ma predau prizoniera. Cu fata spre perete , continui sa ma misc in ritmul pe care mi-l canti tu de data asta. Imi indepartez usor picioarele ca sa te poti aseza mai bine. Corpul meu este lipit de perete sub apasarea ta. Imi ridici rochia. Un geamat de surprindere se aude in urechea mea. Un zambet imi infloreste pe fata chiar daca tu nu-l vezi…”Da ar fi fost pacat sa stric linia rochiei purtand altceva decat rochia de matase care-mi mangaie trupul”. Mainile tale mi-au cuprins fundul. Sanii mei sunt tari si excitati, degetele tale au patruns adanc in mine facandu-ma sa scot un tipat. Prizoniera a ta si a peretului. Nu-mi pot misca corpul, asta seducandu-mi si mai mult. Vreau sa te ating.. dar nu pot… si nici nu vreau 🙂 Ma las sedusa de tine,  nefacnd altceva decat sa ma misc in ritmul senzual al  gemetelor tale. Fierbinteala noastra incinge camera, facandu-ma sa ma sufoc de placere. Ma imping usor cu mainile in perete ca sa ma indepartez facandu-ti loc sa ma patrunzi. Ma sprijin in maini, te simt in mine cum te misti in ritmul muzicii, inainte… inapoi …ametitor de placut. Limba  ta imi alinta  spatele, in timp ce mainile se alinta pe sani. Te misti cald inainte… inapoi Vreau sa te vad Vreau sa te sarut Vreau sa-ti musc buzele Ma intorc cu fata la tine, incepand sa ne sarutam. Muzica nu se mai aude de mult timp Piciorul meu ti-a inconjurat spatele si de data asta iti apartin in intregime. Te misti inainte si inapoi, continuand dansul strans lipiti unul de celalalt. Mainile mele ti-au fixat capul. Buzele mele sunt in cautarea salbatica a buzelor tale. Rochia aluneca de pe mine Tu te misti inainte si inapoi mai mult si mai repede ne topim pe covor picioarele mele ti-au inconjurat gatul lumanarile s-au topit se mai aude doar miscarea ta inainte si inapoi mai rapida si mai puternica acompaniata doar de gemetele mele de placere inainte si inapoi

mai multe povestiti in Jurnal Pacatos

M.A.