Romani in lume

Povestea celor 39.600km parcursi pana acum. Încerc să fac ce îmi place pentru “A FI”. Anton Duma – cicloturist roman

Published by:

 descopera lumeaÎncerc să fac ce îmi place pentru “A FI”.  (Anton Duma – cicloturist roman)

Povestea celor 39.600km parcursi pana acum

 

Sunt atatea moduri prin care poti desoperi lumea. Unii o descopera prin intermediul cartilor citite, altii scriu despre locurile pe care la viziteaza. El descopera lumea pe bicicleta. Nu conteaza daca ploua sau daca ninge, daca e soare sau daca este frig, el pedaleaza si pedaleaza, pentru ca doar asa se simte implinit.

“Pentru mulţi viaţa este o călătorie imaginară; pentru mine călătoria este viaţa”.

 

“Ma numesc Anton Duma  (44 de ani) si sunt din satul Valea Mare, comuna Faraoani,  judetulBacau. Sunt pasionat de cicloturism, pasiune pe care o am din copilarie dar din păcate abia acum la varsta maturitatii am reusit sa o fac sa prinda contur facand din ea povestea vietii mele, care cuprinde mai multe etape si pe care doresc sa o fac publicata, totodata sa o continuu cu noi experiente si noi etape din ramura pasiunii pentru bicicleta.

 

Prima mea amintire legată de bicicleta o am de la varsta de 4 ani, cand tata fiind internat in spital m-a intrebat ce sa-mi cumpere cand vine acasa. Eu  i-am raspuns: o bicicleta.Sigur nu realizam faptul ca eram saraci si ca tata era bolnav. Prima bicicleta pe care mi-a cumparat-o a fost la varsta de 14 ani, o bicicleta marca Tohan, alceva nu se gasea pe timpul acela, dar eram bucuros ca mi se indeplinise visul dupa multe insistenţe si greve de foame ca sa nu mai spun faptul ca mai tot timpul şi plangeam ca sa-i sensibilizez cumva pe parinti.”

 

Asa incepe povestea lui Anton Duma. Ce este impresionant la el este ambitia de a-si duce la indeplinire proiectele. Pe toate. Cati dintre noi se pot lauda ca au dus pana la capat ceva, indiferent cat de maret ar fi fost sau nu planul nostru?

 

Realizari demne de remarcat:

– 1996 – Budapesta -Bacauşi retur – 1850 km

– 2006 – s-a reapucat de pedalat incepand cu o tura de incalzire, cu un harb de bicicleta – 850 km in 4zile.

– 2007 – Italia (Torino) –Romania(Bacau) – 4650km in 25 de zile.

– 2008 – Italia, Franţa,Spania,Slovenia,Ungaria,Romania- 6780km.

– 2009 – Turul Europei intitulat “Descopera-te in necunoscut” prin 23 de tari – Romania, Bulgaria, Turcia,Grecia, Macedonia, Albania, Munte-Negro, Serbia, Croatia, Bosnia-Hertegovina, Slovenia, Italia, Franţa, Monte Carlo, Spania, Portugalia, Anglia, Scotia, Belgia, Olanda, Germania, Austria – 18430km în 187 de zile.

– 2010 – ocolul Romaniei – 3600km in 54 de zile.

 

“In călătoriile mele am avut întotdeauna parte de ajutor. Şi l-am primit atunci când am avut nevoie şi aşa cum am avut nevoie. Exista insa si persoane care dupa ce mi-au ascultat povestea au ales sa ma ajute şi financiar. Acestora, dar şi celorlalte persoane care m-au insotit cu un gand bun macar le multumesc in fiecare zi.

Orice persoană care va susţine (financiar, echipament) aceasta expediţie va fi trecuta în acest jurnal al eroului Anton Duma propus pentru Discovery România de Adina Mimiliga si omologat la concursul “Nu oricine poate fi super erou, dar oricine poate fi erou”.

Acest jurnal va fi cartea mea de vizita prin tarile pe unde voi trece, iar dupa terminarea expediţiei va deveni principala sursă de inspiraţie pentru o carte de calatorii în care se va afla povestea calatoriei şi povestea celor care ma sustin” scrie Anton Duma pe site-ul personal.

 

 

Si Anton Duma nu se opreste aici. El promite inca multe alte expeditii, alte drumuri trebuie batute cu bicicleta.

 

“Urmatoarea etapa in cadrul expeditiei cicloturistice inceputa in anul 2009 o voi face prin Anglia-Scotia si Irlanda! Sunt pe ultima suta cu pregatirile pentru acesta etapa iar in cursul acestor zile ma pornesc. Perioada mea de sedere aici in Londra a fost benefica atat din punctul organizatoric cat si din punct material.

Cu ajutorul a mai multor persoane (carora le multumesc si pe acesta cale) care au fost alaturi de mine din nou, reusesc sa fac pasi spre ”inainte”.

Le multumesc pentru tot ajutorul fratelui meu, Pavel Duma si iubitei lui, Celina Roca, pentru ca m-au cazat pe toata perioada cat am stat in Londra, dar si  lui Ion Istoc, la firma caruia am muncit pentru a face rost de banii necesari expeditiei.

Desi in perioada cat am stat pe aici proiectul meu despre aceasta expeditie a fot prezentat in mai multe locuri si neaprobat, banii au venit pe alta cale (am muncit pe santier) si la timp, confirmandu-se inca o data legile Universului (atractiei si al rezonantei).

Detalii tehnice (kilometrii, traseu) inca nu am facut. Ceea ce pot spune este ca in perioada de toamna voi fi in aceasta etapa prin Scotia, Irlanda, apoi  ma reintorc tot in Londra urmand sa fac alte pregatiri pentru tarile din Nordul Europei si bineinteles Capul Nord! Dar despre asta… putin mai incolo!”

 

Proiectul lui Anton Duma “Impinge-ma un kilometru – sa dam culoare Romaniei” continua.

Desi nu a gasit sponsori, el merge mai departe. Acum s-a “impins” singur in drumul pe care il mai are de parcurs.

Poate ca data viitoare nu va mai fi nevoie, poate ca pana data viitoare ochii celor care pot sa ajute se vor deschide.

Daca doriti sa il ajutati o puteti face la tel:

07570 381116

Sau pe adresa de email: [email protected]

http://www.antonduma.ro

 

editor

Oana Grigore

Romani in lume

Radu Andrei ne vorbeste despre ambitie, tinerete si “costuri ascunse ale vietii” la 22 de ani.

Published by:

cum sa inveti in marea britanieZilele trecute intrasem pe un grup de socializare pentru romanii din UK. Mi-a atras atentia o postare. Parea un anunt, am crezut citind primele cuvinte ca cineva incerca sa vanda ceva. Cuvintele erau scrise cu majuscule. Am citit. Si am zambit.
“NU ESTE NIMIC ILEGAL ! NU TE COSTA NICIUN BAN SA ITI FACI DOSARUL SI SA TE INROLEZI ! NU SUNT COSTURI ASCUNSE !”
Cuvinte de mai sus m-au determinat sa citesc toata postarea. Nu era vorba de nicio reclama, respectivul nu vroia sa vanda nimic. Isi dorea doar sa ii determine pe cati mai multi romani sa se inscrie la scoala, sa apeleze la fondurile pe care statul englez le aloca pentru cei care doresc sa studieze in Anglia dar care nu au bani pentru studii.
Stiu ca multi dintre noi s-au obisnuit sa spuna ca nimeni nu face nimic gratis, ca in spatele oricarui ajutor se ascunde ceva. In acelasi registru erau si multe dintre comentariile celor care au citit postarea lui Andrei. “Ce ai de castigat?”, “Ce se intampla daca nu ma mai duc?”, “Cat trebuie sa platesc de fapt pentru a face un asemenea colegiu?”, “Vrei sa ne furi banii!”
Nu imi mai pun de multa vreme semne de intrebare vis a vis de neincrederea parca mostenita genetic pe care o avem multi dintre noi, nu ma mai intreb nici de ce nu putem crede ca mai sunt si oameni care fac tot ce fac din pasiune sau pentru ca pur si simpu vor sa ajute pentru ca ei stiu cum nu este sa nu te ajute nimeni.
Am decis asadar sa vorbesc cu Andrei. Am vrut sa ii stiu povestea. Stiam ca are o poveste, asa cum au toti cei care au plecat din Romania.
“Am inceput facultatea in Iasi la Resurse Naturale si Protectia Mediului, dar din motive financiare nu am putut sa o termin. Viata mea a luat o intorsatura ciudata dupa un accident grav pe care l-am suferit in tara. Atunci am decis ca inainte de a face ceva trebuie sa ma gandesc de doua ori, am decis ca nu trebuie sa ma arunc niciodata cu capul inainte”.
Am venit sa fac milioane. Realitatea era insa alta.
“Povestea mea a inceput acum trei ani cand am venit in Anglia la sora mea. Am venit cu aceleasi ganduri cu care vin multi de acasa. “Ma duc in Anglia, fac milioane”. Dar nu a fost asa.
Am inceput ca multi dintre noi de jos, am lucrat ca cleaner cu 6 lire la ora, 12 ore pe zi si la sfarsitul zilei cand trageam linie aveam doar 8 ore platite deoarece patru ore le petreceam in mijloacele de transport. Avem haine murdare toata ziua si nu aveam ocazia sa schimb o vorba cu nimeni”.

continuare aici

Romani in lume

Radu Andrei ne vorbeste despre ambitie, tinerete si “costuri ascunse ale vietii” la 22 de ani.

Published by:

succes in LondraDespre ambitie, tinerete si “costuri ascunse ale vietii” la 22 de ani -Radu Andrei, agent de recrutare pentru Nelson College

Sunt mai bine doi ani de cand am inceput sa scriu despre romanii care au decis sa plece din tara, unii motivati de lipsa banilor, altii pentru studii sau, de ce nu, pentru a trai intr-o alta lume, una fara prea multe prejudecati. Sunt toti atatia ani de cand nu incetez sa ii spun oricarei persoane pe care o cunosc ca fiecare poveste ma impresioneaza in felul ei, ca fiecare om despre care scriu ma motiveaza si pe mine sa imi doresc mai multe de la mine, de la viata.
Am cunoscut in acesti ani oameni minunati, oameni cu povesti care ma fac sa simt ca sunt mandra ca sunt nascuta in Romania. Toti acesti oameni despre care am scris si despre care sper ca voi mai scrie multa vreme de acum incolo merita toata admiratia mea, a noastra, pentru simplul motiv ca au plecat de langa cei dragi pentru a o lua de la capat intr-o alta tara, uneori fara a cunoaste limba, fara acte, fara ca cineva sa le dea o mana de ajutor. Acesti oameni sunt adevaratii romani despre care ar trebui sa vorbim zilnic, pe care ar trebui sa ii dam drept exemplu celor care spun ca nu se poate, ca este greu, ca este aproape imposibil sa reusesti in viata daca nu ai pe cineva care sa te sustina.
O poveste care ne demonstreaza ca orice greutate poate fi depasita.

Zilele trecute intrasem pe un grup de socializare pentru romanii din UK. Mi-a atras atentia o postare. Parea un anunt, am crezut citind primele cuvinte ca cineva incerca sa vanda ceva. Cuvintele erau scrise cu majuscule. Am citit. Si am zambit.
“NU ESTE NIMIC ILEGAL ! NU TE COSTA NICIUN BAN SA ITI FACI DOSARUL SI SA TE INROLEZI ! NU SUNT COSTURI ASCUNSE !”
Cuvinte de mai sus m-au determinat sa citesc toata postarea. Nu era vorba de nicio reclama, respectivul nu vroia sa vanda nimic. Isi dorea doar sa ii determine pe cati mai multi romani sa se inscrie la scoala, sa apeleze la fondurile pe care statul englez le aloca pentru cei care doresc sa studieze in Anglia dar care nu au bani pentru studii.
Stiu ca multi dintre noi s-au obisnuit sa spuna ca nimeni nu face nimic gratis, ca in spatele oricarui ajutor se ascunde ceva. In acelasi registru erau si multe dintre comentariile celor care au citit postarea lui Andrei. “Ce ai de castigat?”, “Ce se intampla daca nu ma mai duc?”, “Cat trebuie sa platesc de fapt pentru a face un asemenea colegiu?”, “Vrei sa ne furi banii!”
Nu imi mai pun de multa vreme semne de intrebare vis a vis de neincrederea parca mostenita genetic pe care o avem multi dintre noi, nu ma mai intreb nici de ce nu putem crede ca mai sunt si oameni care fac tot ce fac din pasiune sau pentru ca pur si simpu vor sa ajute pentru ca ei stiu cum nu este sa nu te ajute nimeni.
Am decis asadar sa vorbesc cu Andrei. Am vrut sa ii stiu povestea. Stiam ca are o poveste, asa cum au toti cei care au plecat din Romania.
“Am inceput facultatea in Iasi la Resurse Naturale si Protectia Mediului, dar din motive financiare nu am putut sa o termin. Viata mea a luat o intorsatura ciudata dupa un accident grav pe care l-am suferit in tara. Atunci am decis ca inainte de a face ceva trebuie sa ma gandesc de doua ori, am decis ca nu trebuie sa ma arunc niciodata cu capul inainte”.
Am venit sa fac milioane. Realitatea era insa alta.
“Povestea mea a inceput acum trei ani cand am venit in Anglia la sora mea. Am venit cu aceleasi ganduri cu care vin multi de acasa. “Ma duc in Anglia, fac milioane”. Dar nu a fost asa.
Am inceput ca multi dintre noi de jos, am lucrat ca cleaner cu 6 lire la ora, 12 ore pe zi si la sfarsitul zilei cand trageam linie aveam doar 8 ore platite deoarece patru ore le petreceam in mijloacele de transport. Avem haine murdare toata ziua si nu aveam ocazia sa schimb o vorba cu nimeni”.

Dupa cateva luni Andrei a decis ca nu acesta va fi viitorul lui si a decis sa isi faca unul mai bun.
“Am mers in cluburi si am cautat job ca baiat care imparte pliante, castigam mai putin dar vedeam oportunitate din aceasta munca, mi-am imbunatatit engleza, eram imbracat curat, mi-am imbunatati metoda de vorbire, am cunoscut persoane de la care aveam ce sa invat. Dupa cateva luni am inceput sa merg pe la universitati pentru a face oferte studentilor pentru clubul unde lucram.
Dupa ceva timp am obtinut postul de manager promoter, imi faceam propriile petreceri in club. Acum 10-11 luni m-am decis sa vin Londra pentru ca aici sunt mai multe oportunitati, am lucrat ca promoter in cluburile din centru Londrei, dar la final nu am fost platit.
Am lucrat pe postul de agent de inchirieri apartamente, camere) dar nu am avut success. Mi se cerea sa ascunt multe informatii esentiale clientilor, cum ar fi detalii despre cum pot sa isi piarda depozitul si multe altele. Asa ca am renuntat”.
In urma cu trei luni Andrei a aflat despre finantarea pentru studentii care vor sa studieze, dar nu au putere financiara sa o faca. A plicat si el. Acum asteapta sa inceapa studiile.

“Fac asta pentru ca am fost ca multi dintre noi care lucram aici cu greu si mi s-a dat oportunitatea sa am o viata mai buna. Acum incerc sa ii ajut si pe altii care doresc sa reuseasca in viata. Am un salariu de la colegiu, dar cu siguranta incercarea mea de a atrage cat mai multi romani catre scoala nu nu este rasplatita finaciar separate.
Daca nu treceam prin ce am trecut nu intelegeam ce inseamna greul. Nu cred ca o sa vezi o persoana care are parinti “plini de bani” sa vina sa isi petreaca timpul aici sa incerce sa motiveze oamenii sa isi faca un viitor mai bun.
Sunt foarte multumit cand multa lumea ma suna si ma sustine si mi spune ” bravo, tine-o tot asa, putini sunt cei care incearca sa ajute”. Ma hranesc cu multumuri si cu respectul cu care persoanele ma trateaza. Bineinteles ca nu exista padure fara uscaciuni si ii inteleg pe cei care striga ca vreau sa le iau banii. Asa am zis si eu: E prea frumos sa fie adevarat, dar dupa ce am citi actele si m-am informat pe internet am vazut ca totul incepe sa aiba o culoare.
Pentru cei care doresc sa se inscrie la colegiul unde este si Andrei student, tanarul ne-a oferit urmatoarele informatii:
Va puteti inscrie la:
1. BUSINESS
2. COMPUTING AND SYSTEMS DEV. (HND)
3.HEALTH AND SOCIAL CARE (HND)
4.HOSPITALITY (HND)
Cerinte obligatorii:
NATIONAL INSURANCE NUMBER
DOVADA DE ADRESA
VARSTA MINIM 18 ANI
Persoanele care au mai putin de 3 ani de cand locuiesc in UK primesc finantare doar pentru costul anual de studii, nu si costuri de intretinere.
Tate cursururile de mai sus sunt de 2 ani. In cel de-al doilea an studentul primeste din nou ajutor daca aplica.
Ultimul termen de inscriere pentru anul 2012 este 24.09.2012. Dupa aceasta perioada se pot face inscrierei pentru ianuarie 2013.
Persoanele care nu pot termina cursurie cu sau fara motiv vor trebui sa returneze banii primiti (cand au venitul pe an mai mare de 21.000 £ pe an). Dobanda e 3 % din banii imprumutati.
Adresa Nelson College London: 8th Floor, Dexion House, 2-4 Empire Way Wembley Park, London, HA9 0 EF
Program cursuri:
Luni: 09:00 – 18:00
Marti: 09:00-18:00
Pentru mai multe informatii referitoare la inscrieri il puteti contactata pe Andrei la numarul de telefon: 0783 7764582
“Dupa ce se termina sesiunea de inscriere in septembrie, am vorbit cu unul dintre directori sa facem un program si sa aducem direct studentii din liceele din tara, elevi care au note destul de bune la limba engleza. Programul e in baza de proiect inca lucrez la el”.
Morala: Cu ambitie si optimism, aproape orice se poate.

 

editor Oana Grigore