Radio Catch22 London

Războiul bio-psihologic

Zilele trecute  discutam pe pagina radioului de face book cu cativa prieteni legat de evenimentele recente care se petrec in lume, virusi scapati de sub control, mancare contaminata, violenta excesiva, abuzuri, razboaie.

Anumite carti au aparut si au disparut la fel de brusc. Informatii inca mai scapa, dar nu asa de multe ca in trecut.

Va invit sa lecturati cateva aspecte poate mai putin cunoscute sau  pe care poate nu le-am inteles la momentul respectiv.

Cei mai mulţi au auzit despre războiul bio-psihologic. In timp de război, duşmanul otrăveşte apa potabilă sau răspân­deşte viruşi şi bacterii. Aţi auzit însă ceva despre experienţele bio-psihologice din America?

Iată câteva exemple:

In 1950, de pe un vapor al US-Navy au fost pulverizate timp de şase zile bacterii de tipul Serratia asupra oraşului San Francisco. Aproape toţi cei 800.000 locuitori au avut simptome. Serratia produce tulburări ale aparatului respirator. Indis­creţii din rândul armatei americane au dezvăluit că între anii 1949 şi 1969 s-au făcut 239 de experienţe sub cerul liber. Dar americanii au suferit şi alte experienţe nu numai bacteriologi­ce. NBC-ul a făcut cunoscut la 16 ianuarie 1981 că nord-vestul SUA a fost bombardat mai mulţi ani cu unde de frecvenţă micro de către sovietici. Aceste unde au fost programate pe lungimi bio-electronice de frecvenţă. In limbajul specialiştilor se numesc „electrified low frequence”. Aceste unde au fost descoperite în 1884 de un european, Nicola Tesla. Acesta a venit în America la Edison, apoi a lucrat împreună cu George Westinghouse. In 1892 ei au construit prima centrală electrică de curent alternativ. Undele de frecvenţă micro se mai numesc şi „Tesla effect sau ELF. Aceste unde proiectate asupra unui om provoacă decuplarea impulsurilor electrice în creier, funcţiunile neurologice şi psihologice sunt diminuate şi indivizii devin sugestionabili. Şi sovieticii au lucrat din 1960 (cum spune articolul din Associated Press din 20 mai 1983) la proiectul „Sida“, cu unde radio de 40 megahertzi pentru a produce la indivizi o stare de transă. Cu aceste unde s-a încer­cat să se combată nevrozele, hipertensiunea, problemele psihi­ce dar, în acelaşi timp, aceste unde pot produce agresiuni sau depresiuni. In războiul rece, când a fost cercetată’ambasada americană din Moscova dacă are aparate-spioni în pereţi, s-a descoperit că un anumit „signal moscovit” de unde micro a fost îndreptat ani de zile de către ruşi asupra ambasadei. După raportul lui Defense-Intelligence Agency din 1962, cu aceste microunde s-a căutat să se provoace dureri de cap şi de ochi, vomismente, oboseală, depresiuni, reducerea funcţiunilor intelectuale, reducerea memoriei şi cancer. Zbigniew Brzezinski dezvăluie că în rândul personalului ambasadei există un număr ridicat de cazuri de cancer. Cu „psichotronics“ se poate reduce sau anihila voinţa de atac a soldaţilor în luptă. Revista „Magazine 2000“, din decembrie 1993, nr. 97 descrie cum cu ajutorul acestor „psichotronics“ mii de soldaţi irakieni au ieşit din tranşee şi s-au predat chiar ziariştilor. Armele „Psichotronics Mind-Control“ au neutralizat total armata irakiană, dând-o pradă tancurilor americane.Revista de aviaţie americană „Aviatron Week and Space Technology” din ianuarie 1993 informează că Ministerul american al apărării dotează rachete­le cu instrumente de la care pornesc „Pulsaţii electromag­netice” (EMP), cu care se anihilează total inamicul sau produc perturbarea instinctului de orientare şi aceasta cu acţiune pe o rază de 2500 km.

Autorităţile cele mai cunoscute care lucrează în acest sector sunt colonelul şi fizicianul Thomas Bearden din armata americană, fizicianul american Sidney Hurwitz şi fizicianul american Guy Obelensky. Hurwitz şi Obelensky lucrează din 1969 şi pentru armata israeliană.

Despre factorii climatici cu care se poate purta un război nu se vorbeşte deloc în lume. Noi credem că astăzi motivele principale în anomaliile climei sunt răcirea pământului parte şi dublarea emisiilor de C0₂ care încălzesc atmosfera.

Meteorologii şi oamenii de ştiinţă de seamă au ajuns la concluzia că în următorii 50 ani se va simţi începutul erei gla­ciare. Această epocă glaciară nu are nimic comun cu încălzirea atmosferei sau cu poluarea ei. In câteva decenii, coborârea temperaturii va egala fenomenul încălzirii, cunoscut sub nu­mele de „fenomenul de seră”. Un procent mai scăzut de căldu­ră solară poate declanşa o epocă glaciară.

Cu privire la climă, mai există un aspect pe care mass- media nu-l comentează. Este vorba de experienţele de influen­ţare a climei. Nu toate fenomenele naturii sunt de origine na­turală. Oamenii întind braţele spre nori şi îşi pun singuri în pericol existenţa. In 1975 s-au efectuat numai în SUA nouă programe de modificare a climei. In alte ţări au fost 66 progra­me. S-au stropit norii cu condensate pentru a produce ploaie, s-a estompat grindină, s-a dispersat ceaţă, s-a căutat a se împie­dica uraganele, viscolele, cutremurele şi avalanşele de apă, s-au încercat captări de fulgere. Nu există legi care să împiedice un monopol asupra climei. Honduras a protestat în 1973 învino­văţind America că prin captarea ploilor a provocat secetă. Americanii au schimbat cursul uraganului FIFI, pentru a salva turismul în Florida. A protestat şi El Salvador, de asemenea Japonia, Rhodesia şi Israel au fost învinovăţite că fură ploile.

In 1957 s-au întâlnit la Conferinţa din Alabama oameni de ştiinţă de calibru mare care au comentat datele culese de satelit. Dr. Gerstein a făcut cunoscut că datorită poluării atmosferei, acolo unde există o sută miliarde tone de C0₂, clima va suferi influenţe catastrofale, încât în mileniul urmă­tor va fi imposibilă viaţa pe pământ.

Fiecare om va răspunde prompt, dacă este întrebat, că pe planeta Marte nu este posibilă viaţa. Dar ce ştim noi exact?

Noi ştim numai ceea ce ni se spune de către NASA sau în căr­ţile de astronomie. Dar o dovadă că pe Marte a existat cândva o viaţă inteligentă ne furnizează fotografiile luate de Viking 1 în 31 iulie 1976. Viking 1 a zburat deasupra planetei Marte la o înălţime de 1500 km, de unde au fost fotografiate piramide simetrice. Această dovadă este revoluţionară şi dovedeşte că omul nu este singur în Univers şi nicidecum „coroana creaţiei”.

In 1959 s-a dat drumul proiectului explorării planetei Marte. Americanii au construit farfurii zburătoare cu ajutorul oamenilor de ştiinţă germani ca Victor Schanberger, care a lucrat la construcţia farfuriilor zburătoare şi s-a ocupat de tehnologia celor căzute în vestul SUA.

In 1960 au fost instalate două baze pe Lună în partea de est, care s-au numit „baza lui Arhimede“ şi „baza lui Cassini”. De pe aceste baze s-a proiectat explorarea planetei Marte. In 22 mai 1962 s-a trimis o navă cu oameni. Totul a fost filmat din partea interioară a farfuriei zburătoare. Toate aceste pro­iecte au fost ţinute strict secret: ele mergeau în paralel cu pro­gramul oficial al zborurilor spaţiale. In ianuarie 1977 a căzut în mâna radioastronomului William Ballantine filmul efectuat în farfuria zburătoare din mai 1962. Acest film a ajuns şi în mâna unui colaborator de la NASA, Harry Carmell. Pe 6 februarie 1977, Ballantine a avut o întâlnire cu John Hendry, managerul unui ziar internaţional, cu care dorea să discute difuzarea filmului. Pe drum spre întâlnirea sa cu Hendry, Ballantine a murit într-un misterios accident de automobil. Soţia sa împreună cu Carmell au dat acest film unei societăţi de televiziune „Science Report”, care aparţine canalului englez de televiziune „Secpeter TV“. Adest film a fost arătat la Science Report. La scurt timp, canalul de televiziune a fost avertizat că i se ia licenţa dacă continuă, să comenteze această temă. Filmul a fost realizat din cockpitul pilotului, arăta pe scurt şi instrumentele de bord, presiunea atmosferei de afară era de 700 milibari şi temperatura de 40°C. Piloţii strigau „Ura! Este 22 mai 1962, noi suntem pe planeta Marte şi avem aer!“

Până astăzi nu s-a dat o explicaţie mişcării unor canale marţiene observate de astronomi. O altă întrebare este unde a dispărut sonda sovietică „Phobos II“, care în 1989 a aterizat pe Phobos, un satelit al planetei Marte. Din momentul în care a aterizat a fost întrerupt contactul pentru totdeauna din motive necunoscute. La fel a dispărut sonda Observer trimisă spre Marte în 24 august 1993.

Aceste fapte sunt suspecte. Se cheltuiesc sume enorme pentru cercetări speciale, sunt angajaţi cei mai buni oameni de ştiinţă, dar cetăţeanului de rând nu i se spune aproape nimic despre cele cercetate. Instrumentele livrează milioane de foto­grafii şi informaţii, însă la televiziune sau radio nu se prezintă aproape nimic. Nu este acest lucru suspect? Fiţi siguri că în cercetarea astrospaţială s-a format un monopol care lucrează numai pentru o „elită”. Posibil ca această elită să-şi facă pro­grame pentru ca în momentul în care va începe epoca glaciară, care va veni sigur, să se instaleze pe o altă planetă!

După cum vedeţi tema farfuriilor zburătoare este mult mai „terestră” decât am ştiut până acum. Se cheltuiesc sume mari pentru ţinerea în secret a acestei energii magnetice, care nu este monopolul nici unui concern. Aceste obiecte zburătoare se află acum şi în construcţia unor particulari. Acest lucru nu este pe placul „Multis-lor”. Nu toţi oamenii de ştiinţă pot fi corupţi cu bani. Dar aceste tehnologii nu pot fi patentate şi trebuie imediat date în producţie, cu riscul ca a doua zi să apară anumiţi indivizi care să ceară cumpărarea patentului chiar prin ameninţare şi şantaj.

Ne întrebăm cât timp vor putea ţine în secret aceste maşini libere de energie şi care pot zbura?

Interesant ar fi de menţionat două fapte.Pe data de 3 septembrie 1994 televiziunea austriacă a arătat într-o emisiune de ştiri la ora 20,00 o maşină de gătit cu energie magnetică care a fost prezentată la expoziţia de obiecte casnice de larg consum, ţinută la Viena la 1 septembrie 1994. Acest lucru a fost arătat pe scurt, o oală unde fierbea puternic apa, fără electricitate, fără gaz, fără lemne, numai cu două discuri magnetice. Interesant este că această ştire senzaţională nu a fost arătată nicăieri până acum, iar firme mari din Germania, care livrează bucătării complete, nu ştiu nimic despre această maşină de gătit care costă 26.000 shillingi.

Un al doilea fapt neobişnuit este că televiziunea germană pe canalul I ARD a arătat (pentru prima dată!), un program dedicat farfuriilor zburătoare, UFO, pe data de 25 octombrie 1994. Au fost intervievaţi doi piloţi ai companiei aeriene Luft­hansa, care au povestit în mod foarte serios că în timpul zbo­rurilor lor au văzut de multe ori maşini zburătoare rotunde, cu o viteză enormă (pe verticală sau cu un unghi de 90 grade).

După cum vedeţi, mass-media este unealta principală pentru a ţine lumea în ignoranţă. Din acest motiv, foarte pu­ţini oameni cunosc adevărul despre politică, economie, religie, istoria omenirii, adevărata faţă a Lunii şi a planetei Marte. Nimeni nu a auzit şi nu este preocupat de adevăratul program cosmic, energia liberă, adevărata viaţă a lui Cristos, aura fiecărui om, câmpul său magnetic, tehnologia extraterestră.

Am dori să aducem la cunoştinţă că numărul înregistrări­lor UFO creşte mereu. In iunie 1952 au fost înregistrate de aviaţia americană 250 zboruri. Proiectul lor de cercetare nu­mit „Blue Book“ conţine în actele sale peste 2000 de rapoarte de observaţie UFO. Majoritatea sunt adnotate ca „necunoscu­te”. Fenomenul a atins o dimensiune care a atras şi alte foruri spre cercetări. CIA a început să cerceteze oficial farfuriile zbu­rătoare din punct de vedere al siguranţei statului american, în ceea ce priveşte spaţiul aerian şi pentru a stabili dacă sunt ne­cesare cercetări şi studii pe această temă. O parte din docu­mentele elaborate de CIA au fost date publicităţii de către preşedintele Carter. La 11 septembrie 1952 vicedirectorul secţiei ştiinţifice CIA Marschal Chadwell a făcut un raport despre toate punctele de înregistrare de pe glob cu privire la ordinul care s-a dat tuturor bazelor de aviaţie pentru a raporta observaţiile legate de obiectele zburătoare UFO.

Acest fenomen implică două probleme: periclitarea spaţiu­lui aerian şi reacţia psihologică asupra maselor. S-a ordonat o strictă cenzură pentru a se anihila credinţa oamenilor în aces­te farfurii zburătoare.

Intre 14-18 ianuarie 1953 sub conducerea dr. H.P. Robert- son de la Universitatea din California s-au întrunit personali­tăţi de vază din Pentagon pentru o analiză. Această temă sub numele „Robertson-Panel“ conţinea materiale şi dovezi asupra UFO pentru a fi înaintate preşedintelui nou numit. Directo­rul CIA, amiralul Roscoe Hillenkoetter, comunica preşedinte­lui: „Implicaţiile care privesc siguranţa statului se datoresc faptului că noi nu cunoaştem motivele şi intenţiile celor ce ne vizitează în aceste farfurii zburătoare”.

Din motive internaţionale şi tehnologice şi pentru a se evita panica în rândul populaţiei, comisia „Majestic 12“ de control este de părere să se continue cercetarea strict secretă, banalizarea fenomenului în ochii opiniei publice, inducerea în eroare prin inventarea unor explicaţii (baloane pentru cercetarea climei, meteoriţi etc.). „Dacă nu avem explicaţii plauzibile (spune raportul) atunci să ridiculizăm martorii.” In urma acestui ordin, ofiţerii Chop şi Rupellt şi-au dat demisia din aviaţia militară.

O scrisoare din 4 septembrie 1987, din partea personalului din aviaţia militară, către preşedintele Reagan conţine printre altele: „Politica CIA de banalizare a fenomenului UFO pe plan naţional a fost de mare efect”. S-au scris cărţi şi sute de articole în presă prin care s-a falsificat şi manipulat tema UFO. Motivele pentru care s-au făcut acestea au fost explicate de maiorul Hans Petersen din NATO:

1. Adevărul despre UFO poate periclita sistemul monetar.
2. Toate religiile ar fi nevoite să-şi schimbe dogmele. Nime­ni nu doreşte acest lucru.
3. Furnizarea de energie va fi dată peste cap. Noi vom cu­noaşte o energie care nu poluează mediul. Insă concernele multinaţionale, adepţii energiei atomice vor pierde influenţa asupra omenirii. Trebuie să avem în vedere cât de mare este puterea giganţilor petrolului!
4. Politicienii care ne-au minţit decenii îşi vor pierde credibilitatea şi puterea. Ziarul „Berliner Tageszeitung” a