Amintirile Evei

Dezvaluiri

Published by:

saruti asa cum scriiDezvaluiri

Au trecut cateva luni de cand nu am mai scris.

M-am ascuns ca o lasa sub tacerea timpului acuzandu-l de egoismul lui.

Trebuie sa ma opresc sa ma mai mint.

Nu am stiut ca o data cu trecerea lui, voi incepe sa ma indragostesc de tine.

Nu mi-am imaginat ca scurtul tau popas in viata mea isi va pune amprente adanci in sufletul meu.

Nu mi-am putut imagina ca pe drumul care ma indeparta de tine, intamplarile traite, oamenii care ma inconjoara, gandurile rostite, visele furisate in mintea mea, ma vor trimite intotdeauna la tine.

Nu am stiu ca esti TU, eroul amintirilor mele, trecute, prezente si viitoare.

Mi-am urmat drumul pe care eram in momentul in care ne-am intalnit si pe care ne-am oprit impreuna.

Alti oameni, alte peisaje, alte povesti, alte poposiri, alte cuvinte de dragoste. Stiam ca o sa te uit, doream sa te uit.

Spuneam ca nimic nu este intamplator in viata si ca toate intalnirile au un scop. Scopul de a invata, de a experimenta, de a intelege.

Ce pot sa spun acum, dupa atata timp, cand eu te simt mai mult ca niciodata?

Cum as putea sa-ti spun, fara ca tu sa nu ma crezi nebuna, ca diminetile imi sunt trezite de aroma parfumului tau, desi eu ma trezesc in fiecare dimineata langa un barbat, care nu esti tu?

Cum as putea sa-ti explic ca tot ce ma inconjoara, mi se baga in suflet si in minte in asa fel incat eu sa nu am nici o sansa sa te uit?

Cine ar fi crezut ca timpul si distanta imi va da lectii ca eu sa te cunosc mai bine, care sa-mi aminteasca ca eu te cunosc atat de bine si ca doar trebuie sa am curajul sa te privesc? 

Trecerea timpului naste amintiri peste care se aseaza praful si uitarea.

In cazul tau trecerea timpului si distanta te aduce in inima mea: mai bun, mai intelept, mai puternic, mai frumos.

Te privesc acum asa cum evaluatorii obiectelor de arta o fac de la distanta pentru a  intelege mai bine valoarea si simbolistica lor.

Am incercat. Am plecat hotarata mai departe.

Dar..fiecare zi imi aminteste de tine.

Sunt inconjurata de  semne care ma trimit la tine. Nu mai pot sa le ignor. Nu mai pot sa te ignor. Nu mai vreau sa te ignor. Nu mai vreau sa-mi fie teama.

Scopul intalnirii noastre? Nu am curaj sa-l recunosc

Dar stiu ca scriu despre tine de ani de zile.

Asa ca este momentul sa nu mai fug.

Ti-am spus ca nu ma uit inapoi si nici nu am facut-o.

Toate amintirile legate de tine vin din prezent si viitor.

M-ai intrebat cu repros: “Ce stii tu despre mine? Nu ma intrebi niciodata nimic

Te-am privit atunci lung si tacut. Cum as fi putut sa-ti spun ca eu te cunosc dintotdeauna. Te cunosc de o viata, chiar de mai multe vieti. Ne-am uitat in ani, ne-am pierdut in vietile trecute. De data asta amintirile mele sunt mai puternice sau  eu sunt mai pregatita pentru aceasta viata

Rad, dansez, ma plimb, flirtez… atunci ceata uitarii se asterne in mine.

Dintr-o data viata imi trimite oameni ca eu sa nu te mai uit.

Si ma trezesc plangand, cu doruri adanci in suflet.

De ce? De ce? De ce sa nu te uit? De ce sa nu mergem mai departe pe drumurile noastre?

De ce fiecare cuvant rostit de altii ma trimite intotdeauna la tine?

De data asta am si martori la intamplarile mele.

Ne-am regasit si ne-am pierdut din nou. Am acceptat tacuta aceasta intamplare.

Dar…

Oameni pe care nu-i cunosc,  ma incurajeaza sa cred in ceea ce simt, care imi ghideaza pasii din ce in ce mai sovaitori.

Noi doi ne-am cunoscut datorita gandurilor mele scrise.

Ai urmat calea lor si asa ai ajuns la mine.

Dintre toti, TU ai fost cel care m-a cautat.

De ce m-ai cautat? Doar tu poti raspunde la intrebarea asta.

Cum m-ai gasit? Este simplu.

Eu te-am chemat. Gandurile mele ti-au indrumat pasii catre mine.

Te visam de ani. Te doream de ani. Faceam dragoste cu tine, cu mult timp inainte sa ne atingem.

Trebuia sa ne intalnim.

Ne era destinat sa ne intalnim.

Stii de ce te priveam in tacere?

Dialogurile noastre erau scrise de ani de zile de mine si le repetam uimita.

Cum as fi putut sa vorbesc?

Cum as fi putut sa-ti explic cand chiar si pentru mine era greu de explicat?

Iti simt rasuflarea atunci cand iti scriu. Gandurile tale imi poarta degetele care danseaza pe hartie cu sufletul tau.
Imi simti respiratia atunci cand le citesti.

Este momentul sa-mi asum povestea.

Este timpul sa stii cine sunt.

Cheia vietilor noastre este in Timpul care se aseaza intre noi.

 

Saruti asa cum scrii

celelate capitole se gasesc in Saruti asa cum scrii

 

Maddie Ancuta

copierea sau preluarea este interzisa fara acordul in scris

Bucatarii amatori

Sobranie bar & restaurant, Londra.

Published by:

Sobranie Bar & Restaurant, Londra.

Sobranie interior Restaurantele rusesti in Londra, nu-s multe, nu-s nici dese. Am ajuns la Sobranie intr-o miercuri seara, in urma unei oferte prin care la un pret redus pentru doua persoane se oferea o “experienta ruseasca”. Aperitiv, masa prncipala si desert, plus o sticla de vin alb, doua shoturi de vodka si o gustarica mica cu caviar rosu pe clatita rulata.

Sobranie Bar & Restaurant se afla in partea relativ centrala a Londrei, foarte aproape de statia Victoria, deci se poate ajunge destul de usor prin orice mijloc de transport, partea negativa (pentru mine) e ca stau destul de departe de centru, si asa am ajuns (cu o mica pauza asteptand dupa tren in care am sorbit un borcan de cidru la bodega din gara) in aproximativ 90 de minute acolo. Nu-i bai.

Interiorul arata destul de bine, intre traditional si modern, nici mare nici mic. In unele seri canta aparent si muzica live, miercurea se pare ca nu spre norocul meu. Personalul vorbeste engleza foarte acceptabil, asa ca probleme de comunicare nu au fost, este foarte amabil si pot cu usurinta explica meniul sau recomanda pentru cei care nu se pot hotara ce sa serveasca. caviar rosu la sobraine

Primul aperitiv, caviar rosu cu sos de smantana si marar, servit pe o felie de clatita rulata si cele doua shoturi de vodka (care cred ca a fost Russian Standard Vodka) au fost aduse destul de repede. Icrele au fost proaspete, fara gust puternic de peste, delicate si au mers de minune si cu sosul servit, si cu clatita calduta. Desi asi fi preferat sa fi fost servite pe un “blini” original rusesc si rotund doar cat o moneda de £2. Totusi a fost excelent. Bineinteles daca nu preferati aceasta oferta, puteti servi caviar negru (nu mai tin minte de care) la pretul de £22,50 portia. haloumi sobranie

sobraine ciorba ruseasca

Aperitivele principale, au fost branza haloumi la grill cu salata (nimic de povestit aici, a fost buna, dar doar atat) si Solyanka myasnaya adica o supa-ciorba traditionala cu afumaturi. Acrisoara cu lamaie si ceva leguma care am presupus dar nu stiu sigur inca a fost crastavete murat taiat taietei, iar partea de afumatura au fost mezeluri afumate feliate si toacate marunt, carnati, sunca, parizer. Picanta, acrisoara, afumata, am mancat-o cu pofta, dar am suportat apoi consecintele, adica a fost fierbinte si-am transpirat…dupa ce m-am ars la limba. seabass sobranie

Felul principal la Sobranie, unul din ele, a fost file de seabass (biban de mare, cred) servit din nou cu salata. Desi la prima vedere pare destul de mica portia, pestele a fost gatit excelent, suculent si gustos, si a mers de minune cu sosul de smantana cu crastaveti murati de deasupra. Salalta…salata. Totusi, preferam o portie mai mare.gulas sobranie

Ceea ce am sperat ca va fi “preparatul” serii, gulasul traditional de vita servit in paine, nu si-a atins asteptarile. Un gulas gros cu carne de vita (destul de moale de fapt), morcovi si cartofi. Lipsea ceva, si dupa o vreme mi-am dat seama ca lipsea ceva aciditate. Era dulce. Lipsea un ardei, o smantana, o ceva sa-l ridice la un statut de foarte bun. Painea, caramida. Efectiv, foarte grea la propriu, cred ca doar capacul avea 400g, destul de uscata, si care daca era dupa mine asi fi servit-o diferit. Ca si tot preparatul. Intr-un bol separat, cu painea prajita si cu unt pe langa. Totusi nu am regretat, a fost o experienta buna, si daca asa se face in Rusia, asa am mancat-0.

sobranie prajitura nuca si miere Deserturile la Sobranie, prajitura cu nuca si miere, buna si pufoasa, cu crema intre straturi si la care ma asteptam sa fie extrem de dulce, dar a fost chiar peste asteptari si am gustat-o cu placere desii nu sunt un mare fan dulciuri. Prefer prajiturile cu crema multa, blat putin…ceea ce am asteptat de la prajitura Napoleon, cu crema intre straturi de foietaj, asteptam un fel de cremes. Napoleon sobranie

Desii arata ca un cremes la prima vedere, m-am inselat amarnic aici. Un mare noroc am avut ca am toti (care-i am) dintii in gura ai mei. O proteza (daca nu-i profesionista) nu stiu daca facea (lingura sigur nu a facut) fata acestei prajituri. Foietajul tare ca tencuiala de pe casa, faramicios de-a ramas jumate in forma de pezmet pe farfurie, crema destul de inexistenta si gustul predominant de zahar pudra. Nici aici nu-i bai, daca asa se face, este inca o experienta noua. Am pus “capac” cu o bucatica mica din prajitura cu nuci si miere la final.

In rest…vinul servit, tot parte din oferta demi-sec, o podgorie frantuzeasca, Marcel…si nu mai stiu, se vede ca a fost la oferta. Un vin simplu, care pe rafturile magazinelor in Franta sigur nu se vinde cu mai mult de 5 euro (sunt generos aici), dar pe care (nu sunt eu asa pretentios) l-am baut oricum. Tot.

In concluzie, parerea mea, asi oferi restaurantului Sobranie 3 stele din 5, adica a fost ok, servire buna, mancarea ok. Asi mai trece pe la ei? Da, desigur, oferta este buna, dar numa daca sunt prin apropiere, 3 ore (dus-intors) pana acolo nu justifica experienta pe care am avut-o, si restaurante sau localuri similare gasesc si in apropiere. Dar a fost o “experienta ruseasca” la Sobranie, si ma bucur ca am fost.

Noroc (in ruseste) !!!

Pentru alte retete traditionale, speciale si inedite vizitati: www.bucatarialuiradu.co.uk sau pe Facebook: www.facebook.com/BucatarialuiRadu

Politichie

Precizări cu privire la decesul unor muncitori români, angajaţi ai şantierului naval Meyer din Papenburg (Germania)

Published by:

Atentionare calatorie

Comunicat de presă

Monitorizarea situaţiei cetăţenilor români care lucrează în statele UE, sarcină permanentă a misiunilor diplomatice şi consulare româneşti

Precizări cu privire la decesul unor muncitori români, angajaţi ai şantierului naval Meyer din Papenburg (Germania) şi acţiunile întreprinse de MAE în acest context

 Ministerul Afacerilor Externe monitorizează constant situaţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, în cooperare cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi celelalte instituţii relevante, pentru a asigura protecţia acestora în raporturile de muncă cu angajatorii străini şi în conformitate cu legislaţia naţională şi europeană aplicabilă. În acest sens, MAE foloseşte informaţiile transmise prin intermediul ambasadelor şi ataşaţilor pentru afaceri sociale şi de muncă, pe care le obţin din contactele cu cetăţenii români, angajatorii şi autorităţile statelor respective.

Pe măsura liberalizării treptate a pieţelor muncii din statele UE şi în perspectiva totalei liberalizări a acestora de la 1 ianuarie 2014, s-au înregistrat, mai ales în ultimul timp, sesizări  numeroase  faţă de modul în care angajatorii respectă drepturile salariale sau alte drepturi ale muncitorilor români (condiţii de cazare, ore suplimentare, zile libere, etc.). Din aceste motive, Ministerul Afacerilor Externe, prin intermediul ambasadelor şi oficiilor consulare ale României, a susţinut faţă de autorităţile locale, în mod consecvent, principiul egalităţii de tratament între lucrătorii români şi cei ai statelor respective. Potrivit acestui principiu, statuat ca atare în reglementările europene şi în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, un angajat român într-un stat UE are aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi ceilalţi cetăţeni europeni.

În ceea ce priveşte eventuale situaţii dificile cu care se confruntă cetăţenii români, atragem atenţia asupra necesităţii unei cât mai bune informări prealabile a acestora asupra drepturilor şi obligaţiilor care le revin în cazul muncii în străinătate. Sugerăm, în acest sens, consultarea recomandărilor de pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe şi al misiunilor diplomatice, precum şi  Ghidurilor lucrătorului român, editate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Ministerul Afacerilor Externe descurajează categoric munca la negru, care reprezintă o încălcare a legislaţiei statelor gazdă şi îi expune pe cetăţenii români la riscuri crescute privându-i de  drepturile legale cuvenite angajaţilor.

În cazul în care le sunt încălcate drepturile, recomandăm cetăţenilor români să se adreseze neîntârziat ambasadelor sau consulatelor, care pot oferi recomandări asupra modului de acţiune potrivit legislaţiei locale, cât şi agenţiilor de muncă şi sindicatelor din ţările respective, care oferă consultanţă specializată.

Ministerul Afacerilor Externe oferă, prin intermediul ambasadelor şi oficiilor consulare, asistenţă cetăţenilor români aflaţi în diferite situaţii dificile, dar în cazul problemelor de muncă, aceasta nu poate înlocui dialogul cu autorităţile şi recomandarea către cetăţeni de a iniţia acţiuni în justiţie la instanţele specializate în litigii de muncă din statele respective. O altfel de implicare excede competenţele diplomatice sau consulare.

Referitor la cazul celor doi cetăţeni români, angajaţi ai şantierului naval Meyer, decedaţi în urma intoxicării cu monoxid de carbon într-un incendiu din oraşul Papenburg, la 13 iulie 2013, Ministerul Afacerilor Externe, prin intermediul Ambasadei României la Berlin,  a intervenit pe lângă firmele implicate în angajarea acestora, încă de la momentul în care a fost informat de producerea tragediei.

Reprezentanţi ai Ambasadei României la Berlin au luat imediat legătura cu şantierul naval Meyer şi cu firma de recrutare a personalului SDS GmbH Emden, şi s-au deplasat la Papenburg pentru a  clarifica condiţiile de muncă şi viaţă ale lucrătorilor români şi pentru a acorda asistenţă consulară acestora. Pe lângă asistenţa consulară specifică acordată în asemenea situaţii, Ambasada a anunţat şi familiile victimelor de tragedia produsă.

Un diplomat al Ambasadei s-a deplasat în oraşul Papenburg, unde a discutat cu o mare parte din cetăţenii români angajaţi în prezent pe şantierul Meyer, cu reprezentanţi ai conducerii şantierului naval Meyer şi a firmei germane SDS GmbH Emden, care s-a ocupat de recrutarea şi aducerea la muncă pe acest şantier a muncitorilor români. În cadrul discuţiilor au fost evaluate condiţiile de muncă, salarizare, cazare, protecţie socială şi de sănătate etc.

Cetăţenii români care au discutat cu reprezentantul Ambasadei s-au declarat mulţumiţi de veniturile realizate, stabilite în funcţie de vechime şi de orele lucrate, precum şi de condiţiile de cazare şi de asigurare medicală de care beneficiază. De altfel, mulţi dintre aceştia au arătat că lucrează pe acest şantier naval de circa 7 ani. La rândul lor, reprezentanţii şantierului naval Meyer au apreciat calitatea lucrătorilor români şi au exprimat interesul pentru continuarea cooperării cu aceştia.

Ambasada României la Berlin va menţine contactul, în egală măsură, cu muncitorii români, dar şi cu conducerea firmei, şi are în vedere organizarea unei noi vizite la şantierul naval Meyer, pentru a se asigura că lucrătorii români beneficiază în continuare de condiţii normale de viaţă şi muncă.