Am aflat ca Iarna aceasta are ochii albastrii ca ai unui inger.
In seara asta am aflat cum se simte Mos Craciun cand citeste milioanele de scrisori primite. Cu mana tremuranda de emotie deschizi scriosarea… scrisoare unde sunt asternute, gandurile, dorintele, visele…Am stiut din totdeauna ca scrisoarea este o parte din sufletul celui care a scris-o.
In seara asta am primit scrisoare de la tine. Am citit si am recitit. Cu emotie in suflet am aflat de ce nu este o simpla scrisoare. Mi-ai spus ca ai scris-o mai demult… dar nu ai stiut cui sa o trimiti. Scrisoarea a fost scrisa de fapt pentru mine…doar ca de abia acum m-ai descoperit 🙂
Ma bucur ca tu m-ai facut sa ma simt astfel…sa ma simt ca un mic fauritor de Magie. Pare ca o poveste. Poate ca Magia acestor zile ne exacerbeaza emotiile si gandurile. Dar eu cred in miracole 🙂
Am vrut să-ţi scriu despre atât de multe lucruri, că toate gândurile mi s-au întrepătruns şi nu ştiu cum ţi-aş putea vorbi despre prietenie, iubire, sentimente, amintiri fără să mă încurc în cuvinte şi să par penibilă. Am scris fraze, le-am şters şi le-am rescris; nu m-am simţit niciodată atât de nehotărâtă, debusolată ca acum.Mereu voi crede că există un loc unde visele dev
in reale şi poate în această iarnă…voi crede din nou în “Moş Crăciun“!Poate că de fapt am vrut doar să-ţi vorbesc despre un sfârşit de decembrie…mai cald ca niciodata…sau poate nu…Ma gandesc daca nu cumva cautarile noastre printre oameni nu sunt decat cautari ale acelei „imagini“ care sa confirme „imaginea“ noastra… daca nu cumva cautam, fara sa ne dam seama, acea oglinda care sa ne arate asa cum ne credem… Si, probabil, de aceea si esueaza mai toate relatiile… Si stii efectul acela cand pui doua oglinzi fata in fata… Practic nu se vede nimic, decat reflectarea continua a „imaginilor“ celor doua oglinzi.În oglinda amintirilor, copilul din mine priveşte cu uimire la pomul de Crăciun, din celălalt colţ al camerei decorat cu…zâmbete. Ştiu că nimic nu este mai trist pe această lume decât un om care se trezeşte în dimineaţa Ajunului şi nu se comportă ca un copil, aşa că încerc să… fiu fericita. Îmi doresc ca această zi să dăinuie pe parcursul întregului an, iar Moş Crăciun să-şi uite desaga la mine-n cameră. Ghetuţele-s pregătite, inima-mi la fel…. Stiti care este cel mai urat lucru cu iarna? Toti cautam sa parem ceva ce nu vom fi niciodata: unii mai buni, unii mai fericiti, unii mai destepti sau ce isi doreste fiecare. Si toti cautam ceva. In casa miroase a cald de soba si afara a ger de iarna si a nea proaspata. A viscolit si peste suflet gol, si am ramas o poza invechita cu peisaje de iarna..Nu am mai scris de mult.Prin lacrimi mi-am secat litere, prin zambete mi-am secat metafore.Ti-am zis… nu imi place iarna. Mi-e frig…mai frig decat oricand si cand suflul tacerilor albe imi ingheata sufletul ma ascund in spiritul Craciunului si in copilul de alta data. In fiecare iarna, am lasat un inger in zapada. Iarna asta ingerul s-a ascuns intr-o tacere si a incremenit acolo. Sau a murit inghetat. Sa scriu? Sa scriu despre ce simt? Si daca daca toate se opresc pe tastatura?. Si daca vreau sa ajunga la cineva si nu vor ajunge nicicand nespusele cuvinte dulci? Pentru fiecare cuvant va ramane o tacere si o fereastra de messenger deschisa fara un cuvant spus. Pentru fiecare raset va ramane si o lacrima.Toate se ascund. Si tu o faci. Atat de des incat te temi si tu.Te ascunzi de absolut tot ce nu ai facut si te urmareste ca o naluca. Ii furi cate un zambet pe scari, prin vis, pe alee, in fata magazinului si taci si peste tacerea ta ninge. E fata aia mica si dulce care te face sa inrosesti si caruia nu o sa ii spui niciodata nimic. E baiatul acela timid si induiosator pe care nu o sa il ai. E doar iarna. E doar o poveste intre multe altele.Fulgii sunt ferestre spre cer. Colinda e fereastra spre copilarie. Mosul e o fereastra spre fiecare Craciun uitat:) Iarna asta are ochii albastri, ca a unui inger cu ochi albastri:)Draga mea Mos Craciun exista! Dragii mei miracole se intampla zilnic…doar trebuie sa ne oprim macar cateva minute si sa privim viata cu ochii sufletului si o sa le vedem, suntem inconjurati de ele.Ca Mosul sa va aduca ce va doriti trebuie doar sa-i scrieti! 🙂Craciun Fericit!
in reale şi poate în această iarnă…voi crede din nou în “Moş Crăciun“!Poate că de fapt am vrut doar să-ţi vorbesc despre un sfârşit de decembrie…mai cald ca niciodata…sau poate nu…Ma gandesc daca nu cumva cautarile noastre printre oameni nu sunt decat cautari ale acelei „imagini“ care sa confirme „imaginea“ noastra… daca nu cumva cautam, fara sa ne dam seama, acea oglinda care sa ne arate asa cum ne credem… Si, probabil, de aceea si esueaza mai toate relatiile… Si stii efectul acela cand pui doua oglinzi fata in fata… Practic nu se vede nimic, decat reflectarea continua a „imaginilor“ celor doua oglinzi.În oglinda amintirilor, copilul din mine priveşte cu uimire la pomul de Crăciun, din celălalt colţ al camerei decorat cu…zâmbete. Ştiu că nimic nu este mai trist pe această lume decât un om care se trezeşte în dimineaţa Ajunului şi nu se comportă ca un copil, aşa că încerc să… fiu fericita. Îmi doresc ca această zi să dăinuie pe parcursul întregului an, iar Moş Crăciun să-şi uite desaga la mine-n cameră. Ghetuţele-s pregătite, inima-mi la fel…. Stiti care este cel mai urat lucru cu iarna? Toti cautam sa parem ceva ce nu vom fi niciodata: unii mai buni, unii mai fericiti, unii mai destepti sau ce isi doreste fiecare. Si toti cautam ceva. In casa miroase a cald de soba si afara a ger de iarna si a nea proaspata. A viscolit si peste suflet gol, si am ramas o poza invechita cu peisaje de iarna..Nu am mai scris de mult.Prin lacrimi mi-am secat litere, prin zambete mi-am secat metafore.Ti-am zis… nu imi place iarna. Mi-e frig…mai frig decat oricand si cand suflul tacerilor albe imi ingheata sufletul ma ascund in spiritul Craciunului si in copilul de alta data. In fiecare iarna, am lasat un inger in zapada. Iarna asta ingerul s-a ascuns intr-o tacere si a incremenit acolo. Sau a murit inghetat. Sa scriu? Sa scriu despre ce simt? Si daca daca toate se opresc pe tastatura?. Si daca vreau sa ajunga la cineva si nu vor ajunge nicicand nespusele cuvinte dulci? Pentru fiecare cuvant va ramane o tacere si o fereastra de messenger deschisa fara un cuvant spus. Pentru fiecare raset va ramane si o lacrima.Toate se ascund. Si tu o faci. Atat de des incat te temi si tu.Te ascunzi de absolut tot ce nu ai facut si te urmareste ca o naluca. Ii furi cate un zambet pe scari, prin vis, pe alee, in fata magazinului si taci si peste tacerea ta ninge. E fata aia mica si dulce care te face sa inrosesti si caruia nu o sa ii spui niciodata nimic. E baiatul acela timid si induiosator pe care nu o sa il ai. E doar iarna. E doar o poveste intre multe altele.Fulgii sunt ferestre spre cer. Colinda e fereastra spre copilarie. Mosul e o fereastra spre fiecare Craciun uitat:) Iarna asta are ochii albastri, ca a unui inger cu ochi albastri:)Draga mea Mos Craciun exista! Dragii mei miracole se intampla zilnic…doar trebuie sa ne oprim macar cateva minute si sa privim viata cu ochii sufletului si o sa le vedem, suntem inconjurati de ele.Ca Mosul sa va aduca ce va doriti trebuie doar sa-i scrieti! 🙂Craciun Fericit!
Maddie Ancuta
Pingback: Practici magice de Craciun