Lumi paralele

Ferestre către aiurea- Lumi paralele –

In 1956, o doamnă pe care o vom numi Christiane Taraud, a vizitat agenţiile imobiliare, în căutarea unui apartament, dat fiindcă soţul ei fusese numit la Marsilia. O agenţie i-a semnalat un apartament de închiriat în parcul Chartreux. In aceeaşi seară către ora 18,30, Christiane Taraud şi cumnata sa s-au dus în parcul Chartreux, însoţite de un colaborator al agenţiei, pentru a vizita acel apartament. Printr-un nefericit concurs de întâmplări, agentul imobiliar se înşelase asupra cheilor, iar acum era prea târziu pentru a se reîntoarce la agenţie. Oare zăpăceala sa îl va face să rateze această ocazie de închiriere şi-i va aduce o săpuneală din partea patronului său? Nicidecum: agentul nostru imobiliar s-a adresat astfel clientei sale:

-Apartamentul pe care speram să vă fac să-l vizitaţi este aici, la parter, în dreapta; nu veţi putea, desigur, să-l vedeţi în această seară, dar vă sugerez să vizitaţi un apartament situat în faţa sa, la parter în stânga. Sunt sigur că dacă voi explica nefericita mea încurcătură proprietarului, acesta nu se va opune să ne primească şi să ne arate locuinţa sa. Ar fi suficient să inversaţi în minte dispunerea încăperilor pentru  a avea o imagine precisă a apartamentului pe care vi-1 propunem. înainte de a intra, vă rog să aruncaţi o privire din exterior, prin marele spaţiu vitrat al din balcon. Acest apartament este ocupat de scriitorul C.V. Agentul şi clientele sale au ieşit şi au aruncat spre balcon o privire din exterior. Din nefericire, propietarul dădea o recepţie, în nici un caz nu se punea problema să-l deranjăm. Scriitorul C.V. era acolo, în sufragerie, înconjurat de vreo zece persoane, de ambele sexe, ridicând cupa de şampanie într-o atmosferă prietenească.

Blestemând această lovitură a soartei, agentul imobiliar şi-a amintit: doamna C.V. tocmai a născut. Ea este încă la clinică, şi soţul său, cu câţiva prieteni, sărbătoreşte fericitul eveniment. Nu, în mod hotărât, nu este potrivit să mergem să-l deranjăm pe scriitor şi pe oaspeţii săi.

Christiane Taraud şi cumnata sa, cu un aer de distrat, examinau sufrageria în timp ce ghidul lor spunea:

–    C.V. este bărbatul cu costum închis, lângă doamna blondă, în fund se vede uşa bucătăriei. La dreapta, este uşa băii. Acolo, pe peretele din stânga al sufrageriei este uşa dormitorului. Biroul scriitorului dă spre cealaltă latură a imobilului.

Cucerită de cadrul înverzit al parcului şi de aspectul npartamentului scriitorului C.V., Christiane Taraud şi-a dat acordul şi a semnat, în maşina agentului, contractul de închiriere.

Documentul purta deci data şi semnătura, delalii care vor avea importanţa lor.

Câteva zile mai târziu, doamna Taraud s-a instalat în apartamentul de la parter, din dreapta, tocmai când doamna C.V., întorcându-se de la clinică cu copilul ei nou născut, revenea acasă. In curând, cele două tinere femei s-au simpatizat, la fel ca şi soţii lor şi, într-o zi, doamna Taraud i-a povestit doamnei C.V. incidentul cu cheile uitate de agentul imobiliar. Doamna C.V. s-a mirat atunci când a aflat că soţul ei a dat o recepţie în acea zi fară să fi vorbit despre ea.

Confratele şi prietenul meu C.V., uluit, îi spuse soţiei sale şi lui Cristian Taro că el nu a dat niciodată o recepţie. Aceasta, crezând că este o glumă, a surâs:

– Bine, dar eu te-am văzut, cumnata mea a văzut, şi chiar şi agentul imobiliar! Vreo zece persoane vă înconjurau şi dumneavoastră beaţi o cupă de şampanie, cu siguranţă pentru a sărbători naşterea fiicei dumneavoastră. Nu se poate să existe din partea mea nici o confuzie: era cu siguranţă apartamentul dumneavoastră cel pe care l-am văzut şi nu am uitat data pentru că ea figurează în contractul meu de închiriere!

Prietenul meu C.V. a afirmat inutil că un astfel de lucru era imposibil, dar nici soţia sa şi nici Cristian Taraud nu l-au crezut.

Or, eu pot să certific că în acea zi, în noaptea care a urmat şi a doua zi, C.V. nu s-a aflat acasă, pentru că, atunci, eram împreună cu un grup de cercetători în domeniul parapsihologici în acea vilă “T” .Timp de 48 de ore, noi nu am părăsit acea vilă. Totuşi, trei persoane, sănătoase la trup şi la minte, l-au văzut foarte clar (şi l-au recunoscut mai târziu în ce o priveşte pe Cristian Taraud) pc prietenul meu, C.V. în apartamentul său… în care el, de fapt, nu se afla.

Cele două “opinii” susţinute erau, depotrivă, singura explicaţie rămânând să fie căutată în unul din acele contacte ocazionale eu un univers paralel! în acea seară, la nivelul sufrageriei lui C.V , o “fereastră” s-a deschis către Aiurea, arătând celor trei martori un C.V. care nu aparţinea acestei lumi, ca şi invitaţii săi!

Doamna C.V., deloc familiarizată cu această noţiune a universurilor paralele, n-a vrut niciodată să admită evidenţa. Pentru ea, soţul său dăduse o recepţie pe care i-a ascuns-o, Dumnezeu ştie pentru ce. După mulţi ani, cuplul C.V. a divorţat şi prietenul meu i-a mărtirisit atunci fostei sale soţii, că în acea seară faimoasă, el se alia la vila “T” şi participa împreună cu alţi cercetători ai tărâmurilor paralele, la diverse experimente, legate de fenomenele paranormale (despre care ex-doamna C.V. avea oroare).

C.V. şi cu mine ne-am amuzat de această încăpăţânată respingere a adevărului, trebuie să o mărturisim era năucitoare. Cred totuşi că trebuie să precizez că, în momentul când d-na Taraud vedea prin largul vitraj scena aceasta, de fapt ea nu exista în conţinutul nostru şi nu semăna cu nimic din ceea ce se derula în vila “T”. Ipoteza proiecţiei psihice involuntare din partea ocupanţilor acestei vile, în direcţia parcului Chartreux, nu poate fi deci reţinută. Şi nici ipoteza, şi mai neverosimilă, a unei dedublări colective.

Nu, în acea seară, pe Terra nr. 2 din acest univers paralel o replică exactă a lui, C.V. oferea o recepţie unor invitaţi care, ca şi el însuşi, n-au existat niciodată în lumea noastră!

Mai multe articole in Top Secret